• Despre obiecte

    10/12/2011, postat in jurnal

    O să vorbesc în acest post despre instrumentele de ceai, dar nu neapărat la modul practic.

    Obiectele pe care le folosim devin parte din viaţa noastra de zi cu zi.  Ceainicele , spre deosebire de ceai, stau cu noi mult mai multă vreme şi ne ţin companie vreme îndelungată. De-a  lungul timpului devenim foarte familiari cu ele, le învăţăm defectele şi odată cu defectele, învăţăm valoarea anumitor lucruri. Folosirea îndelungată a anumitor obiecte dă naştere unei legături care nu poate fi înlaturate aşa uşor.  Ele devin extensii şi capătă personalitate.  Există ceainice cuminţi şi există ceainice pretenţioase. Există ceainice care necesită atenţie şi există ceainice mai răbdătoare. Toate lucrurile astea le înveţi în timp.

    Da Hong Pao Clay "Dragon Egg" Long Dan Yixing teapot 110ml

    Tot timpul vor fi instrumente mai bune şi mai frumoase,  dar înlocuirea lor constantă nu duce nicăieri. Orice lucru trebuie să apară pe bază de nevoie, iar dacă acesta înlocuieşte un lucru mai vechi, atunci, obiectele trebuie date mai departe să ajute pe altcineva.  Bineînţeles detaşarea nu apare uşor de fiecare dată.

    Acum ceva vreme am făcut un concurs prin care am dăruit un ceainic. Deşi îmi plăcea, nu aveam nevoie de el. Ca să pot să îl dau, a trebuit să aleg pe cineva care îl respectă pentru ce este. Alegerea a fost subiectivă, nu random şi nu transparentă. Am ales pe cine am crezut eu că se potriveşte cel mai bine cu ceainicul.

    Cei care nu îşi permit să cumpere dintr-o dată tot să se considere norocoşi. Bucuria voastră o să fie mult mai mare decât dacă aţi fi avut tot odată, iar întelegerea voastră asupra acelui lucru va fi mult mai mare.

    În prisma blogului pare că am multe obiecte. Aşa e, dar fiecare are o poveste şi  o nevoie. Şi cel mai imporatant, nu le-am cumpărat odată, le-am cumpărat pe  decursul a mai multor ani. Am un ceainic pentru ceai negru, unul pentru oolong, unul pentru shou puerh si unul pentru sheng puerh şi încă unul pentru ceaiuri plate. Am un gaiwan mare pentru ceaiuri verzi si baozhong, unul delicat pentru ceaiuri mai sensibile şi unul cu pereţi mai groşi pentru oolong.  Am ceşti pentru ceai mai puternic şi ceşti pentru ceai mai delicat.

    Acum cumpăr foarte rar lucruri şi doar dacă îmi provoacă o deosebită plăcere sau am nevoie. De exemplu acum urmăresc două lucruri la care le simt lipsa de mai mult de câţiva ani. Unul din ele este un dispozitiv de fiert apa care îmi permite să controlez modul în care fierbe apa. Toate lucrurile astea mi-au permis să învăţ şi cu pasiunea mea să alimentez Compania Ceaiului şi să am o bază de discuţie.  Nu există nimic din ce nu aş folosi eu acolo .

    Dintre toate,  ceainicul pentru sheng puerh va fi cel de care mă voi despărţii şi va pleca la cineva care are nevoie de el. Motivul e ca e singurul de care mă pot lipsi (având in vedere ceaiul).  Dacă renunţ la oricare din restul, renunţ la un tip de ceai.

    Categorii:jurnal, Taguri:, , 4 comentarii  
  • Câte ceva despre oolong-uri rulate

    02/12/2011, postat in sfaturi

    Unul din lucrurile care nu îmi place nici la magazin nici la blog e că nu pot transmite mai mult despre oolong. Îmi e foarte greu să transmit cunoştinţe despre acest tip de ceai doar pe online.

    Ceaiul din poze, un luanze oolong, este unul care mie îmi place foarte mult. Chiar dacă este un ceai  foarte bun, dacă nu este infuzat bine, nu îşi dă drumul nici măcar pe jumătate.

    Am încercat să arăt în poze o diferentă între o frunză infuzată corect şi una infuzată parţial. Ceaiul este acelaşi, dar diferenţa enormă. Practic, nu poţi obţine gustul şi efectul dacă nu se deschid frunzele. În gaiwan, cel mai bun rezultat se obţine când frunzele se deschid de la  prima infuzie (!) . Pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie turnat într-un mod anume si gaiwan-ul (sau ceainicul) trebuie preîncalzit.

    Frunza nedeschisă a fost lasată în apa mai mult de 20 de minute. Chiar şi cu un ceai bun ca acesta, nu se poate obţine un rezultat bun fără puţină atenţie.  Înainte să ajungem la detalii de acest gen, ceaiul trebuie sa fie de o anumită calitate. Asta exclude din start plicuri , piramide şi  ceaiuri care au doar resturi de frunze.  Singurul motiv pentru care se merită să cumpăraţi ceai de acel gen e să exersaţi turnarea in gaiwan.

    La ceaiurile de acest tip, cu cât mai multe frunze sunt întregi cu atât să va aşteptaţi la o calitate mai bună. Cu cât mai multe frunze sunt rulate în aceeaşi bobiţa, cu atat mai mare e măestria celui ce l-a făcut.   Cu cât gustul e mai şters sau cu cât mai multe frunze gri şi rupte, cu atât mai repede să îl aruncaţi.

    Obţinerea frunzelor de calitate e doar primul pas. Va trebui să munciţi puţin la el, câteva experienţe, mai ales la începători, garantat nu vă vor oferi cea mai bună experienţa.

    Pe Compania Ceaiului avem instrucţiuni şi pentru clasic şi pentru gaiwan. Bineînţeles că nu pot restricţiona vânzarea doar către cei care au gaiwan sau instrumente gong fu, dar dacă aş putea aş face-o. Sau mai bine, daca mi-aş permite aş da şi un gaiwan cu ele. Asta nu înseamnă că nu iasă şi în metoda clasică, dar zic eu, nu se compară. Sunt doua experienţe diferite.

    Categorii:sfaturi, Taguri:, , , , , 2 comentarii  
  • 2008 Feng Huang Hung Shui Oolong

    30/11/2011, postat in ceai,oolong

    Tot pe tema oolong-ului am urcat în timp la un oolong din 2008. Tot un Hung Shui, dar de data asta din Feng Huang, 2008, regiune  pe care am încercat-o şi acum mai bine de un an, de când tot învăţ despre oolong-urile din Taiwan la un mod mai serios.Mountains Photo

    Încep să recunosc acest tip de ceaiuri deja de când văd frunzele. Dintre oolong-urile din Taiwan, acesta îmi e cel mai comod.  Încă nu am băut suficient de mult timp să recunosc zona, dar deosebesc sezoanele, chiar dacă nu îmi dau seama exact care. Acest tip de oolong îmi provoacă o plăcere deosebită şi îl fac atât in gaiwan cât şi in ceainic.

    Îmi pare rău ca nu apuc sa scriu despre fiecare ceai pe care il beau. Din anul 2008 am mai baut doua tipuri despre care nu am scris, dar nu Hung Shui. Încerc să termin cu anul 2008 apoi voi urca în timp , dar înainte de asta, voi lua note şi voi scrie despre un Li Shan,  competition level din anul 2007

    Mi-ar face plăcere să am timp să scriu despre toate, dar nu am atâta timp liber disponibil. Despre Hung Shui găsiţi mai multe articole la mine pe blog (imediat sub poze) .

  • 1990 Hung Shui Oolong

    21/11/2011, postat in ceai,oolong

    Încă un oolong vechi, de data asta din 1990 şi un Hung Shui. Mă consider norocos că pot încerca asemenea oolong-uri. Gustul lor este foarte deosebit şi sunt nişte ceaiuri foarte blânde. Un Li Shan proaspăt de exemplu e mult mai greu de preparat.Блоки бетонные для стен подвалов

    Ziceam că Hung Shui se traduce apă roşie şi se foloseşte pentru oolong-urile ‘roasted‘ (nu mă simt comfortabil cu nici un termen în română încă). Acest ceai păstrează toate caracteristicile acestor ceaiuri, dar adaugă multe lucruri în plus. Ceaiul merge singur pe spatele gurii şi lasă o plăcută senzaţie pe gât. Pe lânga gustul caracteristic unui Hung Shui, a devenit mult mai dulce. Pe scurt, încă un ceai din altă clasă.

    Acest oolong a fost recoltat în Han Hsia, Taiwan, primăvara 1990.

  • 2003 CNNP Zhong Cha

    17/11/2011, postat in ceai,puerh

    Din turele de mostre de la Tudor (care sunt multe, vă zic eu) e şi acest zhong cha.  Nu m-am oprit din pricina ceaiului ci din pricina brandului.

    Am mai scris despre cel puţin doua ceaiuri care poartă acest nume.  Unul din 1998 si unul din 1999, amândoua fiind foarte bune . Acesta nu e deosebit, e oarecum flat.  E ok, dar nu m-ar determina să îmi mai iau (cum a făcut numărul 3 şi altele). Am mai zis că CNNP este un brand, alias zhong (China) cha. Practic , pe o turtă, CNNP şi zhong nu spune foarte multe.

    .gallery {
    margin: auto;
    background:#f5f5f5;
    }

    .gallery-item {
    float: left;
    margin-top: 10px;
    text-align: center;
    width: 33%; }

    .gallery img {
    /** border: 2px solid #cfcfcf; */
    background:#fff; border:2px solid #e8e8e8
    }
    .gallery-caption {
    margin-left: 0;
    color:#666
    }

    Acum ceva vreme în China toate companiile  de ceai erau deţinute de CNNP.   La sfârşitul anilor 80 monopolul a căzut şi au început să apară companii locale.  În ziua de azi există companii care au pe etichetele lor CNNP, dar nu sunt controlate de stat şi plătesc dreptul de a folosi marca CNNP.  Alte companii au început să îşi înregistreze ele mărcile, existând şi companii care folosesc atât brandul lor cât şi CNNP.  Deci a judeca aceste ceaiuri doar după nume e practic imposibil.

    În prezent foarte multe fabrici folosesc acest brand , inclusiv fabrica din Kunming.  În acelaşi timp, foarte multe turte CNNP sunt făcute în alte fabrici, unele din ele find foarte rele calitativ.  Motivul este brandul şi cererea. În prezent, datorită cererii din vest, există foarte mult ceai de o calitate îndoielnică pe piaţă.

    La aceste ceaiuri, hârtia de pe puerh nu spune multe. De fapt, ar putea fi folosită de mai multe fabrici şi nu e exclus să avem doua turte diferite cu acelaşi ambalaj.  Multe din aceste turte nu au nici un document care poate fi verificat şi de multe ori sunt vândute cu o altă vârstă.

    Bineînţeles, există şi companii mai respectabile (Kunming de exemplu) care dau mai multe informaţii şi care pot fi verificate. Ele nu folosesc brandul doar pentru a vinde orice.

    Cel mai sigur mod de a cumpăra turte CNNP calitativ ok, mai ales aici în Europa e să încercaţi o mostră înainte. Aici eu am avut noroc cu Tudor, deja am ceva pe lista.

    Şi legat de mostre, mi-ar face plăcere să am mai mult timp să scriu, dar aşa , mă limitez să le beau. Singura mostră care nu mi-a plăcut e oolong-ul de yunnan. În mare, îmi pare bine că am recunoscut tipul fără probleme, de multe ori chiar şi ceaiul. La puerh în schimb, gata cu recunoaşterea zonei .

  • Ce am învățat la Compania Ceaiului

    13/11/2011, postat in jurnal

    Compania Ceaiului mi-a permis să ajung mult mai repede la  iubitori de ceai dar într-un alt mod decât  îmi permite blogul.PolVam

    De când am deschis această firmă, nu mai pot spune multe despre ceaiuri care nu îmi plac sau practici cu care nu sunt deacord , sau cel puţin nu aşa des.

    Ce mă întristează oareacum, dar este o problemă pe care trebuie să o rezolv, este că unele ceaiuri sunt subestimate. De exemplu Li Shan, care este un ceai extraordinar , dar oarecum greu de făcut. Cele mai populare ceaiuri sunt Anxi Rou Gui, Pouchong , Bai Lin Gong Fu, Mao Jian , Silver Needle şi Jasmine pearls.  Toate sunt ceaiuri bune, dar intră în categoria de ceai foarte bună, dar care nu necesită multă atenţie.

    Ceaiuri precum Li Shan sau Ali Shan te răsplătesc  mult mai mult. Dar trebuie să le dai mai multă atenţie.Din păcate, acest gen de cunoştinţe se transmit greu online.

    Am fost surprins să constat că există mai mulţi iubitori de ceai decât credeam. Da, nu toată lumea e activă online.  Cu toate astea, numărul lor e totuşi relativ mic.   Mulţi ştiu exact ce vor, dar sunt şi cei care de abia acum descoperă ceaiuri de această calitate.

    Pot să spun că e destul de dificil să fii la început, într-o afacere, în special fără experienţă în afaceri. Sistemul nostru juridic şi fiscal e destul de complex şi e foarte uşor să faci greşeli, cu toată bunăvoinţa. Cu toate astea trebuie respectate.  Compania Ceaiului e foarte tânără şi trebuie să înveţe anumite lucruri înainte să crească .

    Mi-ar face plăcere  şi o ceainărie în cele din urmă. E un vis, dar şi Compania Ceaiului a fost un vis cândva.  Cel puţin o să încerc.  Deocamdată, încerc să tratez fiecare client şi fiecare comandă cât de bine pot.

    Până una alta mă bucur la fel de tare pentru  ceai şi   învăţ în continuare cu aceeaşi pasiune.  Lumea are destui oameni care iubesc ceaiul  şi se găsesc oriunde ai merge. Dar ei sunt ascunşi între munţii de ceai la plic şi alte lucruri care crează o pseudo cultură a ceaiului. Ceaiul nu are o cultură,  individul, sau un grup are cultură. Ceaiul poate fi o parte integrantă din această cultură, dar nu o generează. Poate mi-a mai scăpat, dar mereu menţionez în stil gong fu, nu în mod tradiţional. Tradiţia se transmite.  Am încercat la Compania Ceaiului, pe cât posibil, să insist doar pe calitate şi pe informaţii.

  • 1970 BaoZhong

    06/11/2011, postat in ceai,oolong

    În ultima vreme  am avut multe de sărbătorit, aşa că în această săptămână am deschis un ceai special. Un baozhong făcut în anii 70 , din regiunea Wenshan, Taiwan.infolio-rg.ru

    Pe scurt, ceaiul acesta e ani lumină distanţă faţă de alte ceaiuri. Senzaţia de vechime se simte, dar nu ca la puerh.   Gustul e foarte foarte aromat şi are o consistenţă aproape cremoasă. Ceaiul aluneca foarte uşor pe gât şi se simte plăcut de la cerul gurii până în stomac . Senzaţia care o lasă e una de relaxare, atât fizică cât şi psihică.

    Ceaiul acesta m-a ţinut oarecum captiv până acum.  Tot am aşteptat un moment (şi a venit) şi am  mai aşteptat să îmi crească nivelul. S-a dovedit mult mai uşor de făcut şi înţeles decât multe alte ceaiuri.   E o limită peste care am trecut,  deşi limita exista doar în capul meu.

    În general, pozele le fac cu un aparat foto. Dar de data asta le-am făcut cu un telefon mobil, deoarece nu mi-am permis să întrerup prea mult ceaiul. E mult prea bun pentru asta. Chiar în timp ce scriu, aftertaste-ul încă se simte.

  • Mix de toamna

    21/10/2011, postat in jurnal

    Toamna e anotimpul în care se trece de la cald la rece. Această tranziţie are anumite efecte . În timpul verii, corpul nostru, sau al meu cel puţin, este atras de alimente şi băuturi cu natură rece. Ceaiurile verzi şi oolong-urile slab oxidate conduc detaşat în această perioadă. Ceaiurile mai oxidate (oolong-uri oxidate sau negre) sau fermentate  (puerh gătit) îşi găsesc mai  greu locul în timpul zilei, dar sunt foarte bine venite în dimineţile  răcoroase sau în zile ploioase.veroxybd.com

    Toamna lucrurile se schimbă. Gusturile noastre la alimente se schimbă, eu de exemplu poftesc mâncăruri cu tente dulci toamna. La ceaiuri, cele  negre, oolong-urile oxidate şi puerh-urile câştigă teren.  Totuşi, ceaiurile verzi încă îşi găsesc loc, în special dupa efort fizic, când efectul lor se simte foarte bine.

    Deşi multă lume trece la ceaiuri toamna, mulţi aleg cu predilecţie ceaiul verde. După mine, nu e potrivit în orice moment.   Cea mai bună măsurătoare e sănătatea dumneavoastră, dar aceasta e un subiect prea complex şi ţine prea mult de modul de viaţă al fiecăruia. Vreau să menţionez că ceaiurile (şi nu numai) au o anumită natură, de care trebuie ţinut oarecum cont. Un ceai  se alege în funcţie de condiţiile mediului şi nu după gust sau mai rău, după aspect şi miros.

    Pentru că ceaiurile au o anumită natură, se pot crea unele aranjamente care evidenţiază asta. Cu alegerea potrivită, iarna poţi aduce puţină vară,  sau vara primăvară sau iarnă.  Maeştrii de ceai sunt specialişti în asta, indiferent de naţionalitatea şi metodele lor.

    Când vorbesc despre natura ceaiurilor, mă refer la ceaiuri pure, nu la amestecuri.

    În poze se observă un vas cu scoici. E un mod creativ de a folosi apa care rămâne de la gong fu cha, atât în timpul sesiunii de ceai cât şi după.  Acest surplus se poate folosii şi la apa de flroi, dar eu rar mă mobilizez să fac aşa ceva.

    Categorii:jurnal, Taguri:, , Adauga comentariu  
  • Zhu Ye Qing

    19/10/2011, postat in ceai,verde

    Un ceai verde din provincia Sichuan,  deosebit de bun. Este şi primul ceai verde din această provincie pe care eu îl incerc, lasând la o parte ceaiurile de o calitate nu chiar corespunzătoare.Visual Cage

    Ceaiul este extraordinar. Nu am mai întâlnit de mult un ceai verde care să mă surprindă. Pe lângă gustul clasic de ceai verde, are o notă care nu am mai întâlnit-o la nici un alt ceai verde. Mai degrabă am întâlnit acea notă la ceaiuri oolong mai oxidate. Cu toate astea, ceaiul e pur şi gustul e cât se poate de verde. Aspectul e de asemenea foarte plăcut, atât atunci cand e uscat, cât şi după infuzare.

    Pentru a-l prepara, am folosit un gaiwan destul de încăpător.  Deoarece e un ceai de calitate şi deoarece am folosit un gaiwan, mi-am permis să nu stau după apă să se răcească. Am avut grijă totuşi să nu torn direct pe frunze ci să torn pe pereţii gaiwan-ului întâi.

    Numele, tradus în Engleză e Bamboo Leaf Green şi e şi numele unui cultivar de ceai. Acest ceai e unul din ceaiurile pe care le-am adus cu mine din Barcelona, de data asta de la Tetereria.

  • Mao Jian Black

    16/10/2011, postat in ceai,hong cha

    Acest ceai negru, luat puţin pe fugă, este foarte pe gustul meu. Nu ştiu detaliile de zonă şi nu am insitat să le aflu. Am gustat şi am plecat, dar cel mai probabil e din Yunnan. Mao Jian, e o tehnică de selecţie a frunzelor de ceai, acest lucru şi reputaţia magazinului m-au ajutat să aleg foarte repede.Краски. Виды красок

    Cât timp am fost plecat în Barcelona, acesta a fost ceaiul meu principal. L-am preparat folosind un gaiwan sau folosind un pahar de sticlă. Ceaiurile negre de această calitate sunt foarte greu de stricat, chiar dacă sunt preparate în pahar. Gustul rămâne dulce, chiar dacă ceaiul stă mai mult timp în pahar. Pentru asta, trebuie o cantitate destul de mică (faţă de gong fu).

    Cel mai bun rezultat l-am obţinut folosind un yixing (asta acasă). Nu aş alege un mod anume de preparare pentru că rezultatele sunt diferite.

    Ar mai fi de zis un lucru, care mie nu mi s-a părut relevant până acuma deoarece mi s-a părut normal.  Ceaiurile chinezeşti, nu se gustă cu vârful limbii, ci mai degrabă pe spatele limbii.  Ceştile mici te forţează oarecum să faci asta,  dar când bei din ceva mai mare , e foarte greu să încerci aşa.  Nu pot să vă zic exact cum să procedaţi, dar dacă sorbiţi zgomotos, ar trebui ca ceaiul să ajungă în spatele gurii.