Ceaiul este extraordinar. Nu am mai întâlnit de mult un ceai verde care să mă surprindă. Pe lângă gustul clasic de ceai verde, are o notă care nu am mai întâlnit-o la nici un alt ceai verde. Mai degrabă am întâlnit acea notă la ceaiuri oolong mai oxidate. Cu toate astea, ceaiul e pur şi gustul e cât se poate de verde. Aspectul e de asemenea foarte plăcut, atât atunci cand e uscat, cât şi după infuzare.

Pentru a-l prepara, am folosit un gaiwan destul de încăpător.  Deoarece e un ceai de calitate şi deoarece am folosit un gaiwan, mi-am permis să nu stau după apă să se răcească. Am avut grijă totuşi să nu torn direct pe frunze ci să torn pe pereţii gaiwan-ului întâi.

Numele, tradus în Engleză e Bamboo Leaf Green şi e şi numele unui cultivar de ceai. Acest ceai e unul din ceaiurile pe care le-am adus cu mine din Barcelona, de data asta de la Tetereria.

Ce e important de reţinut: Nu toate ceaiurile verzi se fac la fel. Unele suporta temperaturi mai înalte, iar altele mai joase. În cazul Long Jing (ca şi în video), se foloseşte o cantitate mai mare decât la alte ceaiuri verzi. Pentru aceaşi cantitate,  alt ceai verde va ieşi amar.

Nu trebuie să judecaţi cantitatea  de ceai verde dupa volum.   Ceaiul verde Long Jing este plat şi mult mai dens decât alte ceaiuri. Aceaşi cantitate, dar de Monkey King, ar fi umplut tot recipientul de infuzare.

În video se prepară un  Long Jing din 2010. S-a folosit o lingură (ca măsură de bucătarie, tablespoon, nu lingură de supă) la fiecare 200 de ml. Ceainicul are 600 ml deci s-au folosit 3 linguri de ceai.  Pentru acest ceai asta înseamnă 9 grame. Apa e la 65 de grade. Nu am turnat direct pe frunze apa pentru că ceaiurile verzi muşcă dacă faci asta.

Pentru orice ceai verde sunt câteva lucruri după care vă puteţi ghida

• Nu trebuie să fie amar
• Se poate bea pe stomacul gol
• Are o notă vegetală

Nu există prea multe motive pentru care să amestecaţi un ceai verde cu altceva.  Lucrurile pe care le-am enumerat sunt valabile pentru ceaiuri pure. Din punctul meu de vedere, ceaiurile verzi amestecate cu multe multe alte lucruri (care pot fi bune la gust) nu sunt ceaiuri verzi.   Când beţi un ceai oriunde şi simţiţi că vi se strânge stomacul, acela e în primul rând preparat greşit.  Nu încercaţi să mai beţi pentru că nu are nici un sens.

Am observat că majoritatea oamenilor se învinuiesc pe ei când întâlnesc un ceai de proastă calitate. De cele mai multe ori e ceaiul de vină sau momentul când beau ceai.  Un ceai slab, gustat la scurt timp după ce s-a mâncat dulce, picant, uleios sau s-a băut suc , cafea, nu se va simţi  ceaiul deloc chiar daca e preparat corect. Prin ceai slab mă refer la ceaiurile din categoria alb , verde, galben şi oolong-uri uşor oxidate. Le zic slabe pentru că sunt mai delicate, nu din cauza efectului.

În cazul unui ceai prost făcut sau de proastă calitate, lumea zice că trebuie să îşi educe simţurile.  Simţurile educate prin anumite nuanţe şi senzaţii, dar gustul de bază îl prinde oricine.   E un pic dificil la început să faci diferenţa între un ceai prost şi unul prost făcut.  Există ceai prost făcut bine şi ceai relativ ok făcut prost.

Gustul e asemănător ca şi în cazul metodei gong fu, dar intensitatea nu. Ar fi important de menţionat că în cazul metodei Gong Fu pot folosi apă  între 80 – 95 grade Celsius, lucru care ar fi fatal în cazul metodei clasice.

Se pare ca  acestui tip de ceai ceai nu prea ii fac poze. Am mai avut unul de calitate  superioara, si nici despre el nu am scris. Oricum,  si acesta e un ceai  bun, premiat chiar. A obtinut doua stele de aur la concursul Great Taste Awards .  Candva, o sa fac un post mai detaliat despre Long Jing, dar deocamdata ‘strang date’ (adica beau Long Jing-uri de la diferiti comercianti, de diferite date, din 2009 si 2010. Trei in coada de asteptare.)

Tin sa mentionez ca ceaiul din poze a fost preparat cu apa apropiata de punctul de fierbere.  Cei care mai stiu una alta despre ceaiuri verzi s-ar putea sa zica: “Stai, cum?“.   Si eu as zice: “Da,  aproape de fierbere” .

Sa  incerc sa explic in putine randuri. Pe scurt, am mai invatat si am mai exersat.  Ceaiurile verzi chinezesti  de calitate suporta foarte bine caldura, dar si acolo, exista anumite metode de a turna apa sau de a pune frunzele ( despre care o sa scriu mai detaliat in alt post).  Pentru prima infuzie, am umplut o treime de gaiwan cu apa, am pus incet frunzele, apoi am turnat incet apa, dar nu direct pe frunze, ci pe peretele gaiwan-ului. A doua infuzie, si urmatoarele a fost preparata dupa cum se vede in video.

De fapt, desi postul poate parea ca oricare altul, in el  (sau mai bine zis in sesiunea de ceai) se reflecta experienta mea din ultima vreme si marcheaza o noua perioada pentru mine. Dupa cum ziceam intr-un post anterior, am inceput sa nu mai folosec tava, cel putin nu tot timpul.  Acest lucru  ma ajuta sa fiu mai creativ si sper ca asta sa se reflecte in perioada urmatoare. Pe langa asta, am invatat mai multe despre ceai, despre apa, despre ceainice de fiert apa ( kettle ), despre aprecierea temperaturii, despre turnat, despre armonizare. Acest lucru nu pot sa il reflect exact in post,  dar pentru mine inseamna mult.  Ah , si sa mentionez, nici unu din lucrurile despre care am zis ca am invatat nu le stapanesc. Sunt de abia la inceput si studiez in continuare.  Chiar si maestrii de ceai, dupa zeci de ani tot invata, ce sa mai zic de mine. Ma bucur macar ca imi dau seama ca gresesc unele lucruri sau ca imi lipseste ceva.

Mai trebuie sa mentionez ca am obtinut un numer de 11 infuzii in total (!). E drept ca dupa infuzia 6 am mai bagat putine frunze, ca sa reimprospatez ceaiul, dar pentru un verde e destul de mult.

Acest ceai este din varietatea de Camellia Sinensis “frunză mare” (large leaf) . Spre deosebire de celelalte ceaiuri ( dar nu și din Yunnan), frunzele nu sunt rulate, iar frunzele și mugurii rămân întregi. De unde cumpăr eu, se găsește în două grade “Fancy Mao Feng” și “Premium Mao Feng“.

Origine: Muntele Yin Pan, Simao, Yunnan
Recolta: Februarie 2009.

Pozele sunt din vară sau toamnă, acum mă pregătesc să comand o tură din 2010. În caz că nu știți, acum apar ceaiurile verzi (cele mai bune) de anul acesta pe piață, vă sfătuiesc să vă cumpărați .

Câteva note despre ceaiurile verzi chinezesti

Ceaiul verde chinezesc se face cu apă fiartă care a stat să se răcească câteva minute (5-10), sau chiar mai mult, după preferințe. Deși ceaiurile verzi de Yunnan sunt destul de iertătoare, încercați totuși să păstrați o temperatură joasă. Va recoman un gaiwan, sau un ceainic de portelen pentru ceaiurile verzi în general. Dacă nu sunteți sigur cum se prepară, aici puteți vedea cum se prepară folosind un ceainic normal, iar aici prin metodă kung fu.

Dacă folosiți un ceainic normal, puteți lăsa la infuzat ceaiul până la un minut – două , dar atunci aveți grijă să fie temperatură mai joasă, deoarece nu o să vă ierte (ceaiul). În metoda kung fu se poate merge cu temperaturi mai mari, deși eu prefer câteodată (pentru gust) temperaturi mai joase și acolo.

In altă ordine de idei

Bogdan și Misaki , vă mulțumesc pentru subscribe ^_^ .

Daca ati cumparat acest ceai , aveti grija sa nu faceti ceaiul cu apa prea fierbinte sau o sa beti apa calda . Nu e nevoie de masuri exacte , e suficient sa lasati apa 10 minute sa se raceasca dupa ce a fiert.  Puteti citi aici despre metoda  de preparare a ceaiului pe care o folosesc eu,  metoda valabila si pentru un gaiwan.

Nu am citit nimic despre el inainte sa il prepar, deoarece nu imi place sa fiu influentat din start. Din momentul in care am vazut frunzele, mi-am zis ca seamana cu un oolong.   La prima tura din acest ceai am folosit apa  la o temperatura de aprox 90 de grade , cum folosesc pentru majoritatea ceaiurilor verzi. Gustul a fost un mix interesant intre tie gua yin si un ceai verde . Desi am fost putin confuz, a fost delicios. Frunzele sunt foarte frumoase , atat uscate cat si ude.

Intrigat de gustul si aspectul acestui ceai. ,m-am apucat sa citesc mai multe.  Acest ceai verde taiwanez este de fapt un oolong foarte usor oxidat ( ha!)  , drept urmare , in tura urmatoare l-am preparat ca un oolong. Gustul a fost mult mai asemanator cu un oolong , si din cauza ca am folosit mai mult ceai, au iesit si mult mai multe infuzii. Mi-a placut mai mult la o temperatura mai joasa, dar ambele ture au fost foarte bune.

Cateva lucruri de pe site-ul companiei care vinde acest ceai:

This is one of favourite teas and completely exclusive to Canton Tea Co. Grown high on the slopes of WenShan, Taipei county, by farmer Xu and his family, our award-winning Pouchong, which the locals call a green tea, is a actually very lightly fermented oolong. The big twisted leaves produce a bright yellow/green liquor that is truly outstanding: smooth, soft and delicious.

Si:

Pouchong is one of the most famous of all Taiwan teas and ours is from one of the best producers. This deliciously smooth, very lightly oxidised green tea is almost an oolong. It has delicate floral notes with smooth, sweet undertones and a soft apricot finish.

All the Pouchong produced at the Xu Family farm is bought up very quickly by local buyers. We are the only company outside Taiwan to have access to this exceptional tea.

As vrea sa mentionez ca gustul de caisa se chiar simte de unele persoane, spre deosebire de multe alte ceaiuri care insira cai verzi pe pereti.

V-am mai zis ca acest ceai a castigat un premiu. Ei bine , a castigat 2 stele in 2009’s Guild of Fine Food Great Taste awards.

Ca sa recapitulez metoda japoneza ( citeste mai multe aici) , aveti nevoie de un ceainic , preferabil kyusu , si doua sau mai multe cesti (cu una in plus decat numarul total de cesti de care aveti nevoie).  Pe scurt , se toarna apa din ceainic in cesti , apoi dintr-o ceasca in alta , pana cand temperatura apei este potrivita pentru ceai, moment in care se toarna inapoi in ceainic, peste frunzele de ceai.

Pentru  un sencha de calitate medie , in general 2 ture sunt de-ajuns ,  dar pentru tamaryokoucha eu personal prefer sa trec ceaiul dintr-o ceasca in alta  de 3 ori, deoarece imi place mai tare cum iasa cu temperatura sub 80 de grade. Intr-un alt post o sa va arat ce se intampla la temperatura nepotrivita (primul indiciu : ceaiul nu mai e verde ) .

Urmatorul video se regaseste si pe site.

Deoarece beau des (si mult) , am cumparat un stoc mai mare (250 grame),  pe care il tin intr-o cutie destul de mare, ferit de aer. Pentru a putea bea ceai fara a tot deschide cutia mare , am si o cutie mai mica, pe care o umplu   odata la 2-3 saptamani.

Ceaiul este excelent si este foarte prietenos, in sensul ca poti incerca temperaturi mai ridicate , desi merge bine si la temperaturi mai joase. Temperaturile mai joase dau culori verde-galben , pe cand cele ridicate galben-verde.  Totusi , folosind cantitatea potrivita de ceai  (adica mai mult) si infuzii scurte , se obtine aproximativ acelasi gust , doar ca difera culoarea. E o chestiune de gust. Oricum procesul se numeste a invata ceaiul. Si nu stiu daca am mai mentionat pana acuma , dar (cel putin la ceaiurile chinezesti) nu exista o regula fixa , te poti juca cu anumiti parametrii. Asta e farmecul primei infuzii , mai ales cand te joci cu un ceainic. Prima infuzie fiind foarte scurta iti permite sa apreciezi cat o lasi a doua.  A doua infuzie este mai lunga , dar nu cu mult , la majoritatea ceaiurilor chinezesti infuziile sunt scurte. Este o intreaga teorie aici , si bineinteles ca sunt exceptii, dar ati inteles ideea de baza. O sa incep imediat o serie de posturi in care descriu (cat pot de bine ) diferite feluri in care am preparat.

Primele poze sunt facute la o temperatura de 80 de grade/120 ml/2-3 grame , iar  urmatoarele la 90 de grade/120 ml/ 4-5 grame.

Inainte sa postez acest post ,  am preparat ceaiul la 75 de grade. La aceasta temperatura se pare ca se pot prepara mai multe infuzii , 4-5 cred ca si 6 pentru canitati mai mari, dar doar a doua a avut gustul care imi place mie la acest ceai,

-

P.S.: Daca doriti , scrieti-mi si va trimit cate un sample pe gratis. Chiar ma intereseaza ce parere aveti deoarece vreau in viitor (cand o sa am magazin) sa vand din acest ceai ca si ceai de zi cu zi. Mersi.

Cam asa mi-am petrecut seara. Placut.

Cititi mai multe despre  metoda japoneza de preparare (ceremonia sencha).

Nota: timpul de infuzare depinde de ceai, dar majoritatea ceaiurilor japoneze au nevoie de maxim un  minut. Puteti experimenta ,dar aveti grija ca ceaiul sa fie clar si sa nu fie amar.   Pentru sortimentele mai nobile, treceti de mai multe ori dintr-o ceasca in alta pana scade la temperatura potrivita si verificati timpul de infuzare , care ar trebui sa fie mai mare. La fel si cantitatea folosita.  Temperatura scade cu 10-15 grade  cand treceti dintr-o ceasca in alta .