Ceainicul e mult mai mare  decât ceainicele mele chinezeşti. Am inclus o poză şi cu mâna mea deoarece mi-am dat seama că foarte puţină lume realizează ce marime au ceainicele.

Ceainicul e cumpărat din Barcelona, de la o ceainărie numita Caj Chai.  E o plăcere sa întâlneşti alţi iubitori de ceai, care îşi ştiu ceaiurile  mai bine decât mine.

Nu ştiu numele în română, dar are un triplu rol: cană, infuzor şi termos.   Practic se pun frunze în cană, se pune apă fierbinte iar apoi sita. Dupa un timp se poate bea. Nu orice ceai e potrivit , deoarece majoritatea când sunt  infuzate  prea mult la temperaturi mari devin amare, aşa că recomand  folosirea în acest fel şi la această temperatură doar pentru shu puerh.

Dacă e folosit numai ca rol de termos nu trebuie să va îngrijoraţi pentru asta.  Eu de multe ori folosesc cana pentru a pune surplusul de ceai de la o sesiune gong fu.

La vară o să prindă cel mai bine probabil, deoarce o să pot prepara foarte uşor ceai la rece.

.

Poate cel mai puţin evident aspect al acestor accesorii e echilibrul.  Nu vă pot da prea multe detalii în acest domeniu, dar dacă vă interesează aţi putea citii puţin despre feng shui.   Bineînţeles, echilibrul se obţine dacă sunt alese bine. Prea mult metal, sau prea puţin, dă sentimentul că ceva nu e bine.

Cele prezentate în poză sunt originare din Japonia, merg foarte bine cu ceştile tip lalea. Au fost puţin scumpe pentru mine, dar asta nu înseamnă că toate sunt scumpe. Cineva mi-a făcut câteva dintr-o creangă de exemplu.

Lasând la o parte parţile astea, am observat ca e foarte comodă. Nu neapărat pentru mine, cat şi pentru cei care beau ceai cu mine.  Odată aşezat la măsuţă, se crează un sentiment de spaţiu separat de restul camerei.  E ceva ce trebuie incercat.  În viitor poate o să încerc să îmi fac şi eu una. Oricum, daca vă place sa beţi ceai aşezati jos, aşa ca mie, puteţi încerca o masuţă de genul.

Şi că veni vorba de Demmers, am mai observat un lucru în ultima vreme. Încep să apară accesoriile gong fu. Am văzut chiar un set intreg, cu tot cu tăviţă la ei (aviz cei din Cluj).  Asta înseamnă că începe să existe o cerere la noi, ori altfel, nu ar aduce.  Odată cu cererea, o sa apară şi produsele.  În prezent, stau foarte rău la majoritatea ceaiurilor chinezesti, dar au fost şi dăţi cand am văzut Yunan Gold bun.

Nu mă inţelegeţi greşit. Demmers fac treaba foarte bună şi oricine intră acolo poate vedea pasiunea vânzăorilor pentru ceai.  Dar ceaiul chinezesc e ceva aparte, iar din ceaiurile care le au ei, acestea reprezintă doar o mică parte.  Din păcate, oricât de bine intenţionaţi, fară suficient timp alocat,  cineva nu are cum să cunoască ceaiurile chinezeşti, şi chiar de ar face asta, nu vânzătorii aleg ceaiurile.

Primul din ele a fost iniţial în posesia lui Sifu Adrian Tautan.  Îl folosesc în special pentru ceaiurile care au nevoie de o temperatură mai ridicată, datorită pereţilor mai groşi.

Al doilea din ele,  a fost achiziţionat cu ocazia unei tabere de vară organizată tot de clubul de arte marţiale din care fac parte. L-am cumparat din Ungaria de la un fast food chinezesc, unde era afişat ca şi decor.  Tanti din China a fost deacord să mi-l vândă dar cu condiţia :  “Only for Chinese Tea” . Îl folosesc în special pentru ceaiurile care au nevoie de mult  spaţiu, cum ar fi  oolonguri  şi unele  ceaiuri verzi.

Ultimul din ele l-am cumparat din Hong Kong cu ocazia călatoriei mele din Februarie-Martie.  Îl folosesc în special pentru ceaiurile care au nevoie de mai puţină căldura. Dă rezultate excelente cu ceaiuri verzi, albe şi galbene.

Prosopul albastru îl folosesc pentru a şterge ceştile si ceainicul de excesul de apă. Câteodată îl folosesc şi pentru a împacheta ceainicul (o sa scriu cândva despre asta)

Momentan, îl folosesc des pentru a îmi usca ceainicele dupa ce am băut ceai. Sau ca suport pentru diferite obiecte cand fac ceai gongfu fără tavă.

Numele celui care le-a facut este David Louveau, iar a celui care l-a îndrumat pentru a le obţine , Stephane Erler. Ceştile,împreună cu un vas de ceai (tea boat), au fost rezultatul primei colborari între cei doi.

Ceştile sunt excelente pentru shu puerh. De fapt, culoarea este special aleasă să contrasteze cu culoarea închisă a acestui ceai.  Materialul este în aşa fel ales încat să facă mici crăpături care absorb ceaiului. Aceste crăpaturi vor da un caracter unic ceştii în timp.  Am băut şi ceai roşu în ele şi sheng (?) puerh, dar ramân la shu puerh.

Cupa şi standul , se numesc Cha Tuo . Forma, stilul şi dimensiunile  sunt în stilul dinastiei Yuan.  Cupele sunt destul de mari în comparaţie cu alte ceşti pe care le am. De fapt, sunt cele mai mari pe care le folosesc. Standul are diametrul maxim de 10 centimetri  şi o înalţime de 8 centimetri (cu tot cu cupă).  O cupă are 90 de grame şi o capacitate de  7 centilitri.

Setul a venit cu 2 ceşti şi vasul de ceai (teaboat). Data viitoare o sa vorbesc despre acest teaboat.

Ceştile (şi informaţiile) sunt exact cele de aici.

Dacă nu aţi observat înca, nu e necesar ca absolut fiecare unealtă pe care o folosim sa fie ‘autentică’ . Nu e necesar ca lingura sau farfuria pe care o folosim sa fie făcută de un maestru, din material special şi în China . Pâna la urma,  scopul ei e de a lua frunze dintr-o parte pentru  a le pune in cealalaltă.  Tipul acesta de linguri e numai bun pentru ceaiuri rulate, dar nu numai.

Dacă e ceva în ce merită  (trebuie) investit, atunci acela e ceainicul (sau gaiwan-ul), cu restul lucrurilor ne putem descurca cu ce gasim aici.  Următorul lucru ar fi ceştile, abia apoi alte accesorii .  Acuma eu de exemplu caut foarte mult un fierbător  (kettle) pentru ca aşa ceva nu gaseşti aici calumea. Dar am stat multa vreme testând lucruri de aici si acum inţeleg necesitatea obţinerii unuia superior. O văd ca o investiţie de viaţă.  Şi că veni vorba, nu ştiţi un magazin de antichitaţi în Cluj, care vinde ceainice de argint ? Sau oriunde altundeva.