• Zhu Ye Qing

    19/10/2011, postat in ceai,verde

    Un ceai verde din provincia Sichuan,  deosebit de bun. Este şi primul ceai verde din această provincie pe care eu îl incerc, lasând la o parte ceaiurile de o calitate nu chiar corespunzătoare.Visual Cage

    Ceaiul este extraordinar. Nu am mai întâlnit de mult un ceai verde care să mă surprindă. Pe lângă gustul clasic de ceai verde, are o notă care nu am mai întâlnit-o la nici un alt ceai verde. Mai degrabă am întâlnit acea notă la ceaiuri oolong mai oxidate. Cu toate astea, ceaiul e pur şi gustul e cât se poate de verde. Aspectul e de asemenea foarte plăcut, atât atunci cand e uscat, cât şi după infuzare.

    Pentru a-l prepara, am folosit un gaiwan destul de încăpător.  Deoarece e un ceai de calitate şi deoarece am folosit un gaiwan, mi-am permis să nu stau după apă să se răcească. Am avut grijă totuşi să nu torn direct pe frunze ci să torn pe pereţii gaiwan-ului întâi.

    Numele, tradus în Engleză e Bamboo Leaf Green şi e şi numele unui cultivar de ceai. Acest ceai e unul din ceaiurile pe care le-am adus cu mine din Barcelona, de data asta de la Tetereria.

  • Prepararea ceaiului verde folosind un ceainic de sticla

    02/07/2011, postat in ceai,preparare,verde,video

    Deoarece foarte mulţi oameni nu folosesc metoda gong fu sunt oarecum dator să fac instrucţiuni şi pentru metoda clasica.   În metoda clasica temperatura şi cantitatea sunt foarte importante. Nu e atâta loc de personalizare ca în cazul metodei gong fu ( pe care o recomand în continuare).

    Ce e important de reţinut: Nu toate ceaiurile verzi se fac la fel. Unele suporta temperaturi mai înalte, iar altele mai joase. În cazul Long Jing (ca şi în video), se foloseşte o cantitate mai mare decât la alte ceaiuri verzi. Pentru aceaşi cantitate,  alt ceai verde va ieşi amar.

    Nu trebuie să judecaţi cantitatea  de ceai verde dupa volum.   Ceaiul verde Long Jing este plat şi mult mai dens decât alte ceaiuri. Aceaşi cantitate, dar de Monkey King, ar fi umplut tot recipientul de infuzare.

    În video se prepară un  Long Jing din 2010. S-a folosit o lingură (ca măsură de bucătarie, tablespoon, nu lingură de supă) la fiecare 200 de ml. Ceainicul are 600 ml deci s-au folosit 3 linguri de ceai.  Pentru acest ceai asta înseamnă 9 grame. Apa e la 65 de grade. Nu am turnat direct pe frunze apa pentru că ceaiurile verzi muşcă dacă faci asta.

    Pentru orice ceai verde sunt câteva lucruri după care vă puteţi ghida

    • Nu trebuie să fie amar
    • Se poate bea pe stomacul gol
    • Are o notă vegetală

    Nu există prea multe motive pentru care să amestecaţi un ceai verde cu altceva.  Lucrurile pe care le-am enumerat sunt valabile pentru ceaiuri pure. Din punctul meu de vedere, ceaiurile verzi amestecate cu multe multe alte lucruri (care pot fi bune la gust) nu sunt ceaiuri verzi.   Când beţi un ceai oriunde şi simţiţi că vi se strânge stomacul, acela e în primul rând preparat greşit.  Nu încercaţi să mai beţi pentru că nu are nici un sens.

    Am observat că majoritatea oamenilor se învinuiesc pe ei când întâlnesc un ceai de proastă calitate. De cele mai multe ori e ceaiul de vină sau momentul când beau ceai.  Un ceai slab, gustat la scurt timp după ce s-a mâncat dulce, picant, uleios sau s-a băut suc , cafea, nu se va simţi  ceaiul deloc chiar daca e preparat corect. Prin ceai slab mă refer la ceaiurile din categoria alb , verde, galben şi oolong-uri uşor oxidate. Le zic slabe pentru că sunt mai delicate, nu din cauza efectului.

    În cazul unui ceai prost făcut sau de proastă calitate, lumea zice că trebuie să îşi educe simţurile.  Simţurile educate prin anumite nuanţe şi senzaţii, dar gustul de bază îl prinde oricine.   E un pic dificil la început să faci diferenţa între un ceai prost şi unul prost făcut.  Există ceai prost făcut bine şi ceai relativ ok făcut prost.

    Gustul e asemănător ca şi în cazul metodei gong fu, dar intensitatea nu. Ar fi important de menţionat că în cazul metodei Gong Fu pot folosi apă  între 80 – 95 grade Celsius, lucru care ar fi fatal în cazul metodei clasice.

  • Long Jing din 2009 , Canton Tea Co

    28/06/2010, postat in ceai,verde

    Acest Long Jing e ultimul din ceaiurile pe care le-am primit anul trecut de la Canton Tea Co. A ramas ultimul deoarece nu m-am sincronizat nici cum sa ii fac poze. Cum a venit cel din 2010, era timpul sa il termin.

    Se pare ca  acestui tip de ceai ceai nu prea ii fac poze. Am mai avut unul de calitate  superioara, si nici despre el nu am scris. Oricum,  si acesta e un ceai  bun, premiat chiar. A obtinut doua stele de aur la concursul Great Taste Awards .  Candva, o sa fac un post mai detaliat despre Long Jing, dar deocamdata ‘strang date’ (adica beau Long Jing-uri de la diferiti comercianti, de diferite date, din 2009 si 2010. Trei in coada de asteptare.)

    Tin sa mentionez ca ceaiul din poze a fost preparat cu apa apropiata de punctul de fierbere.  Cei care mai stiu una alta despre ceaiuri verzi s-ar putea sa zica: “Stai, cum?“.   Si eu as zice: “Da,  aproape de fierbere” .

    Sa  incerc sa explic in putine randuri. Pe scurt, am mai invatat si am mai exersat.  Ceaiurile verzi chinezesti  de calitate suporta foarte bine caldura, dar si acolo, exista anumite metode de a turna apa sau de a pune frunzele ( despre care o sa scriu mai detaliat in alt post).  Pentru prima infuzie, am umplut o treime de gaiwan cu apa, am pus incet frunzele, apoi am turnat incet apa, dar nu direct pe frunze, ci pe peretele gaiwan-ului. A doua infuzie, si urmatoarele a fost preparata dupa cum se vede in video.

    De fapt, desi postul poate parea ca oricare altul, in el  (sau mai bine zis in sesiunea de ceai) se reflecta experienta mea din ultima vreme si marcheaza o noua perioada pentru mine. Dupa cum ziceam intr-un post anterior, am inceput sa nu mai folosec tava, cel putin nu tot timpul.  Acest lucru  ma ajuta sa fiu mai creativ si sper ca asta sa se reflecte in perioada urmatoare. Pe langa asta, am invatat mai multe despre ceai, despre apa, despre ceainice de fiert apa ( kettle ), despre aprecierea temperaturii, despre turnat, despre armonizare. Acest lucru nu pot sa il reflect exact in post,  dar pentru mine inseamna mult.  Ah , si sa mentionez, nici unu din lucrurile despre care am zis ca am invatat nu le stapanesc. Sunt de abia la inceput si studiez in continuare.  Chiar si maestrii de ceai, dupa zeci de ani tot invata, ce sa mai zic de mine. Ma bucur macar ca imi dau seama ca gresesc unele lucruri sau ca imi lipseste ceva.

    Mai trebuie sa mentionez ca am obtinut un numer de 11 infuzii in total (!). E drept ca dupa infuzia 6 am mai bagat putine frunze, ca sa reimprospatez ceaiul, dar pentru un verde e destul de mult.

  • Yunnan Mao Feng

    14/04/2010, postat in ceai,verde

    Încă un ceai verde din Yunnan. Cum am zis aceste ceaiuri sunt aparte și au un gust specific. Cred că am vorbit despre mao feng într-un post anterior, dar acum va dau mai multe detalii despre acest ceai.

    Acest ceai este din varietatea de Camellia Sinensis “frunză mare” (large leaf) . Spre deosebire de celelalte ceaiuri ( dar nu și din Yunnan), frunzele nu sunt rulate, iar frunzele și mugurii rămân întregi. De unde cumpăr eu, se găsește în două grade “Fancy Mao Feng” și “Premium Mao Feng“.

    Origine: Muntele Yin Pan, Simao, Yunnan
    Recolta: Februarie 2009.

    Pozele sunt din vară sau toamnă, acum mă pregătesc să comand o tură din 2010. În caz că nu știți, acum apar ceaiurile verzi (cele mai bune) de anul acesta pe piață, vă sfătuiesc să vă cumpărați .


    Yunnan Mao Feng

    Câteva note despre ceaiurile verzi chinezesti

    Ceaiul verde chinezesc se face cu apă fiartă care a stat să se răcească câteva minute (5-10), sau chiar mai mult, după preferințe. Deși ceaiurile verzi de Yunnan sunt destul de iertătoare, încercați totuși să păstrați o temperatură joasă. Va recoman un gaiwan, sau un ceainic de portelen pentru ceaiurile verzi în general. Dacă nu sunteți sigur cum se prepară, aici puteți vedea cum se prepară folosind un ceainic normal, iar aici prin metodă kung fu.

    Dacă folosiți un ceainic normal, puteți lăsa la infuzat ceaiul până la un minut – două , dar atunci aveți grijă să fie temperatură mai joasă, deoarece nu o să vă ierte (ceaiul). În metoda kung fu se poate merge cu temperaturi mai mari, deși eu prefer câteodată (pentru gust) temperaturi mai joase și acolo.

    In altă ordine de idei

    Bogdan și Misaki , vă mulțumesc pentru subscribe ^_^ .

    Categorii:ceai, verde, Taguri:, , , , Adauga comentariu  
  • Jun Jian

    13/01/2010, postat in ceai,verde

    Un ceai verde chinezesc, pe care cei din Cluj il pot gasii la Panco ( Baba Novac nr 16, Drumul Ceaiului). Nu stiu prea multe de el , dar ceaiul este decent si surprinzator de bun pentru pretul lui. Tot ce pot spune e ca Jian inseamna varf sau sabie , iar Jun eminent. Deci cred ca numele e legat de forma ceaiului in primul rand.

    Daca ati cumparat acest ceai , aveti grija sa nu faceti ceaiul cu apa prea fierbinte sau o sa beti apa calda . Nu e nevoie de masuri exacte , e suficient sa lasati apa 10 minute sa se raceasca dupa ce a fiert.  Puteti citi aici despre metoda  de preparare a ceaiului pe care o folosesc eu,  metoda valabila si pentru un gaiwan.

    Categorii:ceai, verde, Taguri:, , , , , , , 4 comentarii  
  • Pouchong, un ceai verde care nu e chiar ceai verde

    14/09/2009, postat in ceai,oolong,verde

    Am primit o mostra de ceaiuri premiate de la Canton Tea Co .  Am fost foarte bucuros ca mi s-a oferit ocazia, mai ales ca aveam pe lista cateva ceaiuri de la ei :). Oricum , dintre toate ceaiurile , am inceput cu un pouchong (sau baozhong) (2009), un ceai verde taiwanez.

    Nu am citit nimic despre el inainte sa il prepar, deoarece nu imi place sa fiu influentat din start. Din momentul in care am vazut frunzele, mi-am zis ca seamana cu un oolong.   La prima tura din acest ceai am folosit apa  la o temperatura de aprox 90 de grade , cum folosesc pentru majoritatea ceaiurilor verzi. Gustul a fost un mix interesant intre tie gua yin si un ceai verde . Desi am fost putin confuz, a fost delicios. Frunzele sunt foarte frumoase , atat uscate cat si ude.

    Intrigat de gustul si aspectul acestui ceai. ,m-am apucat sa citesc mai multe.  Acest ceai verde taiwanez este de fapt un oolong foarte usor oxidat ( ha!)  , drept urmare , in tura urmatoare l-am preparat ca un oolong. Gustul a fost mult mai asemanator cu un oolong , si din cauza ca am folosit mai mult ceai, au iesit si mult mai multe infuzii. Mi-a placut mai mult la o temperatura mai joasa, dar ambele ture au fost foarte bune.

    Cateva lucruri de pe site-ul companiei care vinde acest ceai:

    This is one of favourite teas and completely exclusive to Canton Tea Co. Grown high on the slopes of WenShan, Taipei county, by farmer Xu and his family, our award-winning Pouchong, which the locals call a green tea, is a actually very lightly fermented oolong. The big twisted leaves produce a bright yellow/green liquor that is truly outstanding: smooth, soft and delicious.

    Si:

    Pouchong is one of the most famous of all Taiwan teas and ours is from one of the best producers. This deliciously smooth, very lightly oxidised green tea is almost an oolong. It has delicate floral notes with smooth, sweet undertones and a soft apricot finish.

    All the Pouchong produced at the Xu Family farm is bought up very quickly by local buyers. We are the only company outside Taiwan to have access to this exceptional tea.

    As vrea sa mentionez ca gustul de caisa se chiar simte de unele persoane, spre deosebire de multe alte ceaiuri care insira cai verzi pe pereti.

    V-am mai zis ca acest ceai a castigat un premiu. Ei bine , a castigat 2 stele in 2009’s Guild of Fine Food Great Taste awards.

  • Cui Ming , ceaiul meu verde de zi cu zi

    20/07/2009, postat in ceai,preparare,verde

    In traducere , Cui Ming inseamna Ceai de Jad , dar e posibil sa ma insel.  Acest ceai este ceaiul meu de zi cu zi si il gasesc o alegere excelenta . Inca studiez originile lui , dar stiu totusi ca Este din Yunnan, primavara 2009, cules in 2 zile consecutive la sfarsitul lui Februarie.

    Deoarece beau des (si mult) , am cumparat un stoc mai mare (250 grame),  pe care il tin intr-o cutie destul de mare, ferit de aer. Pentru a putea bea ceai fara a tot deschide cutia mare , am si o cutie mai mica, pe care o umplu   odata la 2-3 saptamani.

    Ceaiul este excelent si este foarte prietenos, in sensul ca poti incerca temperaturi mai ridicate , desi merge bine si la temperaturi mai joase. Temperaturile mai joase dau culori verde-galben , pe cand cele ridicate galben-verde.  Totusi , folosind cantitatea potrivita de ceai  (adica mai mult) si infuzii scurte , se obtine aproximativ acelasi gust , doar ca difera culoarea. E o chestiune de gust. Oricum procesul se numeste a invata ceaiul. Si nu stiu daca am mai mentionat pana acuma , dar (cel putin la ceaiurile chinezesti) nu exista o regula fixa , te poti juca cu anumiti parametrii. Asta e farmecul primei infuzii , mai ales cand te joci cu un ceainic. Prima infuzie fiind foarte scurta iti permite sa apreciezi cat o lasi a doua.  A doua infuzie este mai lunga , dar nu cu mult , la majoritatea ceaiurilor chinezesti infuziile sunt scurte. Este o intreaga teorie aici , si bineinteles ca sunt exceptii, dar ati inteles ideea de baza. O sa incep imediat o serie de posturi in care descriu (cat pot de bine ) diferite feluri in care am preparat.

    Primele poze sunt facute la o temperatura de 80 de grade/120 ml/2-3 grame , iar  urmatoarele la 90 de grade/120 ml/ 4-5 grame.

    Inainte sa postez acest post ,  am preparat ceaiul la 75 de grade. La aceasta temperatura se pare ca se pot prepara mai multe infuzii , 4-5 cred ca si 6 pentru canitati mai mari, dar doar a doua a avut gustul care imi place mie la acest ceai,

    P.S.: Daca doriti , scrieti-mi si va trimit cate un sample pe gratis. Chiar ma intereseaza ce parere aveti deoarece vreau in viitor (cand o sa am magazin) sa vand din acest ceai ca si ceai de zi cu zi. Mersi.

  • O seara de ceai

    18/06/2009, postat in ceai,jurnal,verde

    Doar poze , pentru ca timpul intra in sac (si mi-e somn 🙂 ) .

    Cam asa mi-am petrecut seara. Placut.

  • Lu Shan Yun Wu , un ceai verde chinezesc

    11/05/2009, postat in ceai,verde

    Okay trebuie sa mentionez ca eu cred ca ce am obtinut eu e facatura. Adica calitate foarte de jos . Putina lume stie ca un ceai poate avea diferite grade , gradul 1 fiind calitatea premium.  Cititi putin aici despre aceasta. In fine , ar trebui sa fie un ceai premium , unul din top 10 in China.  Ceaiul e bun , dar ce am obtinut eu nu cred ca intra in top 500 China.

    Daca vreti detalii despre cum se prepara ceaiul verde chinezesc , cititi aceasta pagina (pozele in curand) . Postul  descrie doar ceaiul , da detalii despre temperatura  si  poze din timpul prepararii.

    Ceaiul Lu Shan Yu Wun s-ar traduce “Norii si Ceata Lu Shan-ului” , un munte taoist din China , cunoscut pentru peisajele lui superbe.  Acest munte este situat in provincia Jiangsi , intre raul Yangtze si lacul Poyang , care sunt in mare masura raspunzatoare pentru ceata si norii de pe munte.  Marea majoritate a plantelor de ceai de pe munte sunt salbatice , iar datorita cetii , au o concentratie mai mare de clorofila pentru a beneficia cat mai mult de lumina soarelui ,  unul din factorii care determina gustul placut al acestui ceai, care ar trebui sa fie usor dulceag si  improspator.

    Nu am gasit instructiuni de temperatura specifice pentru acest ceai , mie imi place la temperaturi de 80 de grade sau mai jos , cu o lingura de ceai la 100 mililitri. E cam mult cand te gandesti ca o lingura de ceai se pune la 220-250 mililitri (o cana ) , dar eu folosesc metoda kung fu pentru ceaiurile chinezesti si beau 4-5  infuzii din asta. In poze , ceaiul e la a 4-a infuzie.  Din cand in cand fac si in gaiwan , detalii despre acesta  pe alta data.