Am mai scris despre cel puţin doua ceaiuri care poartă acest nume.  Unul din 1998 si unul din 1999, amândoua fiind foarte bune. Acesta nu e deosebit, e oarecum flat.  E ok, dar nu m-ar determina să îmi mai iau (cum a făcut numărul 3 şi altele). Am mai zis că CNNP este un brand, alias zhong (China) cha. Practic , pe o turtă, CNNP şi zhong nu spune foarte multe.

Acum ceva vreme în China toate companiile  de ceai erau deţinute de CNNP.   La sfârşitul anilor 80 monopolul a căzut şi au început să apară companii locale.  În ziua de azi există companii care au pe etichetele lor CNNP, dar nu sunt controlate de stat şi plătesc dreptul de a folosi marca CNNP.  Alte companii au început să îşi înregistreze ele mărcile, existând şi companii care folosesc atât brandul lor cât şi CNNP.  Deci a judeca aceste ceaiuri doar după nume e practic imposibil.

În prezent foarte multe fabrici folosesc acest brand , inclusiv fabrica din Kunming.  În acelaşi timp, foarte multe turte CNNP sunt făcute în alte fabrici, unele din ele find foarte rele calitativ.  Motivul este brandul şi cererea. În prezent, datorită cererii din vest, există foarte mult ceai de o calitate îndoielnică pe piaţă.

La aceste ceaiuri, hârtia de pe puerh nu spune multe. De fapt, ar putea fi folosită de mai multe fabrici şi nu e exclus să avem doua turte diferite cu acelaşi ambalaj.  Multe din aceste turte nu au nici un document care poate fi verificat şi de multe ori sunt vândute cu o altă vârstă.

Bineînţeles, există şi companii mai respectabile (Kunming de exemplu) care dau mai multe informaţii şi care pot fi verificate. Ele nu folosesc brandul doar pentru a vinde orice.

Cel mai sigur mod de a cumpăra turte CNNP calitativ ok, mai ales aici în Europa e să încercaţi o mostră înainte. Aici eu am avut noroc cu Tudor, deja am ceva pe lista.

Şi legat de mostre, mi-ar face plăcere să am mai mult timp să scriu, dar aşa , mă limitez să le beau. Singura mostră care nu mi-a plăcut e oolong-ul de yunnan. În mare, îmi pare bine că am recunoscut tipul fără probleme, de multe ori chiar şi ceaiul. La puerh în schimb, gata cu recunoaşterea zonei .

Ceaiul, cred că poate fi comandat de la Yunnan Sourcing dacă sunteți interesat, și vi-l recomand cu căldură, mai ales dacă sunteți la început cu aceste ceaiuri. Raportul calitate/preț mi se pare decent.

Aș vrea sa vă zic câteva lucruri legate de gust. După cum ați observat, eu nu insist prea mult cu detalii despre gust. De fapt, aproape deloc. De exemplu, nu aș fi capabil să dau așa o descriere precum Assiris în guest postul lui, pentru că îmi lipsește vocabularul. Gustul, pentru mine, e mai puțin important decât alte aspecte,  și chiar dacă îmi place foarte tare, nu îl compar cu altceva decât dacă e ceva foarte foarte evident și verificat cu alte persoane. V-am mai spus, cuvintele, înseamnă lucruri diferite, de la om la om. Să faci unele comparații presupune ca cei care te citesc (sau ascultă) să fi avut aceleași experiențe sau să trăiască într-un mediu similar.

Deși am zis că gustul e mai puțin important pentru mine,  nu trebuie deconsiderat. Gustul îți zice primul dacă ceva nu e bine, și celelalte senzații care îmi plac nu pot aparea daca gustul nu e ok. Dar când zic gustul e ok nu înseamnă că eu caut un anumit gust, ci că nu doresc să apară anumite lucruri.

Pentru mine, ceaiurile ‘roasted’ au o notă comuna, fie ele puerh sau oolong. De obicei sunt mai iertătoare şi rezistă mai mult. Asemenea unui oolong, frunzele s-au umflat destul de mult.  Deşi am acoperit doar fundul ceainicului prima dată când am făcut, după ce am turnat, ceainicul era aproape umplut de frunzele desfăcute.

Cât despre termenul de mao cha, acesta se referă la ceai care nu e încă terminat. (Citeşte mai multe aici ). În cazul puerh-ului, se mai  referă şi la frunze din varietatea  Da Ye (cu frunze mari), uscate la soare. După ce ceaiul este adus la stadiul de mao cha,   este trecut prin abur apoi presat în formă de discuri sau alte forme.  Prăjirea (roasting) a fost necesară pentru a opri oxidarea.

Am folosit ceainicul de shu puerh pentru acest ceai.

Update:

Undeva pe drum am asociat ceaiul acesta cu ceva roasted ( care nu e  cooked, ci prăjit).   Mi-am dat seama de asta când Tudor mi-a zis că el a pus termenul cooked,  iar eu nu am făcut legătura, deoarece eu am vorbit de roasted. Interesant cum funcţionăm câteodata. Nu ştiu de ce l-am simţit aşa.

De fapt, ar putea fi orice alte plante în loc, atâta  timp cât descrierea place intelectului. Cea mai mare atenţie ar trebui dată pe temperaturi , cantităţi si instrumentele cu care se fac ceaiul. Partea cu instrumentele naşte o altă capcană dar trebuie să ajungi întâi acolo.  Ignorarea acestora înseamnă superficialitate, iar marile branduri de ceaiuri profită din plin de asta.  Cum am zis, nu se cumpăra ceai, se cumpăra idea de a bea ceai, care oferă un anumit statut individului.  Când vedeţi cuvântul  conoisseur pe undeva puteţi fi sigur că  daţi de o afacere foarte bine pusă la punct în care nu ceaiul e marfa.  Poate această discuţie merită  un post separat, acum revin la puerh.

Preparat cu gaiwan, acest shu puerh pare a avea mai degraba o natură rece, aducând aminte a senzaţia de claritate despre care v-am mai vorbit. Cu toate astea, senzaţia e un pic mai superficială decât la alte ceaiuri chinezeşti. Sentimentul de rece si claritate a fost puţin amplificat de culorile pe care le-am ales pentru acest Cha Xi.

Preparat într-un mod mai pe fugă, într-un Piao I,  nu am mai simţit această senzaţie,  semănând mai degrabă cu un shu chinezesc obişnuit.

De asemenea,  unele puerh-uri au aşa un iz de praf  (la cele de proastă calitate zici că bei praf), care nu se simte deloc aici, semn ca a fost pastrat bine. Mie personal mi se pare foarte catifelat (tot la senzaţie mă refer) şi o sa închei cu un mulţumesc Tudor. O sa incerc sa fac şi eu rost de o bucată, se merită.

Am început cu un shu puerh din 1998.  Ceaiul avea exact ce căutam, acea notă de claritate pe care nu ştiu cum să o descriu şi foarte puţine shu puerh-uri  din care am încercat eu o au.

Ming se traduce ‘clear/bright’, dar am aflat asta abia după ce am băut din ceai. In general shu puerh-urile care au nota asta de claritate te duc cu gandul la gheaţă, sau lac liniştit ( vorbesc de efectul pe care îl simt), pentru ca nu te încălzesc aşa cum fac majoritatea puerh-urilor.

Ca o ultimă notă, din cunoştinţele mele,  zhong cha nu se referă la un anumit tip de ceai, ci la un brand de ceai, creat de guvernul chinezesc în 1951.

M-am oprit cu pozele la 3 infuzii pentru ca lumina şi bateriile nu au mai ţinut cu mine.

Au fost mai mult de şapte infuzii, dar numai atâtea poze am făcut.  De obicei, pozele le fac cu mult înainte să scriu postul.  Înainte de fiecare post, îmi mai verific odată impresiile facând încă odată din ceai.

Ceaiul este de la Canton Tea Co şi poate fi cumpărat aici .  Cititorii acestui blog au o reducere de 10% folosind codul CHADAO . Sincer, nu mulţi işi pot permite sa cumpere o turtă intreaga,  eu de exemplu acuma nu pot. Dar mă bucur ca am avut ocazia sa îl gust.  Daca sunteţi fan puerh, sunteţi datori să încercaţi măcar o mostră.

Această turtă este produsă de fabrica Fu Hai , din regiunea Menghai (care nu e totuna cu fabrica Menghai). Cifrele din titlu identifică de obicei o reţetă după care acest tip de turtă este produs. Bautorii de puerh au astfel o anumită bază dupa care să işi aleaga turtele in fiecare an.  Asta pe scurt, mai mult citiţi aici.

Mai am două lucruri sa vă zic înainte să termin postul de azi.  Odată, shu puerh este cea mai uşoară categorie de ceai.  Aici e cel mai greu de dat greş.  Ceaiul se face  cu apă care tocmai a fiert şi trebuie turnat direct pe el. Nimic complicat. Mai trebuie doar un ceainic (sau alt recipient) care reţine bine căldura. Dacă cumva il faceţi prea tare pentru gustul dumneavoastră, îl diluaţi cu apă.   Un bun start mi se pare achiziţionarea acestei turte, care în termeni de preţ-calitate e foarte ok  . Cu tot cu transport cred ca iasa max 100 RON.

Dacă aţi observat, anul acesta v-am purtat cu predominanţă în zona puerh-ului. Ca un sneak preview, la anul, o sa vă port în zona oolong-urilor.

Acest sheng puerh e din regiunea Yiwu , Yunnan , iar anul în care a fost produs e 2003. Producţia e limitată şi din câte am inţeles, nu se vor mai face exact aşa.

Acest gen de puerh, de această calitate, aduce aminte a fructe. Nu are nimic din nota de fum pe care o au sheng-urile mai tinere şi nici nu aminteşte de gustul brut al shu puerh-ului.  Gustul de după (aftertaste) e extraordinar. Mă gândesc serios să strâng nişte bănuţi să îmi cumpăr o astfel de turtă pe care să o ţin pentru ocazii speciale.

Vă ziceam mai demult despre ceşti,  şi atunci probabil aţi mai vazut câteva  din pozele de mai jos.  Cele trei poze sunt din aceeaşi infuzie, doar ceaşca diferă. Bineînţeles, şi gustul se percepe diferit. Poate vă gandiţi că e un pic subiectiv, dar eu zic, irelevant. Încep să mă indoiesc despre ce înseamnă de fapt ‘obiectiv’.

Mai vreau să zic câteva cuvinte despre ceainic. Iniţial , voiam să îl folosesc pentru ceaiuri verzi ( gasp ) . În timp, am trecut la sheng puerh, pentru care scoate rezultate foarte bune. Motivul pentru care am trecut la sheng puerh? Cu un gaiwan am un control mult mai mare asupra temperaturii, în cazul ceaiurilor verzi. E pur si simplu mai ok cu gaiwan, dar nu am renunţat încă de tot la ideea unui yixing dedicat ceaiurilor verzi, care e o treabă oarecum dificilă.

Am folosit ceainicul meu pentru shu puerh şi nişte ceşti care în general le folosesc pentru shu puerh.  Data viitoare voi folosi ceainicul de sheng puerh, sa văd ce rezultate o să am.

În afară de asta, ceaiul e foarte bun. Am avut grija să nu torn apă peste ceainic deoarece dădea o nota amaruie lichidului. Cu toate astea,  acea notă era înlocuită repede de un gust dulceag.

Sunt doar opt infuzii  în poze, dar din ceai se pot obţine 10-15 infuzii.  M-am oprit la opt pentru ca nu am putut bea mai mult .

Acest ceai se poate cumpara de  aici .

P.S.: Contrar aparenţelor, puerh nu este categoria mea preferată de ceaiuri. De fapt, nu am o categorie preferată.