• Cum se simte un shou bun in corp

    17/06/2017, postat in ceai,jurnal

    În budism sunt mai multe tehnici de meditație. Una din ele se numește 4 foundations of mindfulness, sau Sathipattana. O metodă de bază în această tehnică se numește 4 elemente. Pe scurt, te învață să simți principiile celor 4 elemente în corp. Cu ajutorul acestei tehnici am reușesc să numesc ce simțeam de mult și să simt și alte efecte în detaliu.

    Mulți dintre prietenii mei și apropriați știu că eu nu caut gustul în ceai și nu aleg un ceai după gust.  De multe ori ei mă văd că stau cu ochii închiși după ce beau o ceașcă de ceai. Cam asta urmăresc eu când beau o ceașcă de ceai.

    Chinese TeaShop

    În primul rând învârt ceașca  în mână ca să îî simt detaliile și temperatura. O aduc la nas, moment în care închid ochii (dacă urmăresc intern). Nasul se umezește și încălzește deja. Odată ce sorb din ceașcă, simt cât de moale sau tare e ceaiul. Nu mă refer la gust aici și nici la concentrația de cofeină, ci la elementul pamânt. Un ceai bun trebuie să fie moale (soft). Un ceai prea tare nu are șanse la efecte prea bune și poate afecta stomacul. O parte din softness poate fi afectat de instrumente, modul de fierbere , ceai  și apă dar o mare parte e afectată de cel ce face ceai. Din ce am observat, călugarii după asta apreciază un ceai în primul rând. Dacă întâlnește și anumite calități de gust, sub limbă se va secreta salivă. Chinezii apreciază mult asta la un ceai.

    Odată ce înghit ceaiul, durează 3-4 secunde ca să ajungă în stomac. În tot acest timp,  traseul pe care îl urmează se încălzește . Partea din stânga și dreapta a spatelui, sub omoplat ,  începe să se încălzească mai tare.Dacă ești cu stomacul plin, experiența ta se termină aici, asta dacă poți să simți cum se deplasează ceaiul.  După ce a ajuns în stomac, poți observa căldură și în zona capului, desupra zonei în care se termină inspirația, pe stânga și pe dreapta.  Încă câteva secunde, stomacul se încălzește și partea de sus a spatelui începe să transpire. Peste puțină vreme,  ceaiul trece de stomac (dacă ești cu stomacul gol) și partea de jos a abdomenului începe să se încălzească. Cea mai mare zonă de căldură e sub buric, acolo unde multe tradiții leagă un centru energic.  Dacă ești atent pe acel centru, e ușor de înțeles de ce au desenat cu galben acel centru și de ce acest ceai te energizează. Câteodată, căldura emanată de aici se poate simți dacă se ține mâna deasupra la câțiva centimetrii.

    E foarte plăcut să simți acest efect în corp, mult mai plăcut decât partea de gust. Când senzația e uniformă, se simtă o foarte placută căldură în interior. Fiecare tip de ceai se simte în corp puțin diferit. Chiar dacă transpiri, senzația de căldură și zonele de transpirație pot fi diferite. Dacă îți dezvolți această sensibilitate, o să îți dai seama foarte ușor dacă poți să bei un ceai pe stomacul gol sau cum poți să îl manipulezi astfel încât să îl poți bea pe stomacul gol. O să poți să îți dai seama și dacă poți să bei un ceai sau nu. Dacă nu ai un corp sănătos, nu poți bea orice tip de ceai , contrar reclamelor vis-a-vis de sănătate. Dacă ești sănătos nu e nici o problemă, dar dacă nu ești sănătos unele ceaiuri (chiar și cel verde) e posibil să îți facă probleme.  Eu nu sunt la nivelul să recomand altor oameni, dar pot alege pentru mine.

    O să înțelegi cum diferite metode de prepararare afectează ceaiul.  Manipularea  apei prin turnare  afectează elementul aer și foc. Ceainicul afectează elementul pamânt și foc și indirect aer, deoarece afectează turnarea. Cele 4 elemente din ceai interacționează cu ceainicul și apa. În unele cazuri, vrem să schimbam puțin natura ceaiului prăjindu-l sau ținândul-l puțin în ceainicul preîncălzit. Fierbătorul afectează aer, pâmânt și foc.  Sunt foarte multe de spus aici, poate o să las pe alt post.

    Noi, ca oameni, vânăm această senzație de soft și e prezentă în mai multe culturi. La noi,  mâncarea de la o mamă e bună, pentru că e făcută cu dragoste. Diferența dintre o mâncare făcută cu suflet sau fară e acest softness.  Unii din noi zicem că unele persoane emană energie negativă. De fapt ele nu emană nimic, datorita faptului ca ne sunt antipatice sau ne stresează, ne tensionăm intern și avem zone hard. În unele cazuri, senzația e destul de intensă încât să provoace contacții ale anumitor mușchi, în special zona piept , spate,  gât. Dar chiar și așa, majoritatea oamenilor nu simt.

     

     

     

     

    Categorii:ceai, jurnal, Taguri: , 3 comentarii  
  • Despre cultura, conceptele

    12/06/2017, postat in jurnal

    Urmeaza sa scriu un articol despre cum se simte ceaiul puerh in corp.  Ca sa pot explica cat mai bine am nevoie de doua articole introductorii . Unul l-am scris deja. Astazi doresc sa explic ce anume nu inseamna energia in context de ceai, dar si in context de arte marțiale.

    Cât eram la Santavana, un călugar mi-a facut referință la un scluptor taiwanez care zicea ca în natură nu există linii drepte. Linia dreptă e doar un concept și e creat de percepția noastră.  Această remarcă a avut un impact foarte puternic asupra mea, pentru că nu am realizat până atunci cât de multe lucruri din percepția noastră se bazează pe convenții. Linia dreaptă nu există. Privită de departe sau aproape nu mai e o linie.  Chiar și cu instrumentele moderne, nu putem crea o linie dreaptă, totul depinde doar de percepția noastră. Linia dreaptă e un instrument de modelare și disecare a realității.  Avem științe întregi utile bazate pe asta și fară linia dreaptă nu am avea clădiri sau alte obiecte. În cealaltă extremă avem geometrii sacre, geometrii bazate pe lucruri care nu există.  Folosim linia dreaptă pentru a modela realitatea. Nu suntem capabili să înțelegem realitatea  ca și întreg așa ca e nevoie să o disecăm cu concepte.  În momentul în care creem un concept devenim incapabili să percem lucrurile ca și întreg. Mai mult decât atât, lucrurile încep să se împartă dacă sunt linii sau nu sunt.  Chiar dacă linia nu există,  avem nevoie de aceste concepte pentru a comunica și construi lucruri . Ar fi imposibil să avem civilizația noastră dacă nu. Conceptele validate devin parte din pseudo-realitatea noastră și sunt transmise mai departe cu ajutorul culturii.

    De obicei fiecare artă, religie , practică sau știință își dezvoltă propriile concepte  și propria lor cultură care are sens pentru cei ce practică  și poate să nu aibă nici un sens pentru cineva în afara ei.  Aceste  concepte au foarte mare sens pentru cei care au tangență cu realitatea acelei practici.  Pe masură ce civilizația noastră avansează, se dezvoltă noi concepte, tot mai puțin vagi. Aceste concepte nu pot înlocui total cultura transmisă de-a lungul a mii de ani, din acest motiv concepte mai vagi sunt încă în folosință.

    În arte martiale se folosește conceptul de energie pentru a simplifica multe lucuri legate de distribuția forței , greutații, dinamica mișcării etc. E foarte util pentru a simplifica explicațiile. Sunt și forme (kata de ex) care codifica-ul o serie de mișcări pentru a putea fi transmise / verificate mai ușor (inițial în niște timpuri fără video). Datorită timpului în care a fost dezvoltat, conceptul este vag. Chiar și așa vag cum e, e mai util decât să specifici toate forțele și structura bio-mecanică. Această explicație poate fi înțeleasă doar de cineva care practică, cineva din extern își va imagina lucruri care nu există când aude “trimite energia în jos”.

    Acestea fiind spuse  sunt foarte multe arte care pierd contactul cu realitatea, adică să îți ucizi sau să rănești adversarul suficient de mult încât să îl oprești și ajung să se piardă în concepte. Un stil gen Tai Chi, care pe lîngă conceptele chinezesti marțiale interne are și conceptele chinezești de sănătate poate ajunge să dezvolte un sistem eficient doar în imaginația practicanților, care rămân pierduți în niște concepte care nu au nici o realitate pentru ei. Cu toate astea, un practicant serios, chiar și din afara Tai Chi, va recunoaște și va putea folosi conceptele lor atâta timp cat are tangență cu o parte din realitatea lui. De exemplu, statuia din poza acestui articol va transmite lucruri diferite practicantului și nepracticantului.

    Energia, la ceai, în post-urile mele, e un mod de a simplifica explicația  efectului pe care îl are asupra corpului și asupra stării mele generale. Conceptul  meu de energie vine din budism și arte marțiale interne chinezeși și are legătura cu realitatea mea internă. Realizez că aceste concepte nu există în cultura noastra și am scris aceste doua articole ca să încerc să fac clar că orice lucru scris nu poate nicidecum reflecta exact realitatea și conceptele sunt relevante doar pentru cei cu experiențe și background cultural comun.

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , un comentariu  
  • Despre cultura

    28/05/2017, postat in jurnal

    Acum ceva ani aveam un model interior al lumii care îmi explica majoritatea lucrurilor care se întâmplă cu corpul meu și cu lumea din jur.  Era un model influențat foarte mult de  pseudo cultura asiatică (revin de ce e pseudo)  și de mediul in care am trăit. Bineînțeles, nu era un model bun, nu că ar fi altul mai bun, dar nu asta e ideea.

    Gândiți-vă ca sunteți acasă și vă treziți noaptea sa mergeți să beți apă. Creierul dumneavoastră are o hartă a mediului, astfel incât și pe condiții foarte slabă de lumină, nu e nevoie să vă orientați prea mult. Acum, cineva mută mobilă , mută întrerupătoarele de lumină și pune obstacole în casa. Foarte probabil, veți avea accidentări, dar până la primul accident o să mergeți pe harta din mintea dumneavoastră – care nu e reală în nici un moment. Poate conincide temporar cu casa dumneavoastră, dar e o abstracție, un model.

    Mintea noastră are o reprezentare, conștientă sau inconștientă, la absolut tot ce ne înconjoară.  Avem modele pentru tot, iar modelele nu sunt ale noastre unice. Felul cum gândim, cum pecepem ce e moral, cum analizăm ceva, cum ne comportăm cu oamenii din jurul nostru, absolut tot e preluat de la familie, societate sau din filme și cărți.

    Sistemul nostru de a analiza, întelege și cataloga lucruri nu e consistent și nici măcar logic. Toți avem foarte multe contradicții între cea ce credem și cea ce suntem.

    Cărțile sunt abstracții la abstracții . Cuvântul în sine e o abstracție a unei abstracții.   Studiind o cultură străină din cărți, filme sau alte activități practice e foarte folositor, ne deschide noi perspective ( adică noi hărți mintale) dar nicidecum nu o să vă aducă la înțelegerea acelei culturi.  Mai degrabă o să vă dea instrumente noi de a explica și nega  tot felul de lucruri. Culturile sunt tot timpul în schimbare, la fel ca și mintea noastră. Pot fi numite o minte colectivă din care ne luăm conceptele care le avem nevoie ca să interacționăm cu ce este în jurul nostru.

     

    Când vorbim de cultura ceaiului chinezesc în vest vorbim de o pseudo cultură. Am preluat un miraj, un export la ce ar trebui să fie și am ajuns să îl facem mai bine decât majoritatea chinezilor. Mai bine pentru că am fost obsedați de cum trebuie să fie lucrurile în modelul pe care ni-l imaginam noi și ce trebuie să fie un ceai bun.   Fiul meu și probabil fiica lui Ionela cresc cu asta zi de zi. Modelul lor nu va ridca atâtea întrebări pentru ca ei cresc cu asta. Pentru ei așa este și nu va conta dacă e chinezesc, românesc, japonez sau orice altceva pentru ca ei așa vor face lucrurile din totdeauna. Puțin probabil să își pună întrebări daca este bine cum se face ceaiul.  Ei așa cresc și va fi parte integrală din ce e natural pentru ei. Asta e deja o cultură în familie.

    Cultura unei societăți e rodul a mii de ani de procese de acest gen și e tot timpul în schimbare.   Nu poti separa cultura ceailui chinezesc de cultura chinezeasca, iar cultura chinezeasca nu o pot intelege decat daca traiesti printre ei. Chiar si asa, intelegi doar o mica parte si doar legata de acea zona de chinezi. Ei sunt foarte diferiti intre ei  si drept urmare, modul in care beau ceai e foarte diferit – asta daca beau ceai.  Cultura e totalitatea cunostintelor unui grup de oameni.  Puțini chinezi au dorința sinceră de a exporta arta ceaiului ( daca ar exista ceva unic numit arta ceaiului), de dragul ceaiului, fară asocierea culturii lor chinezești sau făra interese financiare.

    Ceaiul e deja integrat în viața familiei mele. Îmi place să beau cu alți oameni ceai dar nu le mai fac decât dacă îmi cer acest lucru. Îmi place și să întâlnesc alți iubitori de ceai, dar nu vorbesc cu ei despre ceai la ceai. Mie  îmi place ceaiul,   nu arta ceaiului . Nu îmi plac cluburile de ceai care discută și analizează ceaiul. M-am ținut departe de ele în mare parte pentru ca îmi par sau ‘experience hunters’ sau exponenți sau promovatori ale unei pseudo culturi.

    Îmi place și să întâlnesc oameni care fac mai bine ceaiul ca mine.  Aflu aproape de fiecare dată că nu este vorba de o arta sau o tehnica  ci de modul cum se reflectă acei oameni într-o ceașcă de ceai.  Când bei o ceașcă de ceai bei esența plantei dar și esența celui care o face.

     

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , un comentariu