Long Jing din 2009 , Canton Tea Co

28/06/2010, postat de Cha in ceai,verde

Acest Long Jing e ultimul din ceaiurile pe care le-am primit anul trecut de la Canton Tea Co. A ramas ultimul deoarece nu m-am sincronizat nici cum sa ii fac poze. Cum a venit cel din 2010, era timpul sa il termin.

Se pare ca  acestui tip de ceai ceai nu prea ii fac poze. Am mai avut unul de calitate  superioara, si nici despre el nu am scris. Oricum,  si acesta e un ceai  bun, premiat chiar. A obtinut doua stele de aur la concursul Great Taste Awards .  Candva, o sa fac un post mai detaliat despre Long Jing, dar deocamdata ‘strang date’ (adica beau Long Jing-uri de la diferiti comercianti, de diferite date, din 2009 si 2010. Trei in coada de asteptare.)

Tin sa mentionez ca ceaiul din poze a fost preparat cu apa apropiata de punctul de fierbere.  Cei care mai stiu una alta despre ceaiuri verzi s-ar putea sa zica: “Stai, cum?“.   Si eu as zice: “Da,  aproape de fierbere” .

Sa  incerc sa explic in putine randuri. Pe scurt, am mai invatat si am mai exersat.  Ceaiurile verzi chinezesti  de calitate suporta foarte bine caldura, dar si acolo, exista anumite metode de a turna apa sau de a pune frunzele ( despre care o sa scriu mai detaliat in alt post).  Pentru prima infuzie, am umplut o treime de gaiwan cu apa, am pus incet frunzele, apoi am turnat incet apa, dar nu direct pe frunze, ci pe peretele gaiwan-ului. A doua infuzie, si urmatoarele a fost preparata dupa cum se vede in video.

De fapt, desi postul poate parea ca oricare altul, in el  (sau mai bine zis in sesiunea de ceai) se reflecta experienta mea din ultima vreme si marcheaza o noua perioada pentru mine. Dupa cum ziceam intr-un post anterior, am inceput sa nu mai folosec tava, cel putin nu tot timpul.  Acest lucru  ma ajuta sa fiu mai creativ si sper ca asta sa se reflecte in perioada urmatoare. Pe langa asta, am invatat mai multe despre ceai, despre apa, despre ceainice de fiert apa ( kettle ), despre aprecierea temperaturii, despre turnat, despre armonizare. Acest lucru nu pot sa il reflect exact in post,  dar pentru mine inseamna mult.  Ah , si sa mentionez, nici unu din lucrurile despre care am zis ca am invatat nu le stapanesc. Sunt de abia la inceput si studiez in continuare.  Chiar si maestrii de ceai, dupa zeci de ani tot invata, ce sa mai zic de mine. Ma bucur macar ca imi dau seama ca gresesc unele lucruri sau ca imi lipseste ceva.

Mai trebuie sa mentionez ca am obtinut un numer de 11 infuzii in total (!). E drept ca dupa infuzia 6 am mai bagat putine frunze, ca sa reimprospatez ceaiul, dar pentru un verde e destul de mult.

Acasa, Episodul 3, Red Robe

24/06/2010, postat de Cha in ceai,jurnal

Si ultimul episod din seria ceai acasa. Daca ati citit si celelalte doua posturi din serie, poate ati observat ca am fost atent pe mai multe aspecte ale ceaiului, printre care si efectul lui asupra mea. Daca celelalte doua ceaiuri aveau scopu sa ma racoreasca si sa ma  linisteasca, scopul ceaiului din acest post a fost sa ma puna in miscare. Acest ceai l-am baut de dimineata, iar  despre el am scris aici. Ceaiul e numit Red Robe ( dar nu e autentic), si e un oolong oxidat , care seamana cu un ceai rosu.

In general, in functie de modul in care a fost procesat, varsta ( si multe multe alte conditii) un ceai poate fi considerat ca are natura  yin (rece ) sau yang (cald) . Nu o sa dezabat aici toata teoria,  tineti minte numai ca e important de stiut ca e yin sau yang “in raport cu“.  Oricum, cu cat este mai oxidat, sau cu cat a fermentat mai mult, cu atat este mai yang. Un ceai yang e bun cand vrei sa te energizezi, sa te incalzesti, “sa te pui in miscare”. Un ceai yin in schimb e mai racoritor si are si un efect de “linistire”.   Efectele astea nu sunt legate de nivelul de cofeina, de exemplu, silver needle (un ceai alb) are printre cele mai mari nivele de cofeina intalnite la ceaiuri (7%), dar te linisteste , pe cand un ceai rosu care are nivelul aproape la jumate, nu. Bineinteles, nu sunt absoulte efectele. Un tie gua yin care e yin , e  yang fata de un ceai verde . Amandoua pot fi considerate yin , dar modul in care actioneaza ( deci si momentul cand trebuie alese) este diferit.

Oricum , nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Asta am testat eu in acel weekend.  Am realizat (nu numai la nivel de intelect) ca ceaiul poate sa te armonizeze cu mediul .  Tipul de ceai,  momentul ales, decorul , ambianta sunt foarte importante.  Cred ca am facut un mic pas in aceasta directie.

Pe langa asta, am invatat putin despre natura instrumentelor gongfu . Ciudat ca am invatat asta acasa, intr-un orasel mic,  folosind o farfurie ‘normala’  . In urmatoarea saptamana (o sa vedeti in blog posturi),   am inceput sa fac ceai fara obisnuita tavita. Mi-am cumparat o farfurie si un bol simplu si am inceput sa experimentez. Folosirea unor accesorii  gen farfurie si bol mareste gradul de libertate dintr-o sesiune de ceai . In acelasi timp, te face mult mai atent pe ceai. Atentia mea asupra detaliilor a crescut considerabil. Sper ca pe viitor acest lucru sa se condenseze in experiente de ceai cat mai placute. Totusi,  asta nu inseamna ca renunt la tava. Inseamna ca am mai multe alegeri.  ( Celor care acum fac primul pas, le recomand totusi o tavita. E mult mai simplu. )

Update: Daca ati ridicat o spranceana cand ati citit despre natura yin sau yang a ceaiului, tocmai am gasit un site care trateaza mai amanuntit aceast lucru. Site-ul se numeste Yi Jin Jing, iar mai multe despre ei o sa gasiti daca dati click pe link.

Acasa, Episodul 2, Ceai verde cu menta

21/06/2010, postat de Cha in ceai

Al 2-lea ceai care l-am facut acasa. Ceai verde cu menta . Menta proaspata din gradina chiar.

Eu foarte rar amestec ceai cu altceva, si niciodata in yixing sau in gaiwan . Totusi , din an in an se intampla exceptii. Aceasta e una din ele. Nu am putut rezistat tentatiei de a folosii menta proaspata. Caldura foarte mare a avut si ea cuvantul ei. Menta e  yin, deci rece, ceaiul verde la fel, impreuna, ar trebui sa fie o combinatie foarte racoritoare ( bine , logica o fost ca daca in Maroc se bea ceai verde cu menta, o fi bun el la ceva).  In informatia care o ajuns la noi, ceaiul verde marocan se face cu gunpowder (desi eu cred ca se foloseste de mai multe feluri). Eu nu am folosit asa ceva, ci  am folosit ultima cantitate de Monkey King pe care o aveam de anul trecut.

Aproape am umplut ceainicul,  a fost un pic prea mult, infuziile fiind “cum trebuie” doar de la tura a 4-a sau a 5-a . In schimb, a avut efectul racoritor pe care l-am urmarit. Cu toata caldura care era.  O ajutat si terasa si florile din jur.

De data asta  m-am folosit mai bine de farfurie, dupa cum se vede in poza. Cred ca  intelegerea mea asupra stilului gongfu a progresat putin.  In saptamana ce a urmat, am inceput sa experimentez fara tava, dupa cum veti vedea in posturile urmatoare.  Acest lucru  m-a ajutat foarte mult  in intelegerea unor anumite aspecte a ceaiurilor. In principal, folosirea unui vas in loc de o tava iti ofera o anumita libertate in creerea unei experiente  si  cere o atentie mai mare asupra ceaiului   ( o sa mai scriu despre asta) .

Ceaiuri noi

18/06/2010, postat de Cha in ceai,jurnal

In curand, o noua selectie de ceaiuri la Drumul Ceaiului ( pe Baba Novac nr. 16 ) din Cluj Napoca.  Eu nu am avut rabdare si am mers sa imi iau mai repede cateva.  Cred ca dintre toate, cel mai mult mi-am dorit niste Yunnan Gold, eu fiind mare amator de ceai rosu.

Din ele, primul pe care l-am incercat, cu oarecare frica, a fost Lapsang Souchong-ul (un ceai rosu afumat).  Zic cu oarecare frica, deoarece prima data cand am incercat acest ceai  l-am cumparat de la ********** , si era de foarte foarte foarte foarte proasta calitate. Imi amortea gura pur si simplu . De atunci, am fost foarte reticient sa imi mai cumpar ceai de genul. Totusi, intre timp m-am mai educat, am aflat ca acestea sunt de fapt foarte bune, doar cele de proasta calitate le strica reputatia. Eu credeam ca nu prea ai cum sa dai gres cu ceai rosu, oricat de proasta calitate e ceaiul pe care il vinzi. In cazul ceaiului afumat nu e chiar asa.  Oricum, dupa ce aseara am baut din nou, m-am vindecat de orice fobie. Ceaiul e foarte bun.   Acuma inteleg de ce Jin Jun Mei are la baza acelasi proces de fabricatie (doar ca nu se afuma). O sa scriu despre el cat de curand.  Si o sa scriu si despre cel de calitate foarte proasta, care e tinut in multe multe pungi in coltul ceaiurilor false (Pentru ca miroase foarte foarte tare, si poate afecta ceaiurile din jur).

Si ca sa revin pe fir, ceaiul l-am facut in gaiwan. In general , orice ceai nou il fac in gaiwan prima data. Candva, o sa scriu un post si despre asta.  Am avut grija sa pre-incalzesc gaiwanul si cescutele , iar apoi,vedeti in poze ce a urmat . Vara eu recomand acest ceai dimineata sau pe timp de ploaia, insa eu (de pofta) l-am facut seara. Nu din cauze de somn e aceasta recomandare, ci din cauza ca este un ceai puternic yang, adica te incalzeste.  Dupa caldura de peste zi, e mai potrivit un ceai cu proprietati mai racoritoare ( yin ) .

Acasa, Episodul 1, Tie Guan Yin

16/06/2010, postat de Cha in ceai,oolong

Weekend-ul trecut am fost acasa la parinti.  In bagaj , am avut 2 ceainice, 3 feluri de ceai, niste cescute  si laptopul. Strictul necesar.   Dintre ceainice, un yixing, pentru tie guan yin , si un ceainic mic de portelan,  care poate fi folosit generic pentru gongfu cha.

M-am ‘obosit’ sa imi duc ceainicul pentru yixing deoarece am urmarit ceva mai special.  Eu percep acest ceai ca ceva foarte floral.  Gustul imi aduce aminte de flori, iar dintre flori , cel mai mult cu niste bujori. Intamplarea face ca parintii mei au multe multe flori ( vezi poze) . Mirosul lor complementeaza (pentru mine) foarte bine tie guan yin-ul.  Momentul nu a fost nici el la intamplare ales.  Am ales seara, momentul cand unele flori devin mai active, iar altele mai putin active, gradat, pe masura ce se innopta.  Acest lucru a mers mana in mana cu modul in care ceaiul isi schimba gustul.  Nu este singurul motiv pentru care am ales acest moment. Atata spun deocamdata,  scopul final acestui ceai a fost in primul rand echilibrarea corpului meu dupa caldura de pe zi.

O sa observati ca nu am obisnuita tavita pe care fac ceaiul. De fapt si de drept, tavita nu e absolut necesara pentru gongfu cha . Neavand cu mine una,  am inteles acest lucru mai bine.  Am folosit o farfurie ca sa compensez.  Acest lucru mareste foarte mult atentia pe care o acorzi ceaiului (dar recomand totusi tava, mai ales la inceput). In sesiunile urmatoare, am invatat sa ma folosesc mai bine de farfurie, si am  inteles cum au evoluat instrumentele de gongfu cha in timp, in special stilul vechi de serviciu gongfu cha .

P.S.:
Mi-am dat seama ca nu am nici un post cu tie guan yin , desi am multe poze cu acest ceai. Asa ca , va urma

Yunnan Chitsu Pingcha

14/06/2010, postat de Cha in ceai,puerh

Acesta este un post mai tehnic despre o turta din Hong Kong,   pe care am cumparat-o in iarna. Desi initial nu am vrut sa dau mai multe detalii despre turta, m-am razgandit.

O sa insist un pic pe numele acestei turte, explicand fiecare parte. In esenta e la fel de simplu ca si cum ai zice  “ceai verde din Yunnan” .  Primul cuvant, Yunnan, e regiunea din care face parte.  Pentru orice tip de ceai chinezesc, originea e foarte importanta. Unele tipuri de ceai se produc doar in anumite regiuni, iar unele regiuni sunt faimoase pentru anumite tipuri de ceai. Aceasta regiunie este faimoasa pentru puerh. Dupa cum stim, ceaiul puerh e un ceai fermentat, fiind o categorie aparte de ceai.

Chi Tsu . Partea asta se gaseste scrisa in mai multe feluri, dar in esenta denota un ceai post-fermentat presat, parte dintr-o serie de 7 Pingcha (bingcha)  .  Fiecare turta are 375 grame, iar toate impreuna cantaresc 2.5 kg.

Pingcha . Mai des intalnit ca si bingcha, denota ceai presat sub forma de discuri.  In engleza are numele “Cake Tea”, in limba noastra s-ar traduce “prajitura de ceai”.

In descriere mai apare si numele de Yuancha .  Acesta e un sinonim pentru bingcha,  si in general se foloseste pentru ceai care nu este oxidat (oxidarea e un proces diferit de cel de  fermentare,dar nu insist in acest post).

Dupa nume imi dau seama ca a facut parte dintr-o serie de 7 discuri ( 7 sons), probabil aceasta fiind ultima ramasa. Vanzatorul imi zicea ( de fapt mi-a scris) ca e din 1993. Dupa cum ziceam e un shu puerh (gatit), dupa cum o sa vedeti si in poze.  Mi se pare ciudat ca are traducere si in engleza, deoarece boom-ul cu puerh a inceput un pic mai tarziu de 1993. Probabil descrierea a fost adaugata dupa.

Mai adaug ca desi pare un fel de “wow”, acest tip de ceai este foarte comun (ma refer la puerh in general)  . Pare mai special pentru ca la noi e  rar si lumea nu e educata in aceasta privinta. Bineinteles, unele turte valoreaza foarte mult, dar la fel si alte ceaiuri.  Initial credeam ca e singurul care imbatraneste si singurul care se preseaza, dar nu e chiar asa.  Odata cand o sa imi adun toate gandurile legate de asta o sa scriu un post mai detaliat.

Mai jos se observa cum scade culoarea. Gustul scade pe masura. Desi v s-ar putea parea ca de la infuzia 6  ar fi cam slab, unele persoane prefera ceaiul puerh in acel fel, deoarece il considera prea intens altfel.  De asemenea, in caz ca nu il preparati calumea, folosind o temperatura prea joasa, sau prea putin ceai,  culoarea ceaiului va arata cam ca de la infuzia 7 incolo.

P.S.: Acum cred ca intelegeti de ce shu puerh este numit ceai negru de catre chinezi.

Compania Ceaiului

09/06/2010, postat de Cha in jurnal,vand

În colaborare cu Canton Tea, am pornit Compania Ceaiului , unde se găsesc ceaiurile lor, dar selectate de mine.  Nu o sa fie tot timpul aceleaşi ceaiuri, multe fiind de sezon.

Pe blog gasiti mai multe articole cu ceaiuri aduse de Canton Tea. Tot ce am incercat pana acum a fost de o calitate excelenta, cum nu se gaseste nicaieri in tara la noi (din ce am incercat eu), lucru care m-a determinat sa pornesc Compania Ceaiului.

In poza de mai sus sunt niste frunze ude de Yulan Dancong.

Buna dimineata

05/06/2010, postat de Cha in ceai,hong cha,jurnal

Inca un post cu mai multa poveste. Sau cel putin asa sper. De data asta o sa incerc sa descriu putin sentimentul , sau starea, pe care o am cand beau ceai.  Prin poze, o sa incerc sa arat detaliile  la care sunt atent cand beau ceai.

Ceaiul din poze este unul rosu, pe care l-am cumparat in  Hong Kong.  Imi place mult,  desi nu stiu exact ce fel e.  Domnul care vindea ceai nu vorbea engleza, iar eu nu vorbeam cantoneza.

Acest tip de ceai imi cade foarte bine dimineata si in zile mai reci. E o intreaga poveste despre alegerea ceaiului potrivit. Ceaiul, trebuie sa te armonizeze.  E adevarat ca ceaiul te si incalzeste cand iti e frig si te racoreste cand iti e cald, dar nu orice ceai as adauga.  Conteaza sa sti ce sa alegi. E vorba de armonizare. Un maestru nu isi va servi niciodata ‘cel mai bun ceai’ daca nu e momentul potrivit.

Eu, acasa, imi beau ceaiul stand pe podea. Imi e mai comod asa.  Stau cu spatele la perete si am geamurile in fata.    E mai relaxant asa. Nu ma pot relaxa daca am o usa in spate sau daca fac ceai in mijlocul camerei.   Sau intr-un loc unde trece lume tot timpul. E o intreaga teorie aici, dar despre asta povestim la un ceai.

Ceainicul l-ati mai vazut si prin alte posturi. Nu stiu daca voi v-ati saturat de el , dar eu il admir de fiecaredata. Are ceva anume, in special cand se ridica aburi de pe toata suprafata lui.  Il am de la Panko , de la Drumul Ceaiului , si e printre primele yixing-uri ale mele.  Fiind ceainicul meu dedicat ceaiului rosu, o sa il mai vedeti multa vreme de acuma incolo.

Ripe puerh, 1993, Hong Kong

02/06/2010, postat de Cha in puerh

( Update: Scuze daca ati primit  in mail din nou postul, dar l-am sters din greseala si l-am adaugat din nou )

Am luat turta de mai jos din Hong Kong, de la un magazin  care nu avea nici un vorbitor de engleza. Cum nici eu nu inteleg cantoneza, ne-am inteles de minune. Cu un pix si o foaie am aflat ca aceasta turta e din 1993. Pe langa turta am mai  cumparat un tie gua yin foarte bun si un ceai rosu (iar) foarte bun. Ar fi fost frumos daca ar fi avut si ceainice de calitate, dar desi erau yixinguri, si aratau a ce trebuie,  nu curgeau prea frumos.

Turta are o descriere si in engleza, dar o sa scriu alta data despre asta.   Deocamdata vreau sa va dau un ’simt’ al ceaiului nou.  Daca ati mai citit articole pe blogul meu, sau sunteti pasionat ca si mine, deja stiti ca fiecare ceai e cam altfel.  Nu prea poti sa le compari. Din acest motiv, fiecare ceai nou vine cu un pic de emotie.  Cu timpul, incepi sa ai unele asteptari,  judecand dupa ce sti deja, dar o doza de  emotie tot ramane (  la ceaiurile mai rare sau mai scumpe tremuri de-a dreptul ).

Ca de obicei,  ceaiurile vechi au ceva anume. Nu pot explica clar in cuvinte, ar trebui sa incercati. Acest tip de ceai merge bine pe vreme ploiasa sau diminetile racoroase. Cel putin pentru mine.

De obicei nu folosesc cantar, si nu sunt foarte strict in preparea anumitor tipuri de ceai. Experienta se aduna, si a face e mai important decat masuratorile. Creierul tau inregistreaza, si fara masuratori exacte. Se numeste a cunoaste ceaiul. Totusi, de referinta, de data asta am vrut sa masor cantitatea folosita. Eram curios.

O parte din ceai am prajit-o, o sa scriu in alt post despre asta, pentru ca nu am apucat sa fac poze. E un alt mod de a face puerh (si de a arde covorul daca nu esti atent).

Nu cred ca e necesar sa amintesc numarul de infuzii (litri intregi), deoarece nu se prea poate cumpara un ceai exact asa, deci referinta nu stiu daca ajuta.

Ca si o paranteza, niste cunoscatori ai ceaiului incep sa creada ca varsta puerh-ului nu era asa importanta in trecut. Cu alte cuvine, dupa ei, e foarte probabil ca ceaiurile puerh sa fie vechi pentru ca au ramas nevandute. Dar, pe langa aceasta turta, am mai primit una cadou din alta parte. Acea persoana mi-a zis sa il beau “neaparat cand are 10 ani”.   Cred ca cei din prima categorie se refera la shu (ripe) puerh, deoarece shen ( raw) puerh are un gust amar cand e tanar, si tot mai dulceag pe masura ce imbatraneste. Am cateva turte de diferite varste, asa ca pot sa afirm asta.  De altfel tehnica de imbatranire accelerata pentru shu puerh a fost inventata pentru a simula conditiile de imbatranire a  unui shen puerh, deci cel mai probabil se refera la shu (ripe) puerh. Oricum, asta era numai o paranteza.

Si in ultima ordine de idei, cei care vor sa vina la #teatweetmeet-uri,  daca  cumva va trage cu ochiul un ceai de pe blog, dati de veste . Va multumesc subscriberilor noi, stiu ei care sunt.

Numai bine.