• Un nou început

    20/12/2014, postat in jurnal

    Recent , m-am mutat într-un loc mai aproape de modul meu  de a fi.  Odata cu mutarea, nu am luat nimic cu mine.

    Primul lucru care l-am cumpărat, este un gaiwan. Gaiwan-ul este un instrument foarte flexibil și pentru mine este cea mai buna alegere când începi de la zero.

    Ca și ceai, primul ceai care l-am cumpărat este un shu puerh. Este minunat să nu trebuiască să cauți mult. De fapt, l-am cumpărat  în timp ce căutam altceva.

    Am vrut să scriu mai demult despre shu puerh. Este extraordinar de comod după o vreme. Pentru verde și oolong trebuie să lupți puțin. Trebuie să îl cauți proaspăt, trebuie sa ai grijă cum îl păstrezi, trebuie să ai grijă cât cumperi sau el își va pierde din prospețime.  Sunt și oolong-uri mai oxidate, dar nici unul nu se compara în  comoditate cu un ceai puerh.

    În general, de la puerh știi la ce să te aștepți.  Daca știi fabrica, regiunea sau daca e un comerciant de încredere, e foarte puțin probabil să dai greș. Când alegi sheng ,  mai sunt unele nuanțe, dar pentru shu , în general e ok.

    2014-12-20 09.12.49

     

     

    Pe lângă acest ceai, am mai primit unul cadou. Ceaiul e decent, dar nu asta m-a impresionat. Este un ceai negru din Taiwan. În timp ce acasă vânam informația, faceam research, sau mă bazam pe experiență, aici există mult mai multă informație. Cutia de ceai are un număr și o serie. E producție certificată. Toate datele despre ceai, cine l-a făcut, când l-a facut sunt disponibile.  Cu alte cuvinte, nu există dubii despre autenticitate.

     

    Categorii:jurnal, Taguri:, , 2 comentarii  
  • De la ceai la atentie

    12/04/2014, postat in jurnal

    Ceaiul e unul din  modurile de a trece de la ceva grosier la ceva subtil, desi nu pentru toata lumea. Nu inseamna ca unii sunt mai speciali, iar altii mai putini speciali. Inseamna doar ca pentru unii e mai potrivit. Inainte sa continui cu postul, mentionez ca pentru mine nu a fost singurul vehicul, ci doar ceva complementar.Acest vehicul,  avand deja un scop implinit, nu mai beneficiaza de aceeasi energie din partea mea, desi as putea spune ca odata cu aceasta, modul meu de a face ceai a evoluat destul de mult.

    Sa revenim. Majororitatea oamenilor care beau ceai (a se inlocui ceai cu orice altceva) o fac din pura inertie. De fapt, nici macar nu se pot opri sa bea ceai. Mintea, in foamea de stimuli, e tot timpul altundeva.  In acest mod, un ceai nu poate fi savurat de unul  singur. El tot timpul insoteste o carte, o muzica, un film, un mail, o discutie.  Nevoia mintii de a se ocupa a fost hranita cu mult inainte de a duce ceasca la gura, ea deja cautand o alta senzatie.

    Din curiozitate, cauzat de context  sau din pura vanitate intelectuala, unii oameni fac pasul urmator. Incep sa incerce mai multe ceaiuri. Perioada cumparaturilor incepe. Majoritatea se opresc aici, dupa o scurta perioada, recunoscand ca a fost un moft.

    O mica parte trece mai departe. Ceaiul incepe sa devina un lucru mai serios, desi o parte raman prinsi in capcana diversificarii  : cat mai multe si rare ceaiuri, cat mai multa informatie  sau cat mai multe obiecte speciale . Pentru acestia din urma, ceaiul a devenit doar un alt lucru de a hrani nevoia grosiera de  senzatii  a mintii. Cautarea, anticiparea, experimentarea  sunt  noile jucarii.  Aceste jucarii nu sunt chiar rele. Gusturile noastre, care in cele din urma se extind si pe alte domenii ale vietii, se rafineaza odata ce incepem sa apreciem tot mai mult aceste achizitii.  Cei care nu trec mai departe de acest pas ajung sa schimbe la un moment dat ceaiul cu altceva. O sa vaneze o alta pasiune.

    O parte, devin atenti pe proces in sine. Atentia incepe sa poata fi sustinuta pe modul de prepare si tot ce inseamna asta.  In timpul prepararii, mintea nu mai fuge la alte lucruri. Incepe sa ramana ancorata.  De la alegerea apei, alegerea instrumentelor si a ceaiului, prepararea , servirea. Orice aspect capata o noua dimensiune. Sunetul apei care fierbe, sunetul apei care curge, aburii de pe ceainic. Mirosul ceaiului incalzit in ceainic. Prima infuzie, aburii de ceai, mirosul ceaiului, gustul si afer taste-ul.  Toate acestea capata dimensiuni tot mai mari. De la inceput la capat, ritualul incepe sa capete viata, nu mai e ceva repetat.   In acest moment, mintea deja devine mai ascutita iar in timp, deja detecteaza sensatii in interior.   Gustul ceaiului devine aspectul cel mai banal, chiar daca e foarte important. Senzatiile subtile, de pe cerul gurii, de pe gat, de pe interior, precum si efectele de dupa ce ai baut ceaiul devin vizibile .  In acest moment, mintea e capabila sa fie linistita mai mult de cateva minute. Starile meditative nu sunt ceva neobisnuit.

    Aceasta stare poate crea un deosebit atasament. Ceaiul devine un refugiu. Pericolul atasamentului e ca poate genera tensiuni in alte dimensiuni ale vietii, care pot parea fara nici o legatura. Cautand o stare de bine, se incepe a se respinge alte lucruri. Dintr-o data , altele si altii devin lucruri mai putin placute.  Lipsa unei sesiuni de ceai , poate rupe echilibrul. Spargerea unei cesti sau a unui ceainic poate genera nespus de mult disconfort.

    Se poate merge si mai departe. Gustul ‘ceaiului’ e de fapt gustul altui lucru.  Daca ati ajuns la stari meditative, daca ati ajuns sa simtiti senzatii interne, e momentul sa incepeti sa va cultivati si pe alte cai. Sunt nenumarate metode,nu e rolul meu sa va zic ce sa faceti, dar va indemn sa cautati .  Invatati sa faceti cativa pasi in afara zonei de confort, iar apoi veti vedea ca nu veti mai avea nevoie de ceai sau de altceva.

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , un comentariu  
  • Beau ceai in continuare

    02/03/2014, postat in jurnal

    Nu am mai scris de mult. Adevarul e că de când suntem trei în familie, scrisul nu a devenit o prioritate. Cu toate astea, dimineața începe  în continuare la  ceai și rămâne unul din cele mai plăcute  momente ale zilei.

    Masuta ceai + interior

     

    În poză, masa așa cum a rămas ea după ceaiul de dimineață.  Vă las sa vă delectați cu un citat dint-o carte. Acest text  m-a făcut să mă gândesc la câțiva din voi, așa că am rupt tăcerea .

    There is no need here to get involved with the self-conscious rigidity of a deliberate artistic approach to work or to dealing with objects. At the same time, one has to have respect  for the importance of life situations. Things around us always have an association with us, whether they belong to us or not. Once we begin to feel  that association, we begin to feel things and relate to them directly, properly and fully.

    With this approach, if you are making a cup of tea, you are in complete contact with the process: with that kind of tea are you going to brew and what kind of kettle and teapot you are going to use. It is a matter of relating with those little things, which is not a big deal particularly. It’s not a matter of life and death if you make a bad cup of tea. At the same time, in some sense it is a matter of life and death, because relating with each individual thing it is important.

    The little things we do in life may not seem to have a direct bearing on spirituality; maybe they seem quite unspiritual. Nevertheless, it is your world you are dealing with; it is your environment. So the things you are doing should be felt fully rather than rushed through.

    That doesn’t mean doing everything slowly and deliberately. Rushing doesn’t necessarily mean doing things quickly. You can rush slowly – no matter how slow you go, you are missing the point all the time. However fast or slow you rush, there is a sense that your mind is preoccupied with something, constantly preoccupied with something, constantly preoccupied with hopes or fear of passion or aggression, or something of that nature.  Because of that, you fail to relate directly with objects, as in making a cup of tea.

     

    chogyam trungpa

    Categorii:jurnal, Taguri:, , , Adauga comentariu