Buna dimineata

05/06/2010, postat de Cha in ceai, hong cha, jurnal

Inca un post cu mai multa poveste. Sau cel putin asa sper. De data asta o sa incerc sa descriu putin sentimentul , sau starea, pe care o am cand beau ceai.  Prin poze, o sa incerc sa arat detaliile  la care sunt atent cand beau ceai.

Ceaiul din poze este unul rosu, pe care l-am cumparat in  Hong Kong.  Imi place mult,  desi nu stiu exact ce fel e.  Domnul care vindea ceai nu vorbea engleza, iar eu nu vorbeam cantoneza.

Acest tip de ceai imi cade foarte bine dimineata si in zile mai reci. E o intreaga poveste despre alegerea ceaiului potrivit. Ceaiul, trebuie sa te armonizeze.  E adevarat ca ceaiul te si incalzeste cand iti e frig si te racoreste cand iti e cald, dar nu orice ceai as adauga.  Conteaza sa sti ce sa alegi. E vorba de armonizare. Un maestru nu isi va servi niciodata ‘cel mai bun ceai’ daca nu e momentul potrivit.

Eu, acasa, imi beau ceaiul stand pe podea. Imi e mai comod asa.  Stau cu spatele la perete si am geamurile in fata.    E mai relaxant asa. Nu ma pot relaxa daca am o usa in spate sau daca fac ceai in mijlocul camerei.   Sau intr-un loc unde trece lume tot timpul. E o intreaga teorie aici, dar despre asta povestim la un ceai.

Ceainicul l-ati mai vazut si prin alte posturi. Nu stiu daca voi v-ati saturat de el , dar eu il admir de fiecaredata. Are ceva anume, in special cand se ridica aburi de pe toata suprafata lui.  Il am de la Panko , de la Drumul Ceaiului , si e printre primele yixing-uri ale mele.  Fiind ceainicul meu dedicat ceaiului rosu, o sa il mai vedeti multa vreme de acuma incolo.

Yunnan Gold

06/04/2010, postat de Cha in ceai, hong cha

Un iubitor de ceai trebuie sa incerce ceaiurile rosii de Yunnan macar odata.  Principalul cuvant cand ma gandesc la ele : dulce . Sunt cu adevarat dulci, si pentru cei care cred ca ceaiurile rosii sunt amare, acest ceai o sa va schimbe impresia.

Acum , va amintesc pe scurt cateva lucruri legate de ceaiurile rosii chinezesti.

• Sunt usor de preparat, dar cu toate acestea nu lasati prea mult la infuzat .
• eu personal prefer sa le prepar in stil gong fu ( vezi aici cum )
• Multa lume le prepara in stil englezesc ( vezi aici )
• Daca e amar, ati pus prea mult ceai sau ati lasat prea mult
• Temperatura apei trebuie sa fie aproape de fierbere
• Incercati sa nu indulciti
• Si cele de proaste calitate sunt relativ ok ( fata de ceaiurile verzi de proasta calitate)
• Ceaiurile rosii sunt numite in afara Chinei  negre

Un ceai din aceasta familie a mai  fost  prezentat aici (cu prea multe detalii zic eu)

Bai Ling Gong Fu – varietatea Fu Ding Da Bai Cha

27/01/2010, postat de Cha in ceai, hong cha

Un ceai kung fu , de la Canton Tea Co . Acest tip de ceai neaparat trebuie facut folosind metoda gong fu cha , sau altfel nu veti obtine tot ce-i bun din el. E putin probabil sa cunoasteti acest ceai doar dintr-o infuzie.  Daca vreodata reusiti sa faceti rost de un ceai negru  (adica rosu ) chinezesc de calitate, neaparat sa faceti rost si de un serviciu de ceai, nu veti regreta.

Origine: Bai Lin, Muntele Tai Mu , Regiunea Fu Ding , Provincia Fujian
Recolta:  Primavara 2009
Grad : Top
Atitudine : 500 – 800 m
Varietate : Fu Ding Da Bai Cha
Certificare : Productie mica , direct de la fermier

Am facut o multime de infuzii din acest ceai, iar gustul lui s-a schimbat treptat. Nu am postat toate pozele, iar cele din galerie sunt din infuzii diferite (la care le-am uitat numarul) .

Reamintesc ca pentru ceai negru chinezesc , temperatura  apei trebuie sa fie foarte ridicata , aproape de punctul de fierbere (desi se poate cobori pana pe la 90 la unele, in functie de gust).  In nici un caz ceaiul negru nu trebuie sa fie amar, ci mai degraba dulce. Unele au note de afumat , si lemn , dar nici acelea nu sunt amare. Daca ceaiul negru pe care il preparati e amar , a fost lasat prea mult la infuzat , sau ati folosit prea mult ceai. De obicei timpul de infuzare e invers proportional cu cantitatea de ceai , pana la o limita.   De exemplu, pentru majoritatea ceaiurilor negre , eu infuzez maxim 10-15 secunde , si doar catre ultimele infuzii las mai mult. Acest lucru e valabil in stilul kung fu de preparare a ceaiului, unde ai o mai mare libertate.  Pentru stilul englezesc, se foloseste in general mai putin ceai , si timp mai mare de infuzare, dar si acela sa nu depaseasca un anumit timp ( e prea mare daca ceaiul e amar).

Daca vreti sa stiti mai multe despre ceaiurile negre chinezesti , gasiti un articol foarte bun aici .  Daca vreti sa cititi mai multe despre metoda de preparare kung fu, gasiti instructiuni aici.

Jin Jun Mei

01/01/2010, postat de Cha in ceai, hong cha

Unele din cele mai bune ceaiuri negre pe care le-am baut. Este ceaiul pe care l-am ales sa inchei 2009. Se pare ca in acest an am preferat cel mai mult ceaiurile negre, iar acesta , a fost printre cele mai bune din ele.

Ceaiul provine din Fujian ,din muntii Wuyi , si de data asta stiu si numele gradinii : Zengshan.   Nu mi-am permis sa imi cumpar mult ceai de acest fel, dar  putinul care  l-am avut si-a meritat fiecare banut.

Este cu adevarat un ceai kung fu, gustul sau a inceput sa scada (usor) doar dupa 5-6 infuzii.  In poze acest lucru se poate observa prin culoarea ceaiului. In total am facut unsprezece infuzii , si as mai fi facut , dar deja insistam prea mult .

Zambetul Concubinei

17/12/2009, postat de Cha in ceai, hong cha

Promit ca voi scrie mai mult despre acest ceai rosu. Ce pot sa va spun e ca e mai mult decat excelent , si se produce in cantitati destul de mici. Pretul pe 10 grame a fost foarte mare , dar s-a meritat .

Keemun Mao Feng Hong Cha

09/09/2009, postat de Cha in ceai, hong cha

Un ceai rosu  de exceptie, care , la inceput , a stat la baza prea cunoscutului  English Breakfast. In prezent , foarte putini producatori mai folosesc Keemun pentru English Breakfast, deoarece prefera ceaiuri mai ieftine sau assam-uri.

Ceaiul provine din regiune Qimen (Qi Men) , din provincia Anhui , China.  De altfel, numele ceaiului , Keemun , provine de la adaptarea in engleza a cuvantului Qimen. Ceaiul este extraordinar, si face parte din cele zece ceaiuri faimoase ale Chinei.  Ceaiul a fost produs pentru prima data in jurul anului 1875, pana atunci provincia Anhui producand doar ceaiuri verzi.  Dupa cum am mentionat mai sus , a avut un foarte mare success in Anglia ( plus colonii), fiind folosit la baza ceaiului English Breakfast.

Exista patru varietati principale :

• Keemun Gongfu sau Congou – Facut cu deosebita grija (“gongfu”) , astfel incat ceaiul sa aiba frunze subtiri si intreci  to produce thin, tight strips without breaking the leaves.
• Keemun Mao Feng – Alta variatate de Keemun.  Mao Feng este una din cele mai pretentioase tehnici de cules ceaiul,  o tehnica  de cules frunzele ceaiului astfel incat doar un mugure si doua frunze de dimensiuni egalse sunt culese.
• Keemun Xin Ya – Este facut din primii muguri
• Keemun Hao Ya -  Este considerata cea mai buna varietate , fiind recunoscuta dupa mugurii arginitii. De obicei , se separa in gradele A si B , gradul A fiind cea mai buna varietate.

Orice alt ceai ce poarta numele Keemun, dar nu este din Qimen , Anhui nu este Keemun.  Ceaiul poate avea calitati similare, dar nu este Keemun. Un bun exemplu este Hubei Keemun, produs in provincia Hubei.

Ceaiul pe care il am eu e considerat unul din cele mai bune Keemun-uri produse in utlimii trei ani. Este pur si simplu extraordinar , de la cum arata uscat pana la frunzele ude. Si gust , bineinteles. Eu personal nu inteleg de ce acest ceai a trebuit amestecat cu ulei de bergamota, deoarece are un gust excelent, fiind (dupa gusturile mele) un ceai dulce.  In caz ca va intrebati , pentru English Breakfast, frunzele ceaiul se amesteca cu ulei de bergamota.  Bineinteles, in metoda englezeasca (british) , ceaiul este lasat la infuzat multe minute, rezultand un ceai amar. De aici folosirea a tot felul de amestecuri si blenduri. Exista o foarte mare diferenta intre metoda englezeasca si gongfu cha, dar o voi elabora in alt post. Deocamdata, presupun ca din cauza ca ceaiul le iesea amar l-au amestecat cu ulei de bergamota.

Sa revenim in apele noastre. Ceaiul este dulce , intr-un mod neagresiv,   si te uluieste. Ceaiurile rosii, preparate corespunzator, sunt foarte bune , toate avand un gust dulceag. Exista la noi un mit, cum ca ceaiurile rosii ( negre pentru restul lumii) sunt amare. Sper sa il pot spulbera intr-o zi. Eu le consider cele mai dulci ceaiuri , multe avand un usor gust de miere.  Ele pot incepe amarui, dar cu fiecare inghititura devin tot mai dulci. Altfel spus , isi schimba gustul pe masura ce sorbiti din ceasca.

Cheia prepararii ceaiurilor rosii in stil kung fu sta in apa cat mai fierbinte,  un ceaininc yixing fiind foarte potrivit pentru acest tip de ceaiuri. Cu cat apa este mai rece, cu atat gustul e mai slabut.   Eu am folosit infuzii scurte ( ca de obicei) , si cam 6 grame pentru un ceainic de 120 ml.   Daca preparati in stil kung fu, o sa vedeti ca aceste valori nu prea conteaza.  Mai mult conteaza proportia , in timp nu veti mai numara sau masura. Aceste valori, de obicei le aproximez , doar pentru posturi le mai masor. Acesta este din nou subiectul altui post ,probabil numit “cum sa nu iti folosesti intelectul” sau “invatarea zen”.   De altfel , la ceaiuri rosii mai ales,  cantitatea o schimb in functie de cum ma simt, cateodata fac ceaiul mai puternic, cateodata mai slab.

Nota: Ceaiurile rosii sunt cunoscute in occident drept ceaiuri negre. Ceaiurile negre sunt o alta categorie la chinezi.  O sa incep sa fac distinctia la mine pe site. Deci , pe masura ce acest lucru evolueaza ,  puteti sa va ganditi la ceai rosu ca si la ceai negru.

Golden Temple , un ceai negru chinezesc din provincia Yunan

12/05/2009, postat de Cha in ceai, hong cha

Un ceai negru pe care l-am cumparat de la demmers , care din pacate nu se gaseste tot timpul.  Daca esti o persoana care bea ceai la plic  nu prea poti sa iti imaginezi ce bun e ceaiul asta . Nu pot decat sa imi imaginez ce gust au cele premium cand si acesta este foarte bun. Ceaiul l-am gasit sub numele de ‘China Yunnan Golden Temple‘  si era cel mai scump dintre ceaiurile negre chinezesi.  Presupun ca e o varianta  mai buna de yunnan gold deoarece are toate caractesticile.

In caz ca nu stiti , ceaiul negru chinezesc e diferit de ceaiul ordinar englezesc si nu are nevoie de miere , zahar, lapte sau mai stiu eu ce minuni. E bun de la mama lui. Caracterstica lui e ca prima inghititura e usor amara apoi devine tot mai dulce .  E minunat .

Ca o paranteza ,  am o nelamurire , care necesita research. Cred ca aceste ceaiuri sunt clasificate ca si rosii  , la fel cu toate ceaiurile care noi le numim negre. Chinezii clasifica majoritatea ceaiurilor din india (cunoscute de noi ca negre) , mai ales cele destinate pe piata occidentala ca si rosii. Caracteristica principala a acestora fiind ca nu isi pierd gustul cand se amesteca cu alte lucruri.In teorie , culoarea ceaiului negru (preparat) ar fi galben catre verde spre deosebire de cel verde care e verde catre galben (sac).   Oricum , sa continuam.

Provincia Yunnan produce ceai de mai bine de 1700 de ani. Ceaiurile negre din aceasta regiune au 3 caracteristici : frunze mari , culoare aurie  si o aroma puternica.  Spre deosebire de alte ceaiuri , acesta este mai nou , si a fost prima data creat in 1938 , iar in prima faza a fost destinat pentru piata occidentala.  Se spune ca regina Elisabeta indragea mult acest ceai si avea un borcan de sticla in care il expunea.  In acea vreme ,  o livra ( jumate de kg) din acest ceai  costa cam 800 de lire sterine. In timpul razboaielor civile productia acestui ceai s-a oprit si nu s-a reluat decat in 1980.

Arbustii de ceai din care provin ceaiurile Yunnan Gold cresc la o altitudine cuprinsa intre 1000 si 2000 de metri , la o temperatura medie de 15-18 grade.  Datorita acestui lucru este posibila recoltarea ceaiului timp de 9 luni pe an. Ca la majoritatea ceaiurilor , recolta de primavara e considerata cea mai buna.

Anotimpul in care a fost cules , precum si origininea lui , determina procentul de muguri aurii. De obicei ceaiurile din vestul Yunnan-ului tind catre portocaliu pe cand cele din sunt mai aurii. Recolta din primavara are cea mai deschisa culoare , pe cand cele din vara toamna sunt mai inchise.

In privinta aromei , ceaiurile din vestul provinciei sunt considerate cele mai bune , in special cele din regiunea Yun.

Cu atata informatie va dati seama ce putine aflam noi de la importatorii de ceai din tara noastra.  Este posibil sa luam un ceai bun ca mai apoi sa il luam sub acelasi nume si sa fie foarte rau.  Eu oricum  sunt convins ca majoritatea ceaiului ce il primim aici in tara e de ultima calitate ,  chiar amestecat de experti pentru a aminti de aroma ceaiului original.  Pentru acest ceai nu cred  ca e cazul , in sensul ca nu cred ca e amestecat , doar ca nu se stie regiunea exact , recolta , etc.  Aceste lucruri conteaza , mai ales daca vrei ceaiuri bune.

Okay , sa trecem la preparare.  Ceaiurile negre se prepara la 100 de grade , fiind usor de preparat. Pentru acest ceai , imi placesa folosesc  metoda chinezeasca kung fu (sau gong fu). In general ceaiurile negre se lasa 2-4 minute , da eu prefer sa las mai putin. Arareori las pana la 2 minute. Prima infuzie e oricum in stil kung fu , imediat dupa ce s-a uscat ceainicul. A doua las intre 1 minut si 2 , in functie de ce gust urmaresc , la 3-a si a 4-a las 2 minute .