There is a great deal of poetry and fine sentiment in a chest of tea.– Ralph Waldo Emerson
Acesta e unul din primele mele ceainice care curgeau bine ( si printre putinele care le-am gasit in Romania asa). M-am suparat putin cand s-a spart , dar il vad acuma zilnic. Acest ceainic va primii in continuare ceai, deoarece si plantelor le place.
Am mai pregatit unul din video-urile temporare despre cum preparam ceaiul folosind un ceainic normal. Pe scurt :
Enjoy.
Am primit o mostra de ceaiuri premiate de la Canton Tea Co . Am fost foarte bucuros ca mi s-a oferit ocazia, mai ales ca aveam pe lista cateva ceaiuri de la ei 
. Oricum , dintre toate ceaiurile , am inceput cu un pouchong (sau baozhong) (2009), un ceai verde taiwanez.
Nu am citit nimic despre el inainte sa il prepar, deoarece nu imi place sa fiu influentat din start. Din momentul in care am vazut frunzele, mi-am zis ca seamana cu un oolong. La prima tura din acest ceai am folosit apa la o temperatura de aprox 90 de grade , cum folosesc pentru majoritatea ceaiurilor verzi. Gustul a fost un mix interesant intre tie gua yin si un ceai verde . Desi am fost putin confuz, a fost delicios. Frunzele sunt foarte frumoase , atat uscate cat si ude.
Intrigat de gustul si aspectul acestui ceai. ,m-am apucat sa citesc mai multe. Acest ceai verde taiwanez este de fapt un oolong foarte usor oxidat ( ha!) , drept urmare , in tura urmatoare l-am preparat ca un oolong. Gustul a fost mult mai asemanator cu un oolong , si din cauza ca am folosit mai mult ceai, au iesit si mult mai multe infuzii. Mi-a placut mai mult la o temperatura mai joasa, dar ambele ture au fost foarte bune.
Cateva lucruri de pe site-ul companiei care vinde acest ceai:
This is one of favourite teas and completely exclusive to Canton Tea Co. Grown high on the slopes of WenShan, Taipei county, by farmer Xu and his family, our award-winning Pouchong, which the locals call a green tea, is a actually very lightly fermented oolong. The big twisted leaves produce a bright yellow/green liquor that is truly outstanding: smooth, soft and delicious.
Si:
Pouchong is one of the most famous of all Taiwan teas and ours is from one of the best producers. This deliciously smooth, very lightly oxidised green tea is almost an oolong. It has delicate floral notes with smooth, sweet undertones and a soft apricot finish.
All the Pouchong produced at the Xu Family farm is bought up very quickly by local buyers. We are the only company outside Taiwan to have access to this exceptional tea.
As vrea sa mentionez ca gustul de caisa se chiar simte de unele persoane, spre deosebire de multe alte ceaiuri care insira cai verzi pe pereti.
V-am mai zis ca acest ceai a castigat un premiu. Ei bine , a castigat 2 stele in 2009’s Guild of Fine Food Great Taste awards.
Un ceai rosu de exceptie, care , la inceput , a stat la baza prea cunoscutului English Breakfast. In prezent , foarte putini producatori mai folosesc Keemun pentru English Breakfast, deoarece prefera ceaiuri mai ieftine sau assam-uri.
Ceaiul provine din regiune Qimen (Qi Men) , din provincia Anhui , China. De altfel, numele ceaiului , Keemun , provine de la adaptarea in engleza a cuvantului Qimen. Ceaiul este extraordinar, si face parte din cele zece ceaiuri faimoase ale Chinei. Ceaiul a fost produs pentru prima data in jurul anului 1875, pana atunci provincia Anhui producand doar ceaiuri verzi. Dupa cum am mentionat mai sus , a avut un foarte mare success in Anglia ( plus colonii), fiind folosit la baza ceaiului English Breakfast.
Exista patru varietati principale :
Orice alt ceai ce poarta numele Keemun, dar nu este din Qimen , Anhui nu este Keemun. Ceaiul poate avea calitati similare, dar nu este Keemun. Un bun exemplu este Hubei Keemun, produs in provincia Hubei.
Ceaiul pe care il am eu e considerat unul din cele mai bune Keemun-uri produse in utlimii trei ani. Este pur si simplu extraordinar , de la cum arata uscat pana la frunzele ude. Si gust , bineinteles. Eu personal nu inteleg de ce acest ceai a trebuit amestecat cu ulei de bergamota, deoarece are un gust excelent, fiind (dupa gusturile mele) un ceai dulce. In caz ca va intrebati , pentru English Breakfast, frunzele ceaiul se amesteca cu ulei de bergamota. Bineinteles, in metoda englezeasca (british) , ceaiul este lasat la infuzat multe minute, rezultand un ceai amar. De aici folosirea a tot felul de amestecuri si blenduri. Exista o foarte mare diferenta intre metoda englezeasca si gongfu cha, dar o voi elabora in alt post. Deocamdata, presupun ca din cauza ca ceaiul le iesea amar l-au amestecat cu ulei de bergamota.
Sa revenim in apele noastre. Ceaiul este dulce , intr-un mod neagresiv, si te uluieste. Ceaiurile rosii, preparate corespunzator, sunt foarte bune , toate avand un gust dulceag. Exista la noi un mit, cum ca ceaiurile rosii ( negre pentru restul lumii) sunt amare. Sper sa il pot spulbera intr-o zi. Eu le consider cele mai dulci ceaiuri , multe avand un usor gust de miere. Ele pot incepe amarui, dar cu fiecare inghititura devin tot mai dulci. Altfel spus , isi schimba gustul pe masura ce sorbiti din ceasca.
Cheia prepararii ceaiurilor rosii in stil kung fu sta in apa cat mai fierbinte, un ceaininc yixing fiind foarte potrivit pentru acest tip de ceaiuri. Cu cat apa este mai rece, cu atat gustul e mai slabut. Eu am folosit infuzii scurte ( ca de obicei) , si cam 6 grame pentru un ceainic de 120 ml. Daca preparati in stil kung fu, o sa vedeti ca aceste valori nu prea conteaza. Mai mult conteaza proportia , in timp nu veti mai numara sau masura. Aceste valori, de obicei le aproximez , doar pentru posturi le mai masor. Acesta este din nou subiectul altui post ,probabil numit “cum sa nu iti folosesti intelectul” sau “invatarea zen”. De altfel , la ceaiuri rosii mai ales, cantitatea o schimb in functie de cum ma simt, cateodata fac ceaiul mai puternic, cateodata mai slab.
Nota: Ceaiurile rosii sunt cunoscute in occident drept ceaiuri negre. Ceaiurile negre sunt o alta categorie la chinezi. O sa incep sa fac distinctia la mine pe site. Deci , pe masura ce acest lucru evolueaza , puteti sa va ganditi la ceai rosu ca si la ceai negru.
Pregateam un articol despre Tamaryokoucha si vazand pozele am zis ca mai postez un tutorial legat de prepararea ceaiului verde japonez. Desi exista un tutorial video (replicat la sfarsitul postului), unii oameni prefera fotografii pas cu pas.
Ca sa recapitulez metoda japoneza ( citeste mai multe aici) , aveti nevoie de un ceainic , preferabil kyusu , si doua sau mai multe cesti (cu una in plus decat numarul total de cesti de care aveti nevoie). Pe scurt , se toarna apa din ceainic in cesti , apoi dintr-o ceasca in alta , pana cand temperatura apei este potrivita pentru ceai, moment in care se toarna inapoi in ceainic, peste frunzele de ceai.
Pentru un sencha de calitate medie , in general 2 ture sunt de-ajuns , dar pentru tamaryokoucha eu personal prefer sa trec ceaiul dintr-o ceasca in alta de 3 ori, deoarece imi place mai tare cum iasa cu temperatura sub 80 de grade. Intr-un alt post o sa va arat ce se intampla la temperatura nepotrivita (primul indiciu : ceaiul nu mai e verde ) .
Urmatorul video se regaseste si pe site.
