Au început ceaiurile pe care nu le ştiu. Numărul 8 e un ceai nemaipomenit de dulce, lucru care mie îmi place mult la ceaiurile negre.
Deoarece nu îl ştiam, am făcut testul cu ceaşca prima dată şi şi-a dat drumul la aromă şi gust, fără partea dulce. Aşa aromă florală puternică are încât m-am gândit ca poate e un oolong foarte oxidat, deoarce am mai întâlnit oolong-uri care să semene ca şi frunză cu acest ceai.
L-am făcut odata în gaiwan şi odată în ceainic. După ce l-am făcut în gaiwan, partea florală a fost şi mai intensă , dar acum în paralel cu partea dulce. Partea florala mi-a amintit de un darjeeling pe care l-am baut mai demult. Ei bine, partea asta florală a acestui ceai eu o caut mai degrabă la un ceai alb, în infuziile următoare am încercat să o omor şi să cultiv partea dulce care mi-a plăcut foarte mult. Nu doar gustul era dulce, dar şi aftertaste-ul e foarte dulce şi persistent.
Încă un ceai din seria de mostre primite de la Tudor. Şi acesta este tot un ceai negru şi tot din Yunnan , după părerea mea. Seamănă cu un ceai pe care l-am avut , pe nume Feng Qing Dian Hong . ( Ca un short reminder Dian Hong e un nume dat ceaiurilor negre din Yunnan). Feng Qing e o fabrică , acesta nu trebuie sa fie neapărat de la aceeaşi, dar la gust şi forma e aproape identic.
P.S. Găsesc foarte eliberator să gust ceaiuri despre care nu am alte informaţii decât frunzele lor.
Gold Bi Luo Chun este un ceai pe care îl recomand începătorilor, nu pentru că este uşor de făcut, ci pentru că este un profesor excelent.
Acest ceai e destul de pretenţios având în vedere că e ceai negru, dar acest lucru doar îi adaugă la valoare. Îmi plac foarte mult ceaiurile la care trebuie sa fi atent, deoarece mă obligă să fiu prezent în moment.
Ziceam că acest ceai e un profesor bun. E un profesor bun deoarce îţi arată foarte clar ce mult contează parametrii de infuzare: temperatura, cantitatea şi timpul de infuzare. Acest ceai e sensibil la toate.
În poze se observă un rând cu o culoare mai puternică şi un rând cu o culoare mai slabă. E acelaşi ceai, în ture diferite. Prima dată am folosit o cantitate mai mică de ceai, iar a doua oară o cantitate mai mare. În ultima tură am avut grijă ca ceainicul să fie foarte fierbinte tot timpul. În amândoua cazurile infuziile au fost foarte scurte. Atât de scurte că am turnat din ceainic imediat după ce l-am umplut cu apă.
Dacă aş servi în ture diferite cuiva care nu cunoaşte acest ceai ar zice că sunt ceaiuri diferite. Eu prefer varianta light, dar din punct de vedere al efectului asupra corpului a doua variantă. Dacă aş avea timp şi ceai atât aş sta pe el până aş obţine gustul inuziei mai slabe şi efectul infuziei mai puternice.
Tudor Tuleasca, care e posibil să se alăture acestui blog, mi-a trimis o serie de mostre săptămâna trecută (mulţumesc). Ce e special la aceste mostre e faptul că nu au nume, doar numere.
Ei bine, am lăsat ultimele puerh-urle (vizibile după formă) şi am deschis ceva ce mă atrăgea din start şi simţeam că o să îmi placă. Un ceai care arată ca un Yunnan Gold. Dacă nu e Yunnan Gold ar trebui sa fie, asta e imaginea mea de Yunnan Gold ca şi gust, formă, culoare. E cea ce ziceam că e un ceai negru dulce. Pe scurt, îmi place foarte mult. Presimt că mai sunt încă câteva mostre de ceai negru în ceaiuri ( unu anume mi-l doresc în mod deosebit)
Bateria aparatului nu m-a ţinut aşa că o sa fie doar o poză cu primele doua infuzii şi frunzele .
Deoarece foarte mulţi oameni nu folosesc metoda gong fu sunt oarecum dator să fac instrucţiuni şi pentru metoda clasica. În metoda clasica temperatura şi cantitatea sunt foarte importante. Nu e atâta loc de personalizare ca în cazul metodei gong fu ( pe care o recomand în continuare).
Ce e important de reţinut: Nu toate ceaiurile verzi se fac la fel. Unele suporta temperaturi mai înalte, iar altele mai joase. În cazul Long Jing (ca şi în video), se foloseşte o cantitate mai mare decât la alte ceaiuri verzi. Pentru aceaşi cantitate, alt ceai verde va ieşi amar.
Nu trebuie să judecaţi cantitatea de ceai verde dupa volum. Ceaiul verde Long Jing este plat şi mult mai dens decât alte ceaiuri. Aceaşi cantitate, dar de Monkey King, ar fi umplut tot recipientul de infuzare.
În video se prepară un Long Jing din 2010. S-a folosit o lingură (ca măsură de bucătarie, tablespoon, nu lingură de supă) la fiecare 200 de ml. Ceainicul are 600 ml deci s-au folosit 3 linguri de ceai. Pentru acest ceai asta înseamnă 9 grame. Apa e la 65 de grade. Nu am turnat direct pe frunze apa pentru că ceaiurile verzi muşcă dacă faci asta.
Pentru orice ceai verde sunt câteva lucruri după care vă puteţi ghida
Nu trebuie să fie amar
Se poate bea pe stomacul gol
Are o notă vegetală
Nu există prea multe motive pentru care să amestecaţi un ceai verde cu altceva. Lucrurile pe care le-am enumerat sunt valabile pentru ceaiuri pure. Din punctul meu de vedere, ceaiurile verzi amestecate cu multe multe alte lucruri (care pot fi bune la gust) nu sunt ceaiuri verzi. Când beţi un ceai oriunde şi simţiţi că vi se strânge stomacul, acela e în primul rând preparat greşit. Nu încercaţi să mai beţi pentru că nu are nici un sens.
Am observat că majoritatea oamenilor se învinuiesc pe ei când întâlnesc un ceai de proastă calitate. De cele mai multe ori e ceaiul de vină sau momentul când beau ceai. Un ceai slab, gustat la scurt timp după ce s-a mâncat dulce, picant, uleios sau s-a băut suc , cafea, nu se va simţi ceaiul deloc chiar daca e preparat corect. Prin ceai slab mă refer la ceaiurile din categoria alb , verde, galben şi oolong-uri uşor oxidate. Le zic slabe pentru că sunt mai delicate, nu din cauza efectului.
În cazul unui ceai prost făcut sau de proastă calitate, lumea zice că trebuie să îşi educe simţurile. Simţurile educate prin anumite nuanţe şi senzaţii, dar gustul de bază îl prinde oricine. E un pic dificil la început să faci diferenţa între un ceai prost şi unul prost făcut. Există ceai prost făcut bine şi ceai relativ ok făcut prost.
Gustul e asemănător ca şi în cazul metodei gong fu, dar intensitatea nu. Ar fi important de menţionat că în cazul metodei Gong Fu pot folosi apă între 80 – 95 grade Celsius, lucru care ar fi fatal în cazul metodei clasice.
Tot în China, dar în provincia Fujian, zona Anxi, trec din nou la oolong-urile slab oxidate. M-am oprit la un Tie Guan Yin de o calitate extraordinară.
Mult mai bun decât majoritatea ceaiurilor de acest tip pe care le-am încercat, ceaiul e extrem de longeviv. Dulceag, delicat , proaspăt, are acea culoare verzulie care parcă iese din ceşti, imposibil de prins cu camera de către mine
Long Juan e numele oraşului unde e făcut acest Tie Guan Yin, iar producerea lui se face cu mare atenţie ( cred că mai cu atenţie decât de obicei, primarul e proprietarul fermei). Tie Guan Yin-ul e unul din cele mai greu de făcut ceaiuri, deşi azi o mare parte din munca e uşurată de diferite aparate mai moderne.
Pasionaţilor le recomand să încerce ceaiuri de nivelul acesta măcar odată.
.Ar fi mare păcat să preparați acest ceai altfel decât în stil gong fu.
Foarte aproape de ceaiul dinainte este acest Shui Xian tradiţional. Practic, seamană foarte foarte mult. Acesta în schimb este mai roasted (ma ajută oare cineva cu un termen în română pentru asta ?).
Având în vedere că e similar celuilalt, rămâne de înţeles că îmi place foarte tare. O să descriu mai mult de ce îi zice tradiţional. Cuvântul tradiţional, în contextul oolong, e strâns legat de procesul de roasting. Practic, cea ce defineşte azi un oolong, acea prospeţime pe care toata lumea o adoră (inclusiv eu), e ceva nou. Acea prospeţime nu ţine mult, motiv pentru care era preferat acest proces. Multe oolong-uri care se maturează ( da şi în cazul lor se aplică) trec prin acest proces odată la câţiva ani.
În trecut, oolong-urile care nu erau trecute prin acest proces erau categorizate tot mao cha ( ceai neterminat). Era comun ca cineva să cumpere ceai apoi să îl treacă prin procesul de roasting. Astăzi din câte am aflat e o artă rară, pe care care sper să o apuc să o învăţ şi eu cândva.
Schimbând puțin zona și stilul,am trecut la Gao Cong Shui Xian.
Am mai scris despre un ceai din acest cultivar acum o vreme si o sa ma scriu despre cel puțin încă unul. Oolong-urile din această familie sunt mult mai puternic oxidate decat alte oolong-uri, dezvoltând un gust mult mai puternic, care poate rezista cu ușurință alături de alte gusturi. Combinația de arome poate fi amețitoare.
Ceaiul e destul de apropiat de un ceai negru. De fapt , din acest ceai, poți să îți dai seama ușor de ce ceaiurile negre au la origine oolong-urile. Gustul e deosebit de puternic și bogat. Dar și aftertaste-ul.
Shui Xian e numele unui cultivar de pe muntele Wuyi, de unde primele ceaiuri au fost trimise către Europa. Primele ceaiuri ajunse in Europa nu au fost ceaiuri negre sau verzi ci … oolong-uri. Numit și wu long, în traducere dragonul negru, a dat naștere denumirii de Ceai Negru. Denumirea a fost apoi folosită pentru toate ceaiurile închise la culoare care au urmat .. respectiv ceaiurile rosii in sistem chinezesc, negre in noul sistem european.
Li Shan este un alt munte din Taiwan, Nantou . Pe acest munte, plantaţiile de ceai cresc la atitudini şi mai mari, cuprinse între 1700 si 2600 de metri. Shan, tradus înseamnă munte, iar Li înseamnă pară. Deci Oolong de pe Muntele Pară. În caz că vă întrebaţi, Ali (de la Ali Shan) este alt munte.
Îmi pare rău ca nu pot să prind şi aranjamentele mele destul de decent cât să le pun pe blog. Câteodată, muncesc puţin ca să potrivesc un ceai, sau sa îi accentuez ceva anume. Aparatul meu foto e un point and shot care la lumina camerei, nu poate poza mai mult de o ceaşcă.
Ceaiul este similar cu Ali Shan, dar are fruze puţin mai mici. Probabil de la înalţimea la care creşte, partea verde din el este mai accentuată decât la Ali Shan. Asta s-a simţit foarte clar în prima infuzie, când am lăsat puţin mai mult, deoarece am crezut ca îi ia mai mult să se deschidă. Puţin mai mult înseamnă un pic mai mult de jumătate de minut.
Ceaiul nu a scăzut la gust aproape deloc până pe la infuzia opt. Asta e foarte mult. La infuzia noua m-am oprit deoarece deja am băut mai mult decât destul. Partea de verde a scăzut de-a lungul infuziilor, iar un aftertaste dulce a început sa fie tot mai simţit. Aftertaste-ul a ţinut ore întregi.
Anul acesta petrec mai mult timp cu oolong-uri. Sau cel putin incerc. Aceasta e tema mea de anul asta. Anul trecut, a fost puerh.
Ali Shan e un munte de din Nantou , Taiwan unde ceaiurile cresc la o intaltime cuprinsa intre 1000 si 1400 de metri. Oolong-ul facut acolo ii poarta numele. Cercetati putin poza cu frunza. Asa arata un oolong de calitate din acea regiune. La noi in tara, eu nu am vazut inca un oolong decent, din China sau Taiwan decat la Drumul Ceaiului. Eu as fi in stare sa va fac la fiecare in parte ceai ca sa va demonstrez asta. Pentru ca e o diferenta foarte mare.
Oolong-urile de calitate sunt altceva. Acesta, nu face exceptie. Eu nu va pot descrie gustul , si nici nu incerc. Dar va pot zice ca a persitat primele 4-5 infuzii fara sa scada. Nu am mai inclus toate pozele de la toate infuziile, dar cred ca undeva pe la 7 m-am oprit. Are si un after taste placut si pe langa asta … ramane pe gat foarte placut. Aceasta e o alta senzatie despre care nu am vorbit pana acuma pentru ca nu are echivalent in limba romana, dar din cand in cand o sa incerc sa scriu despre asta.
In cazul oolong-urilor, e o diferenta foarte mare daca puneti mai multe frunze, chiar daca iasa foarte bun si cu putine frunze. Cand se deschid frunzele , ar trebui sa umple gaiwan-ul sau ceainicul. Eu pun chiar putin comparativ cu altii. Sunt care umplu mai mult de o treime din gaiwan.
Alt lucru care face diferenta foarte mare, cel putin in cazul metodei kung fu e metoda de turnare. Oolong-ul are nevoie de mai multa energie pentru a isi da drumul din prima. In acest sens, se incepe a turna de la inaltime mica, apoi se mareste, pentru ca la final sa scada iar. O turnare corecta are ca efect deschiderea frunzelor la prima infuzie (cele de calitate nu le spal).
Si in final, preincalzirea ceainicului sau gaiwan-ului are iar un rol foarte important. Daca nu preincaliziti ceainicul cum trebuie , ceaiul nu isi va da drumul cum trebuie.
Am cumparat de la un super market un ( ei zic ca) Tie Gua Yin, care e numa potrivit ca sa fac poze cu ce se intampla daca nu se toarna cum trebuie . De asemenea, arata si cum e un Tie Gua Yin fals. Dar pentru asta, revin in alt post.
P.S.: Ceaiul e achizitionat de la Canton Tea.
Acesta este un foarte bun exemplu al celebrelor oolong-uri de înălţime din Taiwan. Deosebit de înviorător, poate fi savurat la orice oră din zi. Ceaiul e produs la o fermă mică, în mod tradiţional.
