• Cum se simte un shou bun in corp

    17/06/2017, postat in ceai,jurnal

    În budism sunt mai multe tehnici de meditație. Una din ele se numește 4 foundations of mindfulness, sau Sathipattana. O metodă de bază în această tehnică se numește 4 elemente. Pe scurt, te învață să simți principiile celor 4 elemente în corp. Cu ajutorul acestei tehnici am reușesc să numesc ce simțeam de mult și să simt și alte efecte în detaliu.

    Mulți dintre prietenii mei și apropriați știu că eu nu caut gustul în ceai și nu aleg un ceai după gust.  De multe ori ei mă văd că stau cu ochii închiși după ce beau o ceașcă de ceai. Cam asta urmăresc eu când beau o ceașcă de ceai.

    Chinese TeaShop

    În primul rând învârt ceașca  în mână ca să îî simt detaliile și temperatura. O aduc la nas, moment în care închid ochii (dacă urmăresc intern). Nasul se umezește și încălzește deja. Odată ce sorb din ceașcă, simt cât de moale sau tare e ceaiul. Nu mă refer la gust aici și nici la concentrația de cofeină, ci la elementul pamânt. Un ceai bun trebuie să fie moale (soft). Un ceai prea tare nu are șanse la efecte prea bune și poate afecta stomacul. O parte din softness poate fi afectat de instrumente, modul de fierbere , ceai  și apă dar o mare parte e afectată de cel ce face ceai. Din ce am observat, călugarii după asta apreciază un ceai în primul rând. Dacă întâlnește și anumite calități de gust, sub limbă se va secreta salivă. Chinezii apreciază mult asta la un ceai.

    Odată ce înghit ceaiul, durează 3-4 secunde ca să ajungă în stomac. În tot acest timp,  traseul pe care îl urmează se încălzește . Partea din stânga și dreapta a spatelui, sub omoplat ,  începe să se încălzească mai tare.Dacă ești cu stomacul plin, experiența ta se termină aici, asta dacă poți să simți cum se deplasează ceaiul.  După ce a ajuns în stomac, poți observa căldură și în zona capului, desupra zonei în care se termină inspirația, pe stânga și pe dreapta.  Încă câteva secunde, stomacul se încălzește și partea de sus a spatelui începe să transpire. Peste puțină vreme,  ceaiul trece de stomac (dacă ești cu stomacul gol) și partea de jos a abdomenului începe să se încălzească. Cea mai mare zonă de căldură e sub buric, acolo unde multe tradiții leagă un centru energic.  Dacă ești atent pe acel centru, e ușor de înțeles de ce au desenat cu galben acel centru și de ce acest ceai te energizează. Câteodată, căldura emanată de aici se poate simți dacă se ține mâna deasupra la câțiva centimetrii.

    E foarte plăcut să simți acest efect în corp, mult mai plăcut decât partea de gust. Când senzația e uniformă, se simtă o foarte placută căldură în interior. Fiecare tip de ceai se simte în corp puțin diferit. Chiar dacă transpiri, senzația de căldură și zonele de transpirație pot fi diferite. Dacă îți dezvolți această sensibilitate, o să îți dai seama foarte ușor dacă poți să bei un ceai pe stomacul gol sau cum poți să îl manipulezi astfel încât să îl poți bea pe stomacul gol. O să poți să îți dai seama și dacă poți să bei un ceai sau nu. Dacă nu ai un corp sănătos, nu poți bea orice tip de ceai , contrar reclamelor vis-a-vis de sănătate. Dacă ești sănătos nu e nici o problemă, dar dacă nu ești sănătos unele ceaiuri (chiar și cel verde) e posibil să îți facă probleme.  Eu nu sunt la nivelul să recomand altor oameni, dar pot alege pentru mine.

    O să înțelegi cum diferite metode de prepararare afectează ceaiul.  Manipularea  apei prin turnare  afectează elementul aer și foc. Ceainicul afectează elementul pamânt și foc și indirect aer, deoarece afectează turnarea. Cele 4 elemente din ceai interacționează cu ceainicul și apa. În unele cazuri, vrem să schimbam puțin natura ceaiului prăjindu-l sau ținândul-l puțin în ceainicul preîncălzit. Fierbătorul afectează aer, pâmânt și foc.  Sunt foarte multe de spus aici, poate o să las pe alt post.

    Noi, ca oameni, vânăm această senzație de soft și e prezentă în mai multe culturi. La noi,  mâncarea de la o mamă e bună, pentru că e făcută cu dragoste. Diferența dintre o mâncare făcută cu suflet sau fară e acest softness.  Unii din noi zicem că unele persoane emană energie negativă. De fapt ele nu emană nimic, datorita faptului ca ne sunt antipatice sau ne stresează, ne tensionăm intern și avem zone hard. În unele cazuri, senzația e destul de intensă încât să provoace contacții ale anumitor mușchi, în special zona piept , spate,  gât. Dar chiar și așa, majoritatea oamenilor nu simt.

     

     

     

     

    Categorii:ceai, jurnal, Taguri: , 3 comentarii  
  • Despre cultura, conceptele

    12/06/2017, postat in jurnal

    Urmeaza sa scriu un articol despre cum se simte ceaiul puerh in corp.  Ca sa pot explica cat mai bine am nevoie de doua articole introductorii . Unul l-am scris deja. Astazi doresc sa explic ce anume nu inseamna energia in context de ceai, dar si in context de arte marțiale.

    Cât eram la Santavana, un călugar mi-a facut referință la un scluptor taiwanez care zicea ca în natură nu există linii drepte. Linia dreptă e doar un concept și e creat de percepția noastră.  Această remarcă a avut un impact foarte puternic asupra mea, pentru că nu am realizat până atunci cât de multe lucruri din percepția noastră se bazează pe convenții. Linia dreaptă nu există. Privită de departe sau aproape nu mai e o linie.  Chiar și cu instrumentele moderne, nu putem crea o linie dreaptă, totul depinde doar de percepția noastră. Linia dreaptă e un instrument de modelare și disecare a realității.  Avem științe întregi utile bazate pe asta și fară linia dreaptă nu am avea clădiri sau alte obiecte. În cealaltă extremă avem geometrii sacre, geometrii bazate pe lucruri care nu există.  Folosim linia dreaptă pentru a modela realitatea. Nu suntem capabili să înțelegem realitatea  ca și întreg așa ca e nevoie să o disecăm cu concepte.  În momentul în care creem un concept devenim incapabili să percem lucrurile ca și întreg. Mai mult decât atât, lucrurile încep să se împartă dacă sunt linii sau nu sunt.  Chiar dacă linia nu există,  avem nevoie de aceste concepte pentru a comunica și construi lucruri . Ar fi imposibil să avem civilizația noastră dacă nu. Conceptele validate devin parte din pseudo-realitatea noastră și sunt transmise mai departe cu ajutorul culturii.

    De obicei fiecare artă, religie , practică sau știință își dezvoltă propriile concepte  și propria lor cultură care are sens pentru cei ce practică  și poate să nu aibă nici un sens pentru cineva în afara ei.  Aceste  concepte au foarte mare sens pentru cei care au tangență cu realitatea acelei practici.  Pe masură ce civilizația noastră avansează, se dezvoltă noi concepte, tot mai puțin vagi. Aceste concepte nu pot înlocui total cultura transmisă de-a lungul a mii de ani, din acest motiv concepte mai vagi sunt încă în folosință.

    În arte martiale se folosește conceptul de energie pentru a simplifica multe lucuri legate de distribuția forței , greutații, dinamica mișcării etc. E foarte util pentru a simplifica explicațiile. Sunt și forme (kata de ex) care codifica-ul o serie de mișcări pentru a putea fi transmise / verificate mai ușor (inițial în niște timpuri fără video). Datorită timpului în care a fost dezvoltat, conceptul este vag. Chiar și așa vag cum e, e mai util decât să specifici toate forțele și structura bio-mecanică. Această explicație poate fi înțeleasă doar de cineva care practică, cineva din extern își va imagina lucruri care nu există când aude “trimite energia în jos”.

    Acestea fiind spuse  sunt foarte multe arte care pierd contactul cu realitatea, adică să îți ucizi sau să rănești adversarul suficient de mult încât să îl oprești și ajung să se piardă în concepte. Un stil gen Tai Chi, care pe lîngă conceptele chinezesti marțiale interne are și conceptele chinezești de sănătate poate ajunge să dezvolte un sistem eficient doar în imaginația practicanților, care rămân pierduți în niște concepte care nu au nici o realitate pentru ei. Cu toate astea, un practicant serios, chiar și din afara Tai Chi, va recunoaște și va putea folosi conceptele lor atâta timp cat are tangență cu o parte din realitatea lui. De exemplu, statuia din poza acestui articol va transmite lucruri diferite practicantului și nepracticantului.

    Energia, la ceai, în post-urile mele, e un mod de a simplifica explicația  efectului pe care îl are asupra corpului și asupra stării mele generale. Conceptul  meu de energie vine din budism și arte marțiale interne chinezeși și are legătura cu realitatea mea internă. Realizez că aceste concepte nu există în cultura noastra și am scris aceste doua articole ca să încerc să fac clar că orice lucru scris nu poate nicidecum reflecta exact realitatea și conceptele sunt relevante doar pentru cei cu experiențe și background cultural comun.

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , un comentariu  
  • Despre cultura

    28/05/2017, postat in jurnal

    Acum ceva ani aveam un model interior al lumii care îmi explica majoritatea lucrurilor care se întâmplă cu corpul meu și cu lumea din jur.  Era un model influențat foarte mult de  pseudo cultura asiatică (revin de ce e pseudo)  și de mediul in care am trăit. Bineînțeles, nu era un model bun, nu că ar fi altul mai bun, dar nu asta e ideea.

    Gândiți-vă ca sunteți acasă și vă treziți noaptea sa mergeți să beți apă. Creierul dumneavoastră are o hartă a mediului, astfel incât și pe condiții foarte slabă de lumină, nu e nevoie să vă orientați prea mult. Acum, cineva mută mobilă , mută întrerupătoarele de lumină și pune obstacole în casa. Foarte probabil, veți avea accidentări, dar până la primul accident o să mergeți pe harta din mintea dumneavoastră – care nu e reală în nici un moment. Poate conincide temporar cu casa dumneavoastră, dar e o abstracție, un model.

    Mintea noastră are o reprezentare, conștientă sau inconștientă, la absolut tot ce ne înconjoară.  Avem modele pentru tot, iar modelele nu sunt ale noastre unice. Felul cum gândim, cum pecepem ce e moral, cum analizăm ceva, cum ne comportăm cu oamenii din jurul nostru, absolut tot e preluat de la familie, societate sau din filme și cărți.

    Sistemul nostru de a analiza, întelege și cataloga lucruri nu e consistent și nici măcar logic. Toți avem foarte multe contradicții între cea ce credem și cea ce suntem.

    Cărțile sunt abstracții la abstracții . Cuvântul în sine e o abstracție a unei abstracții.   Studiind o cultură străină din cărți, filme sau alte activități practice e foarte folositor, ne deschide noi perspective ( adică noi hărți mintale) dar nicidecum nu o să vă aducă la înțelegerea acelei culturi.  Mai degrabă o să vă dea instrumente noi de a explica și nega  tot felul de lucruri. Culturile sunt tot timpul în schimbare, la fel ca și mintea noastră. Pot fi numite o minte colectivă din care ne luăm conceptele care le avem nevoie ca să interacționăm cu ce este în jurul nostru.

     

    Când vorbim de cultura ceaiului chinezesc în vest vorbim de o pseudo cultură. Am preluat un miraj, un export la ce ar trebui să fie și am ajuns să îl facem mai bine decât majoritatea chinezilor. Mai bine pentru că am fost obsedați de cum trebuie să fie lucrurile în modelul pe care ni-l imaginam noi și ce trebuie să fie un ceai bun.   Fiul meu și probabil fiica lui Ionela cresc cu asta zi de zi. Modelul lor nu va ridca atâtea întrebări pentru ca ei cresc cu asta. Pentru ei așa este și nu va conta dacă e chinezesc, românesc, japonez sau orice altceva pentru ca ei așa vor face lucrurile din totdeauna. Puțin probabil să își pună întrebări daca este bine cum se face ceaiul.  Ei așa cresc și va fi parte integrală din ce e natural pentru ei. Asta e deja o cultură în familie.

    Cultura unei societăți e rodul a mii de ani de procese de acest gen și e tot timpul în schimbare.   Nu poti separa cultura ceailui chinezesc de cultura chinezeasca, iar cultura chinezeasca nu o pot intelege decat daca traiesti printre ei. Chiar si asa, intelegi doar o mica parte si doar legata de acea zona de chinezi. Ei sunt foarte diferiti intre ei  si drept urmare, modul in care beau ceai e foarte diferit – asta daca beau ceai.  Cultura e totalitatea cunostintelor unui grup de oameni.  Puțini chinezi au dorința sinceră de a exporta arta ceaiului ( daca ar exista ceva unic numit arta ceaiului), de dragul ceaiului, fară asocierea culturii lor chinezești sau făra interese financiare.

    Ceaiul e deja integrat în viața familiei mele. Îmi place să beau cu alți oameni ceai dar nu le mai fac decât dacă îmi cer acest lucru. Îmi place și să întâlnesc alți iubitori de ceai, dar nu vorbesc cu ei despre ceai la ceai. Mie  îmi place ceaiul,   nu arta ceaiului . Nu îmi plac cluburile de ceai care discută și analizează ceaiul. M-am ținut departe de ele în mare parte pentru ca îmi par sau ‘experience hunters’ sau exponenți sau promovatori ale unei pseudo culturi.

    Îmi place și să întâlnesc oameni care fac mai bine ceaiul ca mine.  Aflu aproape de fiecare dată că nu este vorba de o arta sau o tehnica  ci de modul cum se reflectă acei oameni într-o ceașcă de ceai.  Când bei o ceașcă de ceai bei esența plantei dar și esența celui care o face.

     

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , un comentariu  
  • Stilul competitie

    06/11/2016, postat in preparare

    Mi-a luat foarte multă vreme să înțeleg de ce e nevoie a face ceai în stil competiție. Fiind obsedat de ceaiuri bune și cel mai bun mod de a prepara ceaiul, consideram din start că nu ai cum să faci ceai bun în acest mod. Nici nu ai cum, la majoritatea ceaiurilor.

    Deși am seturi de acest gen de mulți ani, doar în ultimul an am început să le folosesc mai serios. La Santavana am fost pus în situție să fac ceaiuri care nu le-am văzut niciodată. Cu ceaiurile mai vechi de 20 de ani nu prea e problemă, e greu să greșești teribil cu ele. Dar puerh-ul verde mai tânăr, preparat greșit, poate avea efecte neplăcute pentru un călugăr care manâncă odată pe zi. În general ceaiurile le aleg cu o zi înainte, dar abotele paote veni cu câteva minute înainte să zică “fă ceaiul ăsta”.

    Purple Cane 2011 Green Puerh

    Prepararea în stil competiție e cel mai standard mod pentru a vedea tot ce are ceaiul, bun și rău. Pentru a preparea în acest mod, se cântăresc 3 grame de ceai și se țin la infuzat 3 minute dupa care se toarnă în ceașca care vine odată cu setul. E o metodă consistentă, iar seturile sunt standard. Pregătind în acest fel îmi pot da seama rapid cum să il prepar astfel încat sa scot ce e bun din el.


    Acest mod a devenit modul în care încerc orice ceai nou. E excelent când ai de văzut ceaiuri în paralel. E de înțeles că de cele mai multe ori nu se poate bea ceaiul și nu se servesc alți oameni, deoarece în cele mai multe cazuri este prea amar (una din condițiile mele pentru un ceai bun și preparat bine e să îl poți bea pe stomacul gol).

    Categorii:preparare, Taguri: , Adauga comentariu  
  • Între est și vest

    04/09/2016, postat in jurnal

    Aseară am fost cu niște prieteni chinezi la un restaurant “western”. “Western restaurant” e echivalentul  cultural al restaurantelor  asiatice de la noi. Gustul e adaptat la standarde locale. Arată similar, dar nu e același lucru.

    În Borneo o mare majoritate din populație sunt creștini. Pentru mine , e ciudat să văd chinezi să meargă la biserică în fiecare duminică. E și mai ciudat să îi văd chiar și pe tineri cum își fac cruce înainte de masă – un fapt social acceptat aici.

    Cred că și pentru ei e ciudat să vadă un “westerner” care merge la mănăstiri budiste  și face ceai chinezesc.

     
    DSC_0036

    Acum două săptămâni am fost ales să fac ceai pentru călugări în cadrul unui eveniment budist ( echivalentul Paștelui sau Crăciunului ca și importanță pentru ei). În timp ce eu eram unul din cei doi experți în ceai, un alt chinez era expert în cafea.

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , 2 comentarii  
  • Despre beneficiile ceaiului și stilul de viață sănătos

    27/08/2016, postat in jurnal

    Am avut nu de mult niște dureri de spate. O vertebră mi s-a deplasat puțin și de abia mă ridicam din pat. Nu e nimic grav și știam că e doar un nerv prins. Cu toate astea, aveam niște dureri cumplite și timp de o zi de abia mă puteam ridica din pat.

    Nici nu cred că pot să îmi imaginez ce greu trebuie sa le fie celor care suferă de boli groaznice. Ce greu e să încerci să schimbi, să rabzi și să nu lași asta să îți influențeze calitatea vieții. Nu cred că aș putea.

    Când aveam magazinul mă mai sunau din cand în când familiile unor bolnavi de cancer. Ei citeau undeva că ceaiul matcha sau ceaiul verde sau orice alt ceai e bun contra cancerului. Eu nu puteam sa le zic că așa este. Îmi amintesc de tatăl unui copil bolnav care m-a sunat să întrebe daca am ceai matcha si tristețea în glasului lui când i-am spus ca nu avem. Mi-a spus că copilul lui are cancer. Mă gândesc și acum la el.

    Acest tip de sfaturi vin de la indivizi care sunt deziluzionati. E mai usor sa crezi ca un cristal te vindeca (cand nu esti bolnav) decat ca oricand ne putem imbolnavii si muri.Sunt mulți indivizi relativ tineri care dau sfaturi de sănătate sau spritualitate. Ce poate înțelege cineva la 20, 30 despre un stil de viață sănătos?

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , un comentariu  
  • Purple Cane Tea

    06/08/2016, postat in jurnal

    Am discutat de Compania Ceaiului, Tashi si Drumul Ceaiului. Compania Ceaiului a fuzionat cu Tashi iar Tashi si Drumul Ceaiului vând doar online.

    Pe lângă aceste magazine am făcut contact și cu alte magazine/ceainarii chinezești din diferite țări. Toți mi-au zis că acest tip de afacere nu te îmbogățește – chiar și între chinezi.

    Purple Cane Tea pare a fi o excepție. Cu peste 20 de locații în Malaiezia, Purple Cane Tea încă se extinde. În funcție de locație se poate găsi magazin, ceainărie sau restaurant. Mâncărurile lor sunt infuzate cu ceai sau se potrivesc cu ceai.

    IMG-20160806-WA0001

    Ceaiul lor e puțin cam scump după localnici, dar pentru standardele noastre aș zice că e accesibil. Oolong-urile și ceaiul lor verde nu mă încântă dar pentru un consumator normal către mai priceput sunt excelenți când vine vorba de puerh. Ei vând la turtă sau câte un tong întreg din diverși ani. Multe din rețetele faimoase (7542, Red Mark, Green Mark, 8582 , etc) se găsesc la ei pe rafturi. Mai nou încerc să învăț să învechesc de unul singur așa că am început să cumpăr mai masiv. Am cumpărat recent un tong de 7542 și un blend special de a lor.

    Chair dacă sunt mari, managerii lor încă vizitează locațiile pe care le deschid. Bineînțeles ei iubesc ceaiul foarte mult. Rar îmi e dat chiar și printre chinezi să învăț multe de la cineva. Modul în care își educă o parte din personal e impresionant. Spun o parte din personal pentru ca au oameni specializați care fac ceai sau învață pe alții să facă ceai.

    Purple Cane Tea
    Am constat că puerh-ul nu e ușor de înțeles și făcut la un nivel mai înalt. Am fost impresionat de modul și spritul în care am fost servit cu ceai. E foarte rar când întâlnesc pe cineva care reușește să-și infuzeze si caracterul în ceașca de ceai. Trebuie să zic că și ei au fost încântați de faptul ca eu studiez ceaiul. E o plăcere și pentru ei să discute cu cineva care studiază ceaiul. Când i-am întâlnit am descoperit că avem prieteni comuni – călugării de la Santavana. Abotele  Kayin Sifu e un maestru al ceaiului și e cunoscut în această comunitate.

    Purple Cane Tea

    Întălnirea cu managementul Purple Cane Tea a marcat 3 premiere pentru mine: Prima dată când am băut Yellow Mark, prima dată când am întâlnit un ceainic cu gura de argint și prima dată când am băut ceai alb învechit mai vechi de 10 ani.

    Categorii:jurnal, Taguri: , Adauga comentariu  
  • Shu Puerh

    27/06/2016, postat in ceai,puerh

    Încerc pe cât posibil să studiez mai în amănunt ceaiurile învechite. Ceaiurile shu puerh fac parte din această categorie.

    Shu sau cooked puerh nu e un subiect nou pe acest blog. Am scris în trecut despre asta. Cu toate acestea, nu am petrecut timp să studiez în amănunt ceaiul. Să îl prepari nu e greu, cred că e unul din cele mai ușor de preparat ceaiuri. Să îl înțelegi durează mai mult. Când studiez în amănunt o categorie sau sub categorie de ceai îmi ia între un an și doi ani. Tot procesul e o spirală, deoarece pe unele categorii revin în timp înarmat cu noi cunoștințe.

    Mixed Yunnan raw and cooked puerh

    Țin să precizez că e necesar să înțelegi partea culturală când vine vorba de ceaiuri puerh și hei cha. Nu poți învăța despre ceai și nu poți cumpăra ceai dacă nu înțelegi ce cred chinezii despre acel ceai.

    Ca în orice societate  există foarte mulți indivizi care nu au scrupule și folosesc orice oportunitate să facă bani. Exista foarte multe falsuri pe piață. Pe când unele falsuri sunt de bună calitate, există ceaiuri autentice de o foarte proastă calitate care au fost pur și simplu păstrate în condiții improprii. Cel mai rău caz este ceai puerh făcut din ceai folosit (se uscă frunzele apoi se vinde din nou).

    Ca să înveți despre acest tip de ceai ai nevoie de una sau mai mult surse de unde îl poți cumpăra, de determinarea de a bea ceai de diferite calități (nu neapărat cea mai buna), de instrumentele potrivite de a face ceai și de acess la persoane mai experimentate.

    Random tea events

    Când vine vorba de a alege ceaiul, combin partea de sampling cu una sau mai multe turte pe care le consum mai des. Sampling-ul îți oferă posibilitatea de a încerca ceai mult mai repede, dar nu îți oferă posibilitatea de a experimenta prepararea cu diferiți parametrii și de a vedea cum se schimbă ceaiul în timp. Pasul final e cumpararea de unul sau mai mult “tong” – uri de ceai pentru păstrare. Un tong e un grup de 7 turte învelite în bambus.

    Pentru a putea observa ușor cum evoluează puerh-ul peste o perioadă de ani de foarte mare ajutor sunt rețetele standard de la fabrici mai mari. Dacă ați observat, unele turte au un număr pe ele din 4 cifre, de exemplu 7552. Primele două cifre indică anul de naștere al rețetei, apoi al 3-lea număr calitatea frunzelor și ultimul număr indică fabrica. Pentru 7552, rețeta a fost făcută prima dată în anul 1975 de fabrica Menghai (2) . Sunt foarte multe rețete și unele se fac practic în fiecare an. Așadar, se poate cumpăra mai multe turte cu aceeași rețetă din ani diferiți.

    Random tea events

    Dacă cumpărați mai mult ceai decât puteți consuma, găsesc o bună practică să împărțiți ceaiul în două. Jumătate poate fi consumat acuma și jumătate mai târziu. Pe lângă asta, consider că e foarte practic să spargeți turta de ceai în avans.

    În imaginile de mai sus, am împărțit o carămidă în două. Jumătate am împachetat la loc pentru mai târziu. Jumătate am spart-o mai departe, iar bucațile le-am pus într-un vas de ceramică. Nu e nevoie de un vas special, orice vas de ceramică e în regulă.

    Categorii:ceai, puerh, Taguri:, , Adauga comentariu  
  • Si s-a mai inchis un magazin de ceai chinezesc

    13/06/2016, postat in jurnal

    În toamnă Panko de la Drumul Ceaiului și-a închis ceainăria fizică, iar acum are doar magazinul virtual virtual. Cu ceva timp înainte, Ionela de la Tashi a făcut același lucru.

     
    Random tea events
     

    Din păcate e greu să ți o ceainărie curată cu ceai chinezesc de calitate în România.  Nu aș zice ca publicul nu e educat, aș zice ca nu e o nevoie reală iar publicul în larg nu are de ce să investească așa de mult pentru a savura o ceașcă de ceai.   În cele din urmă, nu suntem chinezi și oricum am lua-o ceaiul de înaltă calitate e un lux – nu o necesitate.

    Ceaiurile care existau la Compania Ceaiului  erau extraordinare din punct de vedere calitativativ chiar și pentru chinezi (cu excepția puerh-ului si ceaiurilor învechite). Chiar și în Asia, în afara Chinei unde exista mall-uri de ceai,  e greu să găsești un magazin cu acea selecție. Dar suntem o mână de oameni în România care știm să preparăm astfel de ceaiuri.

    Sper ca următoarea ceainărie chinezească fizică care se deschide să nu fie din pură pasiune și să fie făcută de cineva care știe exact cât să se compromită. O afacere e o afacere în cele din urmă, nu un club social. Pentru a reușii  e nevoie de multe aptitudini, aproape nici una legată de ceai.

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , 2 comentarii  
  • Liu Bao

    18/10/2015, postat in ceai,hei cha

    Liu Bao(六堡) este unul din motivele care m-a determinat să învăț mai mult despre hei cha. L-am întâlnit ca și nume prima dată acum aporape un  an, dar am realizat că am mai băut acest tip de ceai. Mi-a fost vândut ca și wild puerh sau ca puerh vărsat.

     Liu Bao  este produs în mod tradițional în provincia Guangxi. Din informația care am reușit să o adun, până recent se foloseau doar varietăți cu frunza mica. După procesare, ceaiul este ținut in condiții de umiditate si temperatură specfice,  iar câteodată  este ținut în camere  cu temperatura mai ridicată, pentru a-l usca mai repede.

    liubao1

    De obicei nu prea scriu despre cum e produs ceaiul – subiectul e prea vast și mă interesează mai mult să beau ceai decât să devin o enciclopedie. În acest caz a meritat menționat deoarece procesul e foarte similar cu cel folosit în producerea shou puerh. De fapt,  shou puerh este bazat pe metoda de producere liu bao. În anii 70 producătorii de puerh au studiat metodele de producere Liu Bao pentru a livra mai repede puerh.

    Ceaiul Puerh este produs de regulă în provincia Yunnan, iar tradițional se făcea doar sheng puerh până acuma câteva decade. Ceaiul sheng e diferit de shou. Am aflat că e comun să se împartă ceaiurile în sheng cha  (生茶) si shou cha(熟茶), la fel cum noi împărțim în oxidat si neoxidat.  Shou puerh e  oarecum mai similar cu liu bao decât cu sheng puerh.

    Ceaiul shou puerh în general este găsit în formă de disc (cake) sau cărămidă (brick), în alte cuvinte, compresat.  Liu Bao este de regulă vărsat și nu este livrat în forme tradiționale precum puerh-ul.

     

    liubao4

    Liu Bao poate fi produs mai oxidat sau mai puțin oxidat. În general el poate fi consumat imediat după ce a fost produs, dar poate îmbătrânii și dezvolta arome  foarte plăcute.    Se pare că Liu Bao era ceaiul consumat de regulă în coloniile chinezești și foarte mult ceai se exporta în aceste colonii.  Malaeizia e una din aceste colonii.

    În Malezia  încă există stocuri mari de Liu Bao maturat. Cel mai vechi de care am citit este din anii 50.  Condițiile climatice de aici fac un loc ideal pentru acest proces de maturare.  Ceaiurile vechi  sunt scumpe, dar până acum câțiva ani ele erau doar ceaiuri abandondate. Foarte mulți colecționari sau vânzători serioși au venit în Malaiezia ca să cumpere acest ceai înainte să fie popular.

    La Santavana am observat că se cumpără cantități destul de mari de liu bao și se păstrază în vase de ceramică pentru maturare. Unele au numele rețetei afișate, dar nu cunosc dacă cifrele de pe  rețetele de la liu bao au aceleași reguli ca și cele de puerh.

     

    Când vine vorba despre băut liu bao aș putea spune că e oarecum similar cu shou puerh și aproape la fel de ușor de făcut. Acesta fiind spuse există touși o notă distinctă de shou puerh și o notă distinctă de liu bao.  În ceaiurile Liu Bao există mai multă varietate decât am întâlnit la shou puerh iar dacă la shou puerh e foarte greu să îl faci amar, la liu bao  e posibil cu prea mult ceai.

    Categorii:ceai, hei cha, Taguri:, , , 2 comentarii