Long Jing din 2009 , Canton Tea Co

28/06/2010, postat de Cha in ceai, verde

Acest Long Jing e ultimul din ceaiurile pe care le-am primit anul trecut de la Canton Tea Co. A ramas ultimul deoarece nu m-am sincronizat nici cum sa ii fac poze. Cum a venit cel din 2010, era timpul sa il termin.

Se pare ca  acestui tip de ceai ceai nu prea ii fac poze. Am mai avut unul de calitate  superioara, si nici despre el nu am scris. Oricum,  si acesta e un ceai  bun, premiat chiar. A obtinut doua stele de aur la concursul Great Taste Awards .  Candva, o sa fac un post mai detaliat despre Long Jing, dar deocamdata ’strang date’ (adica beau Long Jing-uri de la diferiti comercianti, de diferite date, din 2009 si 2010. Trei in coada de asteptare.)

Tin sa mentionez ca ceaiul din poze a fost preparat cu apa apropiata de punctul de fierbere.  Cei care mai stiu una alta despre ceaiuri verzi s-ar putea sa zica: “Stai, cum?“.   Si eu as zice: “Da,  aproape de fierbere” .

Sa  incerc sa explic in putine randuri. Pe scurt, am mai invatat si am mai exersat.  Ceaiurile verzi chinezesti  de calitate suporta foarte bine caldura, dar si acolo, exista anumite metode de a turna apa sau de a pune frunzele ( despre care o sa scriu mai detaliat in alt post).  Pentru prima infuzie, am umplut o treime de gaiwan cu apa, am pus incet frunzele, apoi am turnat incet apa, dar nu direct pe frunze, ci pe peretele gaiwan-ului. A doua infuzie, si urmatoarele a fost preparata dupa cum se vede in video.

De fapt, desi postul poate parea ca oricare altul, in el  (sau mai bine zis in sesiunea de ceai) se reflecta experienta mea din ultima vreme si marcheaza o noua perioada pentru mine. Dupa cum ziceam intr-un post anterior, am inceput sa nu mai folosec tava, cel putin nu tot timpul.  Acest lucru  ma ajuta sa fiu mai creativ si sper ca asta sa se reflecte in perioada urmatoare. Pe langa asta, am invatat mai multe despre ceai, despre apa, despre ceainice de fiert apa ( kettle ), despre aprecierea temperaturii, despre turnat, despre armonizare. Acest lucru nu pot sa il reflect exact in post,  dar pentru mine inseamna mult.  Ah , si sa mentionez, nici unu din lucrurile despre care am zis ca am invatat nu le stapanesc. Sunt de abia la inceput si studiez in continuare.  Chiar si maestrii de ceai, dupa zeci de ani tot invata, ce sa mai zic de mine. Ma bucur macar ca imi dau seama ca gresesc unele lucruri sau ca imi lipseste ceva.

Mai trebuie sa mentionez ca am obtinut un numer de 11 infuzii in total (!). E drept ca dupa infuzia 6 am mai bagat putine frunze, ca sa reimprospatez ceaiul, dar pentru un verde e destul de mult.

Yunnan Mao Feng

14/04/2010, postat de Cha in ceai, verde

Încă un ceai verde din Yunnan. Cum am zis aceste ceaiuri sunt aparte și au un gust specific. Cred că am vorbit despre mao feng într-un post anterior, dar acum va dau mai multe detalii despre acest ceai.

Acest ceai este din varietatea de Camellia Sinensis “frunză mare” (large leaf) . Spre deosebire de celelalte ceaiuri ( dar nu și din Yunnan), frunzele nu sunt rulate, iar frunzele și mugurii rămân întregi. De unde cumpăr eu, se găsește în două grade “Fancy Mao Feng” și “Premium Mao Feng“.

Origine: Muntele Yin Pan, Simao, Yunnan
Recolta: Februarie 2009.

Pozele sunt din vară sau toamnă, acum mă pregătesc să comand o tură din 2010. În caz că nu știți, acum apar ceaiurile verzi (cele mai bune) de anul acesta pe piață, vă sfătuiesc să vă cumpărați .

Câteva note despre ceaiurile verzi chinezesti

Ceaiul verde chinezesc se face cu apă fiartă care a stat să se răcească câteva minute (5-10), sau chiar mai mult, după preferințe. Deși ceaiurile verzi de Yunnan sunt destul de iertătoare, încercați totuși să păstrați o temperatură joasă. Va recoman un gaiwan, sau un ceainic de portelen pentru ceaiurile verzi în general. Dacă nu sunteți sigur cum se prepară, aici puteți vedea cum se prepară folosind un ceainic normal, iar aici prin metodă kung fu.

Dacă folosiți un ceainic normal, puteți lăsa la infuzat ceaiul până la un minut – două , dar atunci aveți grijă să fie temperatură mai joasă, deoarece nu o să vă ierte (ceaiul). În metoda kung fu se poate merge cu temperaturi mai mari, deși eu prefer câteodată (pentru gust) temperaturi mai joase și acolo.

In altă ordine de idei

Bogdan și Misaki , vă mulțumesc pentru subscribe ^_^ .

Jun Jian

13/01/2010, postat de Cha in ceai, verde

Un ceai verde chinezesc, pe care cei din Cluj il pot gasii la Panco ( Baba Novac nr 16, Drumul Ceaiului). Nu stiu prea multe de el , dar ceaiul este decent si surprinzator de bun pentru pretul lui. Tot ce pot spune e ca Jian inseamna varf sau sabie , iar Jun eminent. Deci cred ca numele e legat de forma ceaiului in primul rand.

Daca ati cumparat acest ceai , aveti grija sa nu faceti ceaiul cu apa prea fierbinte sau o sa beti apa calda . Nu e nevoie de masuri exacte , e suficient sa lasati apa 10 minute sa se raceasca dupa ce a fiert.  Puteti citi aici despre metoda  de preparare a ceaiului pe care o folosesc eu,  metoda valabila si pentru un gaiwan.

Pouchong, un ceai verde care nu e chiar ceai verde

14/09/2009, postat de Cha in ceai, oolong, verde

Am primit o mostra de ceaiuri premiate de la Canton Tea Co .  Am fost foarte bucuros ca mi s-a oferit ocazia, mai ales ca aveam pe lista cateva ceaiuri de la ei . Oricum , dintre toate ceaiurile , am inceput cu un pouchong (sau baozhong) (2009), un ceai verde taiwanez.

Nu am citit nimic despre el inainte sa il prepar, deoarece nu imi place sa fiu influentat din start. Din momentul in care am vazut frunzele, mi-am zis ca seamana cu un oolong.   La prima tura din acest ceai am folosit apa  la o temperatura de aprox 90 de grade , cum folosesc pentru majoritatea ceaiurilor verzi. Gustul a fost un mix interesant intre tie gua yin si un ceai verde . Desi am fost putin confuz, a fost delicios. Frunzele sunt foarte frumoase , atat uscate cat si ude.

Intrigat de gustul si aspectul acestui ceai. ,m-am apucat sa citesc mai multe.  Acest ceai verde taiwanez este de fapt un oolong foarte usor oxidat ( ha!)  , drept urmare , in tura urmatoare l-am preparat ca un oolong. Gustul a fost mult mai asemanator cu un oolong , si din cauza ca am folosit mai mult ceai, au iesit si mult mai multe infuzii. Mi-a placut mai mult la o temperatura mai joasa, dar ambele ture au fost foarte bune.

Cateva lucruri de pe site-ul companiei care vinde acest ceai:

This is one of favourite teas and completely exclusive to Canton Tea Co. Grown high on the slopes of WenShan, Taipei county, by farmer Xu and his family, our award-winning Pouchong, which the locals call a green tea, is a actually very lightly fermented oolong. The big twisted leaves produce a bright yellow/green liquor that is truly outstanding: smooth, soft and delicious.

Si:

Pouchong is one of the most famous of all Taiwan teas and ours is from one of the best producers. This deliciously smooth, very lightly oxidised green tea is almost an oolong. It has delicate floral notes with smooth, sweet undertones and a soft apricot finish.

All the Pouchong produced at the Xu Family farm is bought up very quickly by local buyers. We are the only company outside Taiwan to have access to this exceptional tea.

As vrea sa mentionez ca gustul de caisa se chiar simte de unele persoane, spre deosebire de multe alte ceaiuri care insira cai verzi pe pereti.

V-am mai zis ca acest ceai a castigat un premiu. Ei bine , a castigat 2 stele in 2009’s Guild of Fine Food Great Taste awards.

Cum preparam ceaiul verde japonez – tamaryokoucha

08/09/2009, postat de Cha in ceai, preparare, verde

Pregateam un articol despre Tamaryokoucha si vazand pozele am zis ca mai postez un tutorial legat de prepararea ceaiului verde japonez.  Desi exista un tutorial video  (replicat la sfarsitul postului),  unii oameni prefera fotografii pas cu pas.

Ca sa recapitulez metoda japoneza ( citeste mai multe aici) , aveti nevoie de un ceainic , preferabil kyusu , si doua sau mai multe cesti (cu una in plus decat numarul total de cesti de care aveti nevoie).  Pe scurt , se toarna apa din ceainic in cesti , apoi dintr-o ceasca in alta , pana cand temperatura apei este potrivita pentru ceai, moment in care se toarna inapoi in ceainic, peste frunzele de ceai.

Pentru  un sencha de calitate medie , in general 2 ture sunt de-ajuns ,  dar pentru tamaryokoucha eu personal prefer sa trec ceaiul dintr-o ceasca in alta  de 3 ori, deoarece imi place mai tare cum iasa cu temperatura sub 80 de grade. Intr-un alt post o sa va arat ce se intampla la temperatura nepotrivita (primul indiciu : ceaiul nu mai e verde ) .

Urmatorul video se regaseste si pe site.

Cui Ming , ceaiul meu verde de zi cu zi

20/07/2009, postat de Cha in ceai, preparare, verde

In traducere , Cui Ming inseamna Ceai de Jad , dar e posibil sa ma insel.  Acest ceai este ceaiul meu de zi cu zi si il gasesc o alegere excelenta . Inca studiez originile lui , dar stiu totusi ca Este din Yunnan, primavara 2009, cules in 2 zile consecutive la sfarsitul lui Februarie.

Deoarece beau des (si mult) , am cumparat un stoc mai mare (250 grame),  pe care il tin intr-o cutie destul de mare, ferit de aer. Pentru a putea bea ceai fara a tot deschide cutia mare , am si o cutie mai mica, pe care o umplu   odata la 2-3 saptamani.

Ceaiul este excelent si este foarte prietenos, in sensul ca poti incerca temperaturi mai ridicate , desi merge bine si la temperaturi mai joase. Temperaturile mai joase dau culori verde-galben , pe cand cele ridicate galben-verde.  Totusi , folosind cantitatea potrivita de ceai  (adica mai mult) si infuzii scurte , se obtine aproximativ acelasi gust , doar ca difera culoarea. E o chestiune de gust. Oricum procesul se numeste a invata ceaiul. Si nu stiu daca am mai mentionat pana acuma , dar (cel putin la ceaiurile chinezesti) nu exista o regula fixa , te poti juca cu anumiti parametrii. Asta e farmecul primei infuzii , mai ales cand te joci cu un ceainic. Prima infuzie fiind foarte scurta iti permite sa apreciezi cat o lasi a doua.  A doua infuzie este mai lunga , dar nu cu mult , la majoritatea ceaiurilor chinezesti infuziile sunt scurte. Este o intreaga teorie aici , si bineinteles ca sunt exceptii, dar ati inteles ideea de baza. O sa incep imediat o serie de posturi in care descriu (cat pot de bine ) diferite feluri in care am preparat.

Primele poze sunt facute la o temperatura de 80 de grade/120 ml/2-3 grame , iar  urmatoarele la 90 de grade/120 ml/ 4-5 grame.

Inainte sa postez acest post ,  am preparat ceaiul la 75 de grade. La aceasta temperatura se pare ca se pot prepara mai multe infuzii , 4-5 cred ca si 6 pentru canitati mai mari, dar doar a doua a avut gustul care imi place mie la acest ceai,

-

P.S.: Daca doriti , scrieti-mi si va trimit cate un sample pe gratis. Chiar ma intereseaza ce parere aveti deoarece vreau in viitor (cand o sa am magazin) sa vand din acest ceai ca si ceai de zi cu zi. Mersi.

O seara de ceai

18/06/2009, postat de Cha in ceai, jurnal, verde

Doar poze , pentru ca timpul intra in sac (si mi-e somn ) .

Cam asa mi-am petrecut seara. Placut.

Cum preparam ceaiul verde japonez – video

15/06/2009, postat de Cha in ceai, preparare, verde, video

Am realizat si un filmulet despre cum se prepara ceaiul verde japonez folosind un ceainic kyusu. Filmul va aparea pe site mai pe seara intr-o varianta mai lata  , non youtube.  Stiu ca nu e profi, dar pana invat sa fac filme mai calumea  (sau am bani sa platesc pe cineva sa ma ajute) ramane acesta.

Cititi mai multe despre  metoda japoneza de preparare (ceremonia sencha).

Nota: timpul de infuzare depinde de ceai, dar majoritatea ceaiurilor japoneze au nevoie de maxim un  minut. Puteti experimenta ,dar aveti grija ca ceaiul sa fie clar si sa nu fie amar.   Pentru sortimentele mai nobile, treceti de mai multe ori dintr-o ceasca in alta pana scade la temperatura potrivita si verificati timpul de infuzare , care ar trebui sa fie mai mare. La fel si cantitatea folosita.  Temperatura scade cu 10-15 grade  cand treceti dintr-o ceasca in alta .

Lu Shan Yun Wu , un ceai verde chinezesc

11/05/2009, postat de Cha in ceai, verde

Okay trebuie sa mentionez ca eu cred ca ce am obtinut eu e facatura. Adica calitate foarte de jos . Putina lume stie ca un ceai poate avea diferite grade , gradul 1 fiind calitatea premium.  Cititi putin aici despre aceasta. In fine , ar trebui sa fie un ceai premium , unul din top 10 in China.  Ceaiul e bun , dar ce am obtinut eu nu cred ca intra in top 500 China.

Daca vreti detalii despre cum se prepara ceaiul verde chinezesc , cititi aceasta pagina (pozele in curand) . Postul  descrie doar ceaiul , da detalii despre temperatura  si  poze din timpul prepararii.

Ceaiul Lu Shan Yu Wun s-ar traduce “Norii si Ceata Lu Shan-ului” , un munte taoist din China , cunoscut pentru peisajele lui superbe.  Acest munte este situat in provincia Jiangsi , intre raul Yangtze si lacul Poyang , care sunt in mare masura raspunzatoare pentru ceata si norii de pe munte.  Marea majoritate a plantelor de ceai de pe munte sunt salbatice , iar datorita cetii , au o concentratie mai mare de clorofila pentru a beneficia cat mai mult de lumina soarelui ,  unul din factorii care determina gustul placut al acestui ceai, care ar trebui sa fie usor dulceag si  improspator.

Nu am gasit instructiuni de temperatura specifice pentru acest ceai , mie imi place la temperaturi de 80 de grade sau mai jos , cu o lingura de ceai la 100 mililitri. E cam mult cand te gandesti ca o lingura de ceai se pune la 220-250 mililitri (o cana ) , dar eu folosesc metoda kung fu pentru ceaiurile chinezesti si beau 4-5  infuzii din asta. In poze , ceaiul e la a 4-a infuzie.  Din cand in cand fac si in gaiwan , detalii despre acesta  pe alta data.