• Ce inseamna pentru mine un ceai bun?

    15/12/2012, postat in jurnal

    Eu  aleg ceaiul în funcție de mai multe lucruri, deja cred ca ați remarcat asta.   Vremea de afară, momentul zilei, ocazia, etc. Cu toate astea, sunt câteva caracteristici ala ceaiurilor bune, care sunt comune. Vorbesc de ceaiuri chinezești.

    Pot să le beau pe stomacul gol

    Cred că e cea mai importantă parte. Pot să le beau pe stomacul gol și nu am nici un efect secundar care să ma deranjeze.

    Cremozitatea

    Nu știu dacă e cuvântul cel mai potrivit, dar un ceai bun are textura mai mult decât apă cu ceva.

    Consistența

    Gustul e consistent. Nu pare o amestecătura de lucruri și nu lasă apa să se simtă mai tare ca și ceaiul.

    Alunecarea

    Recunosc că nu e cel mai potrivit cuvânt dar altul nu găsesc. Ceaiurile bune merg pe spatele gâtului singure. Asta din cești gong fu, la cești mari toate aceste senzații se pierd. Ceaiurile care nu sunt așa plăcute dau senzația că stau în partea din față a gurii.

    Senzația pe gât

    Majoritatea ceaiurilor bune dau o senzație foarte plăcută pe gât. Pentru această senzație nu aam destule cuvinte , dar o pot descrie ca o combinație gust-căldură.

    Claritate

    Din punct de vedere psihic,  ceaiurile bune dau o senzație de claritate. Ele te fac să fi prezent așa că mintea se liniștește.

     

    Ceaiul din imaginea de mai jos nu îndeplinește aceste condiții. Dar el nu e un ceai chinezesc, e indian și e din  varietatea Assamica, pe care o iubesc doar în puerh-uri.  Gustul, dulce, poate fi în regulă la o ceașcă. Dar pe parcursul a mai multor infuzii simt lipsa celorlalte caracteristici pe care le îndrăgesc la un ceai.  Iar pe stomacul gol, are ușoare efecte.. Deși a fost adus inițial prin Compania Ceaiului, el nu a atins niciodată rafturile.  Acest tip de ceai merge mai bine pentru prepararea unui chai indian (la care ma aventurez cateodata), dar  nu intră în sfera gong fu.

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , Adauga comentariu  
  • Pentru cei care nu se plictisesc

    08/12/2012, postat in jurnal,video

    Cam așa fac ceai în fiecare dimineață. Fară edit. Doar că durează mai mult, am oprit video. E ceai negru, Dan Cong Black.

    Categorii:jurnal, video, Taguri: , 2 comentarii  
  • Ne mai vedem

    20/10/2012, postat in jurnal

    Când am început, mi-am dorit mult să existe o categorie de băutori de ceai care știu aprecia și prepara ceaiul chinezesc. Acea categorie începe să prindă contur.

    Lucrurile pe care le-am învățat cu ajutorul ceaiului nu se aplică doar pentru ceai. Se pot extinde pe aproape orice activități avem. La urma urmei e vorba de atenția și aprecierea momentului. Ar fi trist ca acest lucru să rămână doar pentru ceai. Mâncatul, e o activitate pe care fiecare din noi o pratică de regulă zilnic. Nu văd de ce nu s-ar da aceeași atenție mâncării. Aceleași principii care se aplică în aranjarea unui Cha Xi se pot aplica pentru aranjarea mesei. Aceleași principii pentru alegerea ceaiului se pot pune în practică pentru a putea alege mâncarea.  Cum ziceam într-un tweet, ceaiul nu trebuie să fie o evadare, trebuie să fie o completare. În lumea mea, nimic la ceai nu trebuie să fie diferit ca restul vieții. Pe cât posibil.

    Eu doresc să mă concentrez mai mult asupra altor aspecte din viața mea, care să mă ajute în dezvoltarea mea. În trecut o mare parte a energiei mele era direcționată aici, dar acea perioadă se termină. Deși voi bea ceai în continuarea în fiecare dimineața și deși voi continua să studiez apa și instrumentele, aici voi scrie mai rar. Voi reface site-ul principal  astfel încât să centralizez și să refac anumite informații, astfel încât cei interesați să poată porni mai ușor și poate voi mai scrie din când în când și pe site-ul în engleză. Când voi simții acest lucru.  Nu mai sunt singurul care scrie constant, pe lângă cei pe care i-am amintit ( sunt și in sidebar), Bogdan a început să scrie și el pe colțul ceaiului. Cred că numărul de blog-uri dedicate ceaiului va crește.

    Între timp, poate voi scrie pe un alt blog despre alte aspecte care nu sunt neapărat legate de ceai, dar aș putea zice că au aceeași bază.

     

    Ne mai vedem.

     

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , Adauga comentariu  
  • Gustul se educă, sau nu?

    07/10/2012, postat in jurnal

    Nu sunt băutor de cafea, dar câteodată mai beau, la ocazii sau în ceainării, unde nu ma îndur să comand ceai. În general, dacă beau o cafea de proastă calitate sau puțin tare,  instant am o durere de cap. Conceptul de calitate cred că e foarte subiectiv când vine vorba de cafea . Nu vă mirați, este un motiv pentru care scriu de cafea.

    Recent am băut kopi luwak, în teorie una din cele mai bune cafele din lume. Sincer vă zic că nu știu să fac diferența dintre acea cafea și una mai calitativă care îmi plăcea până acuma. Iar diferența de preț e enormă. Gustul meu  format pentru ceai nu se aplică și la cafea. Sunt curios dacă și invers merge la fel.

    La un ceai calitativ, simt foarte multe lucruri și nu toate țin de ceai. Sunt convins că ceaiurile mai scumpe nu trebuie încercate de oricine. Pe același motiv pentru care eu nu pot aprecie kopi luwak.  De pus asta în practică e foarte greu. La Compania Ceaiului pur și simplu nu aduc anumite ceaiuri. Unul din cel mai scumpe ceaiuri, Bi Luo Chun, 90 % nu a fost încercat de cunoscători  ci de oameni care căutau cadou sau de oameni care au citit de ceai verde și au căutat ‘cel mai bun ceai’. Pe unii i-am convis să ia alt ceai dar cu alți clienți nu mi-am permis.

    Oricum, experiența pentru mine  a fost interesantă.

    Categorii:jurnal, Taguri:, , 2 comentarii  
  • Cum incepi in ceai, ce recomand

    22/09/2012, postat in preparare,sfaturi

    Tot primesc des intrebari despre care ar fi cele mai bune instrumente pentru incepatori in ceai. Am ajuns la o concluzie, bazat pe ce se gaseste relativ usor pe piata dar si pe o foarte mare flexibilitate. Eu am folosit instrumente similare in aceasta vara, cand aproape toate celelalte instrumente erau impachetate.

     

    Pe scurt, asta recomand : Doua tokoname, niste cesti si un bol. Bolul poate fi orice fel de bol, nu trebuie unul de ‘ceai’. Important e sa fie placut pentru dumneavoastra. In imagine, am un tokoname si un yuzumashi, dar principiul e acelasi.

    De ce zic doua tokoname?  Unul pentru racit apa si unul pentru a preparara ceaiul. Intr-un tokoname se poate turna apa (imediat dupa ce a fiert), iar apoi se toarna in celalalt.  Cand ceaiul este gata (se poate turna putin in ceasca pentru a gusta), se toarna inapoi in vasul in care s-a racit apa sau se poate turna direct in cesti (depinde de capacitate). Se repeta apoi ori de cate ori e nevoie, pentru alte infuzii.

    Acest ‘kit’ e perfect pentru a explora ceaiul chinezesc din urmatoarele categorii: alb, verde, baozhong, galben si sheng puerh tanar.  Pe langa asta, aveti posibilitatea pentru a explora si ceaiul chinezesc.

    Cateva sugestii de explorare. Cumparati cat mai multe mostre din ceai verde si ceai negru chinezesc, cat sa va ajunga de doua infuzii. La noi, ceai calitativ gasiti doar la Compania Ceaiului (compania mea) si la Drumul Ceaiului (tot in Cluj). Alte linkuri in afara tarii, vedeti in linkurile de pe blog. Dupa ce aveti mostre suficiente, incepeti sa experimentati.

    Pentru ceai verde,  turnati apa in primul tokoname si asteptati pana nu mai iasa aburi. In al doilea tokoname puneti frunze de ceai cat sa acopere fundul ceainicului. Turnati apa peste frunze (usor) si nu puneti capac.  Asteptati pana la un minut , apoi turnati foarte putin in ceasca si gustati. Cand vi se pare in regula, puteti turna inapoi in primul tokoname. Ar trebui sa fie suficient pentru majoritatea ceaiurilor verzi.  Puteti varia timpul de racire sau puteti chiar sa nu asteptati. E important sa intelegeti ce se intampla.

    Pentru ceai negru, procedati la fel, dar nu asteptati sa se raceasca mai mult. Turnati direct peste frunze. Folositi aceeasi cantitate ca si pentru  ceai verde. La ceai negru, incercati urmatoarele variatii: cu sau fara capac la tokoname,  direct apa fierbinte fara recire preliminara.

    Pentru baozhong, pentru inceput procedati la fel ca si la ceai negru, cu racire in tokoname si cu capac pus pe al doilea (cel de preparare). Folositi mai multe cantitate de frunze in acest caz. Fara frica, umpleti pana la 3 sferturi de ceainic cu frunze.  Experimentati si fara racirea apei in primul tokoname.

    Pentru ceai alb incercati sa vedeti cum va place mai tare, folosind sugestiile de ceai verde sau folosind sugestiile de ceai negru. In sfarsit, pentru sheng puerh, va las sa ghiciti .

    Desi nu sunt chinezesti instrumentele, asa aveti cea mai mare flexibilitate. Cu aceste instrumente veti intelege putin temperatura si efectul ei, precum si ca nu e nevoie de exactitate in ceea ce priveste ceaiul. E gresit sa ne bazam pe grame, secunde si termometru cand preparam ceai.

    Pasul urmator ar fi un gaiwan, iar in cele din urma, ceainice yixing. Poate ati citit ce bune sunt ele, dar daca nu intelegeti conexiunea dintre volum, material, temperatura si frunza, chiar nu cred ca are rost sa investiti serios. Gaiwan-ul, e considerat instrumentul incepatorului, dar noi, neavand cultura asiatica,  incepem mai de la inceput .

    Spor va doresc si sper ca acest post sa raspunda la suficiente intrebari pe care le-am primit de-a lungul timpului.

     

  • Sa fii prezent

    07/08/2012, postat in jurnal

    Suntem inca in vacanta asa ca acest post e scurt. Nu e despre ceai, ci doar o reflectie de a mea. Am scris de multe ori ca ceaiul te ajuta sa fii prezent, te ancoreaza in moment. E adevarat, dar e doar un instrument.  Scopul (al meu cel putin) e sa fii tot timpul prezent, nu doar cand bei ceai.

    Pe masura ce a trecut timpul, ajutat si de alte activitati, am inceput sa practic aceasta ancorare si in alte activitati. Deciziile pe care le-am luat ma imping in aceasta directie. Ceaiul a devenit o parte organica a vietii mele (noastre mai bine zis) si nu se poate imagina o zi la noi acasa fara el.  Dar, dintr-un moment de solitudine a devenit un moment de familie si dintr-o reflectie a devenit un creuzet. Creuzet pentru ca inca experimentam lucruri la ceai care ne dicteaza decizii.  Experimentam un simt estetic ca apoi sa ne modelam casa.  Testam ideile noastre zi de zi prin diferite aranjamente. Pas cu pas ne ajutam de acest ‘instrument’.  Felul in care ne aranjam casa e profund influentat de ideile pe care le testam la ceai.  Modul in care calatorim acum si felul in care calatorim e profund influentat de sesiunile noastre de ceai. Pe scurt, suntem plecati  o luna si amandoi avem un ghiozdan in spate.  La fiecare, ghiozdanul contine lucruri de igiena personala si cam  doua tricouri, o pereche de pantaloni lungi si una de pantaloni scurti. La comun, un laptop si un kindle.

    Ca multe lucruri in viata, ceaiul e un instrument si nu e singurul.  Orice om are o datorie fata de el si fata de cei din jur, si pentru a se desavarsi are la dispozitie tot felul de instrumente. Aceste instrumente, dupa ce sunt asimilate, devin parte integranta din noi pe masura ce creem un mod de viata. Lumea noastra se remodeleaza. Pe masura ce alegem alte instrumente, modelam tot mai mult.

    Sper ca analogia este buna. Acest post este dedicat celor care cauta un lucru magic in ceai. Nu exista asa ceva.  Acel lucru magic e in noi, ceaiul (sau altceva) e doar un mod de a-l cultiva si manifesta.

    Ne ‘vedem’ in septembrie.  Pana atunci, va doresc numai bine.

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , Adauga comentariu  
  • Ceaiul şi Stresul

    12/07/2012, postat in jurnal

    Calmează ceaiul stresul? Eu zic că de unul singur nu. O să explic şi de ce.

    Beau deja de multă vreme ceai şi cam odată pe zi, în majoritatea zilelor din an.  Aşa începe ziua. Eu şi soţia mea stăm cam o oră la ceai în fiecare dimineaţă. E primul lucru care îl facem. E şi cel mai bun moment pentru ceai şi cel mai bun moment pe care putem să îl petrecem împreună. Grijile de peste zi nu s-au adunat încă iar tensiunea/oboseala nu există. În majoritatea cazurilor.

    Ceremonie ceai

    În weekend-uri, de obicei mai am o sesiune după masa. Această sesiune primeşte mai multă atenţie (da, mai mult de o oră), deoarece  dau o mai mare atenţie pe detalii, inclusiv la felul cum sunt aranjate toate obiectele.  Pot zice că ceea ce  e cel mai calmant la ceai e metoda de a face ceaiul în sine, apoi ceaiul.  Trăirea în prezent, eliberarea minţii de trecut şi viitor, asta calmează. Ceaiul în sine te poate agita mai tare dacă e băut la momentul nepotrivit.

    De cele mai multe ori, ancorarea în prezent se poate obţine doar când actul de a face ceai e personal. Adică se face în singurătate. În doi e mai greu de obţinut (dar se poate), pe când în grup e foarte dificil. În grup, e deja o experienţa socială, nu una meditativă.

    În timpul unei discuţii  pe care am avut-o cu cu un client la  Compania Ceaiului, acesta a întrebat dacă ceaiul e legătura mea cu spiritualitatea. Atunci am răspuns că nu numai asta fac. Răspunsul corect ar fi fost: “Ceaiul e o manifestare a spiritualităţii mele”.

    Am ales Calea Ceaiului şi nu Arta Ceaiului cu un motiv.  Ceaiul face parte din modul meu de  a fi, nu e o pasiune. La fel şi alte activităţi ceva mai agresive, care îmi permit să îmi manifest natura mea, care este una agresivă (vă surpinde?). Ceaiul , introspecţia şi  exerciţiile fizice îmi temperează acestă parte.

    Ca să mă pot bucura de ceai şi de alte lucruri ,  sunt mai multe lucruri de care trebuie să am grijă,  cele mai importante fiind: somnul/odihna, hrana  şi activităţile fizice.

    Dacă somnul şi hrana nu sunt respectate, inevitabil afectează calitatea vieţii şi capacitatea de a te bucura de ea. O alimentaţie proasta rezultă într-o dispoziţie proastă si predispoziţie la stres.  Ca să am un nivel de energie care să îmi permită să fac faţă la muncă, am nevoie să fac şi exerciţii fizice.

    Dacă toate acestea sunt împlinite,  am o bază pentru ceai.  Cel mai important pentru o sesiune de ceai e relaxarea minţii.  Pentru a ajuta acest lucru, doar staţi liniştit(ă) până fierbe apa. Ascultaţi corpul , respiraţi, nu vă fixaţi pe nici un gând. Apoi, concentraţi-vă pe modul în care faceţi ceai, adică pe formă. La început o să fiţi atenţi pe forma exterioară, urmând ca în timp să fiţi mai atenţi pe forma înterioară. Ancoraţi minutea în prezent fixând-o pe detalii: sunet, miros, gust, modul în care turnaţi, forma ceştilor, senzaţiile de pe gât şi din corp. Rămâneţi senin.

    Ca o concluzie, ceaiul, e o prelungire a stării de linişte.

    Categorii:jurnal, Taguri: , 2 comentarii  
  • Ceaiul de copac şi ceaiul de tufiş

    02/07/2012, postat in sfaturi

    Următorul post este scris de Richard Vencu,  care scrie şi pe Yi Jin Jing, un site pe care îl menţinez de multe ori şi vă invit să îl citiţi pentru înca o perspectivă asupra lucrurilor. Mai jos,  ce a învăţat el recent despre puerh,  chiar în Yunnan.

    ***

    Recent am incheiat o calatorie in provincia Yunan, locul de origine a unui tip de ceai foarte utilizat in China, numit puerh (pu er). Cum ceaiul este o pasiune pentru mine nu am pierdut ocazia sa invat ceva nou in aceasta privinta. Desi nu am reusit sa vizitez nici o plantatie si nici sa vad modul de preparare a turtelor de ceai puerh, totusi am aflat cateva lucruri importante despre tipurile de ceai si proprietatile lor.
    Probabil cel mai important lucru de stiut despre ceaiul puerh este acela ca frunzele ce ceai din care este produs provin din copaci de ceai si nu din tufisuri de ceai. E drept ca mi-am amintit imediat de uleiul de copac de ceai (teatree oil) folositor in diverse ocazii precum intepaturile de insecte.

    Uleiul acesta este unul din elementele importante care diferentiaza ceaiul puerh de celelalte tipuri de ceai. In fapt el este probabil cel mai important element pentru ca prezenta lui face ca ceaiul puerh sa poata fi conservat pe termen lung, el este cel care participa in timp la imbunatatirea gustului ceaiului prin invechirea sa.

    2008 Jing Mai Shu Puerh

    Iata o lista de avantaje ale ceaiului puerh:
    1. Datorita radacinilor adanci ale copacilor comparativ cu cele ale tufisurilor, frunzele de copac primesc mult mai multi nutrienti ceea ce permite realizarea unui numar mai mare de infuzii: 45 pentru ceaiul din muguri si 35 pentru ceaiul din frunze
    2. Uleiul prezent in frunzele copacilor permite invechirea si innobilarea ceaiului
    3. Datorita nutrientilor mai bogati ceaiul puerh brut este foarte energizant. Ceaiul puerh prelucrat in schimb degaja caldura in corp prin imbunatatirea circulatiei, fiind un ceai preferat in timpul iernii sau in zonele foarte reci (precum Tibet unde acest tip de ceai se bea amestecat cu unt de yak)
    4. Clima din Yunan permite culegerea mugurilor inca din luna martie. 1 kilogram din ceai din muguri corespunde a 5 kilograme de ceai din frunzele care se dezvolta din acei muguri. Calitatea I corespunde ceaiului din muguri, calitatea a II-a corespunde ceaiului din frunzele individuale care apar din muguri, iar calitatea a III-a corespunde ceaiului din frunzelor duble aparute din muguri.

    Unkown Raw (Sheng)  Puerh 2003

    Iata cum se studiaza calitatea unui ceai puerh:

    1. Se inspecteaza turta. In timp uleiul din ceai iese la suprafata, ceea ce confera o anumita stralucire, un aspect placut al suprafetei turtei de puerh. Cu cat turta este mai veche cu atat aspectul devine mai placut. Culoarea se modifica de asemenea in timp, intunecandu-se pe masura ce trec anii
    2. La infuzie trebuie sa se poata observa o pelicula de ulei pe suprafata ceaiului
    Turtele de puerh sunt in general cumparate in interval de 3-5 ani de la producerea lor si sunt pastrate in casa pentru invechire. Pretul unei turte de puerh poate creste cu 20-30% anual, ceea ce in zonele cu traditie reprezinta un mod de economisire foarte raspandit.

    Aceste turte trebuie pastrate la temperatura camerei si cat mai ferite de mirosuri pentru ca acestea pot patrunde si ramane in ceai foarte usor. De exemplu daca se tine turta in frigider langa fructe sau legume ceaiul va capata aroma acelor fructe sau legume. Cel mai bun loc pentru pastrarea turtelor este in biblioteca printre carti deoarece cartile absorb umiditatea in exces si o elimina atunci cand aerul devine uscat, lucru foarte bun pentru turtele de ceai.

    Pe langa gustul original, ceaiul puerh mai vine in diverse arome, cu adaosuri florale (crizanteme) sau chiar cu gust de orez prajit sau cu gust de prajituri de orez – noua nu ne-au placut nici una din variantele de ceai cu orez…

    Un ultim lucru interesant despre copacii de ceai este ca ei pot atinge varste de pana la 2800 de ani si se pare ca frunzele tinere ale copacilor foarte batrani produc cel mai bun tip de ceai. Probabil ca are legatura cu adancimea radacinilor si cu tipul de energie acumulat in acesti copaci (link: http://yijinjing.ro/2012/04/cosmogonie-taoista-2/)

  • Un set pentru puerh

    08/06/2012, postat in jurnal

    În ultima vreme colaborez cu un olar din Europa pentru nişte instrumente făcute după cerinţele mele (şi sufletul meu). Deja primele cerute după gustul sau nevoia mea au ajuns la mine. Nu  îmi place să am mai multe lucruri decât am nevoie şi cum o să mă mut în curând, aş dori să găsesc un posesor nou pentru acest set de shou puerh pe care îl am.

    Setul este făcut de David Louveau de la Guigneraye, după indicaţiile lui Stephane Erler (Blogul Teamasters).  Despre acest set este scris în amănunt pe teamasters  sau la mine pe blog. Setul are un teaboat şi două ceşti în stilul dinastiei Yuan.

    În ultima vreme am donat ceainice şi ceai, dar acest set este mai deosebit. Acest set merită un posesor care ştie să îl aprecieze şi îi cunoaşte valoarea. Cine îl doreşte, să mă contacteze pe mail ( forma de contact)  să discutăm mai departe detaliile financiare. Îmi permit să refuz pe oricine consider.

    2006 Shu Puerh from Guang Lin Fu

    Categorii:jurnal, Taguri: , Adauga comentariu  
  • Cum se răceşte apa de ceai

    03/06/2012, postat in Apa de ceai

    Tot în seria dedicată apei, răspund unei întrebări care mi se pune destul de des, atât de cititori, cât şi de către clienţii magazinului. Cum se răceşte apa? O să acopăr metodele pe care le folosesc des, atât tradiţionale cât şi folosind instrumente gen termometru.

    O temperatură josă e importantă îndeosebit pentru ceaiurile verzi.  În cazul metodei clasice, de regulă e nevoie de temperatură mai joasă, indiferent de calitatea ceaiului. La gong fu, se poate merge pe temperaturi mai mari, dar nu chiar la fel ca şi în cazul ceaiurilor tari.

    Nu pot să enumăr aici toate combinaţiile pentru toate ceaiurile, enumăr doar sistemele pe care le cunosc eu. E important de reţinut că temperaturile în metodele tradiţionale  sunt aproximative. E vorba de arta ceaiului, nu de ştiinţa ceaiului.

    Sisteme Uzuale

    Lingura Lemn
    Termometrul de ceai

    Cred că cel mai uşor de folosit sistem este cu ajutorul unui termometru.  Acum ceva vreme îl foloseam destul de des şi pentru început era bun. Tot ce e nevoie e să fierbeţi apa, apoi să o lăsaţi să se răcească până termometrul indică temperatura urmărită. Un termometru este foarte util şi pentru a înţelege procedeele tradiţionale, dar nu e obligatoriu.

    În afara termometrului, există fierbătoare care aduc automat apa la o anumită temperatură. Acestea sunt foarte practice, îndeosebit dacă nu aveţi suficient timp pentru o sesiune de ceai. Totuşi, e important ca apa să dea odată în clocot, apoi să se răcească.  Rolul aparatului e să menţină apa caldă.

    Un alt sistem,  care mie nu îmi place neapărat, e să se aducă apa la punctul de fierbere apoi să se amestece cu o cantitate mică de apă rece. Cu nişte calcule simple ( pentru unii) sau măsurând cu un termometru, apa se poate aduce la temperaturi mai jose foarte repede.

    Puteţi răci apa folosind apă rece înainte de turnare sau în timpul preparării. Astfel, o metodă uzuală este să se umple 1/4 din recipient cu  apă rece, apoi se adaugă apă la temperatură înaltă.

    Sisteme Japoneze

    În cazul  ceaiurilor Japoneze, temperatura contează foarte mult. O diferenţă de 10 grade are efecte fantastice. În general, în cazul acestor ceaiuri, cu cât e mai bun ceaiul, cu atât mai joasă e temperatura.

    Folosind Yuzumashi

    Lingura Lemn
    Yuzumashi

    Yuzumashi este de fapt un vas care arată oarecum ca un ceainic. În imagine este cel pe care îl folosesc eu, dar  aproape la fel de bine se poate folosi un ceainic Kyusu mai mare.

    Dacă  se toarnă apă fierbinte în Yuzumashi apoi se tornă in Kyusu,  apa are aproximativ 80 de grade, potrivită pentru multe ceaiuri Sencha. Dacă se toarnă apă în ceşti, apoi în Yuzumashi apoi în Kyusu, apa ajunge la 70 de grade , suficientă pentru unele  Gyokuro.

     

    Folosind un Ceainic Kyusu şi o ceaşcă în plus

    Principiul este similar ca şi în cazul folosirii unui Yuzumashi.   Pentru acest sistem se foloseşte o ceaşcă în plus, să zicem trei pentru exemplul meu. Se începe prin a turna apă în Kyusu, apoi se toarnă  în primele două ceşti. Restul de apă din ceainic se aruncă.  Din a doua ceaşcă se toarnă în a treia, goală, iar din  prima în a doua. Se pune ceaiul în ceainic, apoi ceştile care au apă se varsă înapoi în ceainic. Temperatura apei este de aproximativ 80 de grade. Pentru a coborî şi mai mult temperatura, se trece dintr-o ceaşcă în alta de mai multe ori. Această metodă este explicată într-un post de al meu mai vechi.

    Sisteme Chinezesti

    Ceaiurile Chinezeşti nu sunt la fel de sensibile. Există un proverb chinezesc care e foarte sugestiv pentru ce vreau să zic: Razboinicul şi ceaiul îşi arată caracterul în apă fierbinte.

    Deşi poate nu pare,  metodele chinezeşti oferă o gamă largă de tehnici de a răci apa.  Nu o să le găsiţi nicăieri enumerate ca tehnici de răcire a apei ci mai degrabă ca metode de a  face ceai. Răcirea e destul de subtilă.

    În general sunt două categorii de ceai chinezesc care au nevoie de răcire: ceaiul verde şi unele oolong-uri. Majoritatea metodelor gong fu au în vedere menţinerea unei temperaturi cât mai ridicate, dar acest aspect va fi tratat altă dată.

    Ceaiurile albe pot beneficia de temperaturi mai joase, dar în general nu au nici o problemă cu temperatura ridicată. Ceaiurile galbene de asemenea.

    Pentru ceai verde

    Cel mai important aspect pe care trebuie să îl ţineţi minte este că temperatura apei scade odată ce ia contact cu orice vas. Din acest motiv se preîncălzesc ceainicele  pentru ceaiuri mai tari.  Acesta e principiul pentru majoritatea metodelor. Tot din acest motiv, de multe ori a doua infuzie pare că nu iasă.

    Cea mai simplă modalitate de a face ceai verde este folosind un bol.   Pe lângă contactul cu peretele vasului, există şi o suprafaţă mare de contact cu aerul. E destul pentru orice ceai verde chinezesc am întâlnit eu.

    Următoarele metode  sunt folosite împreună cu un gaiwan. Folosind doar turnarea se poate răci apa în 2 moduri.  În prima metodă, se toarnă  apa pe peretele gaiwan-ului (turnare indirectă) . În a doua, se aşează peretele gaiwan-ului în aşă fel încât prima dată se toarnă pe capac, apoi pe peretele gaiwan-ului (turnare indirectă 2).  Aceste metode sunt bune pentru ceaiuri de calitate. În seria dedicată apei voi face un post doar pentru turnare, unde voi exemplifica prin imagini.

    Pentru ceaiuri plate ( Long Jing) se poate aplica o variaţiune la prima metoda:

    • Dacă ceaiurile sunt de calitate, se foloseşte turnarea indirectă
    • Dacă ceaiurile sunt de calitate medie, se toarnă apă fierbinte 1/3 din gaiwan apoi se adaugă frunzele de ceai una câte una, încet. Apoi, se toarnă restul de apă.
    • Dacă ceaiul e de slabă calitate,  se umple gaiwanul folosind turnarea indirectă apoi se adaugă frunzele una câte una.

    Acest articol nu tratează diferenţele de calitate la ceaiuri.

    Pentru oolong

    Răcirea pentru oolong-uri e subtilă. Temperatura e încă foarte ridicată (95 grade).  Unele oolonguri, cele mai roasted şi cele învechite (aged), au nevoie de o temperatură peste 95 de grade. Multe, au nevoie de o temperatură de aproximativ 95 grade.

    • Apa se scoate înainte de a fi prea fiartă (bule mici, nu bolboroseşte)
    • Apa  este turnată de la o înălţime mai mare ( se începe de la jos şi se ridică )

    Ar mai fi de completat că în general timpul de infuzare  pentru aceste ceaiuri începe de la 5-10 secunde şi creşte treptat.

    Alte Sisteme

    Aş vrea să mai adaug un lucru. Mie de multe ori îmi place să las apa să se răcească. În acest timp, pun mâna din când în cand pe fierbător sau o ţin deasupra. Dacă beţi ceai destul de des, o să învăţaţi să simţiţi temperatura în acest mod.

    Când răcesc apă în acest fel, în general când nu mai iasă aburi puternic, apa e suficient de bună pentru ceai chinezesc. O a doua verificare e când puteţi ţine mâna deasupra aburilor făra să vă ardeţi, pentru cel puţin 30 secunde.

    Cred că fiecare cultură are modul ei de a răci apa, aşa că acest subiect e o continuă explorare, nu ezitaţi să încercaţi orice procedeu.  E doar de învăţat.

     

    Categorii:Apa de ceai, Taguri:, , Adauga comentariu