Despre obiecte

10/12/2011, postat de Cha in jurnal

O să vorbesc în acest post despre instrumentele de ceai, dar nu neapărat la modul practic.

Obiectele pe care le folosim devin parte din viaţa noastra de zi cu zi.  Ceainicele , spre deosebire de ceai, stau cu noi mult mai multă vreme şi ne ţin companie vreme îndelungată. De-a  lungul timpului devenim foarte familiari cu ele, le învăţăm defectele şi odată cu defectele, învăţăm valoarea anumitor lucruri. Folosirea îndelungată a anumitor obiecte dă naştere unei legături care nu poate fi înlaturate aşa uşor.  Ele devin extensii şi capătă personalitate.  Există ceainice cuminţi şi există ceainice pretenţioase. Există ceainice care necesită atenţie şi există ceainice mai răbdătoare. Toate lucrurile astea le înveţi în timp.

Tot timpul vor fi instrumente mai bune şi mai frumoase,  dar înlocuirea lor constantă nu duce nicăieri. Orice lucru trebuie să apară pe bază de nevoie, iar dacă acesta înlocuieşte un lucru mai vechi, atunci, obiectele trebuie date mai departe să ajute pe altcineva.  Bineînţeles detaşarea nu apare uşor de fiecare dată.

Acum ceva vreme am făcut un concurs prin care am dăruit un ceainic. Deşi îmi plăcea, nu aveam nevoie de el. Ca să pot să îl dau, a trebuit să aleg pe cineva care îl respectă pentru ce este. Alegerea a fost subiectivă, nu random şi nu transparentă. Am ales pe cine am crezut eu că se potriveşte cel mai bine cu ceainicul.

Cei care nu îşi permit să cumpere dintr-o dată tot să se considere norocoşi. Bucuria voastră o să fie mult mai mare decât dacă aţi fi avut tot odată, iar întelegerea voastră asupra acelui lucru va fi mult mai mare.

În prisma blogului pare că am multe obiecte. Aşa e, dar fiecare are o poveste şi  o nevoie. Şi cel mai imporatant, nu le-am cumpărat odată, le-am cumpărat pe  decursul a mai multor ani. Am un ceainic pentru ceai negru, unul pentru oolong, unul pentru shou puerh si unul pentru sheng puerh şi încă unul pentru ceaiuri plate. Am un gaiwan mare pentru ceaiuri verzi si baozhong, unul delicat pentru ceaiuri mai sensibile şi unul cu pereţi mai groşi pentru oolong.  Am ceşti pentru ceai mai puternic şi ceşti pentru ceai mai delicat.

Acum cumpăr foarte rar lucruri şi doar dacă îmi provoacă o deosebită plăcere sau am nevoie. De exemplu acum urmăresc două lucruri la care le simt lipsa de mai mult de câţiva ani. Unul din ele este un dispozitiv de fiert apa care îmi permite să controlez modul în care fierbe apa. Toate lucrurile astea mi-au permis să învăţ şi cu pasiunea mea să alimentez Compania Ceaiului şi să am o bază de discuţie.  Nu există nimic din ce nu aş folosi eu acolo .

Dintre toate,  ceainicul pentru sheng puerh va fi cel de care mă voi despărţii şi va pleca la cineva care are nevoie de el. Motivul e ca e singurul de care mă pot lipsi (având in vedere ceaiul).  Dacă renunţ la oricare din restul, renunţ la un tip de ceai.

Ce am învățat la Compania Ceaiului

13/11/2011, postat de Cha in jurnal

Compania Ceaiului mi-a permis să ajung mult mai repede la  iubitori de ceai dar într-un alt mod decât  îmi permite blogul.

De când am deschis această firmă, nu mai pot spune multe despre ceaiuri care nu îmi plac sau practici cu care nu sunt deacord , sau cel puţin nu aşa des.

Ce mă întristează oareacum, dar este o problemă pe care trebuie să o rezolv, este că unele ceaiuri sunt subestimate. De exemplu Li Shan, care este un ceai extraordinar , dar oarecum greu de făcut. Cele mai populare ceaiuri sunt Anxi Rou Gui, Pouchong , Bai Lin Gong Fu, Mao Jian , Silver Needle şi Jasmine pearls.  Toate sunt ceaiuri bune, dar intră în categoria de ceai foarte bună, dar care nu necesită multă atenţie.

Ceaiuri precum Li Shan sau Ali Shan te răsplătesc  mult mai mult. Dar trebuie să le dai mai multă atenţie.Din păcate, acest gen de cunoştinţe se transmit greu online.

Am fost surprins să constat că există mai mulţi iubitori de ceai decât credeam. Da, nu toată lumea e activă online.  Cu toate astea, numărul lor e totuşi relativ mic.   Mulţi ştiu exact ce vor, dar sunt şi cei care de abia acum descoperă ceaiuri de această calitate.

Pot să spun că e destul de dificil să fii la început, într-o afacere, în special fără experienţă în afaceri. Sistemul nostru juridic şi fiscal e destul de complex şi e foarte uşor să faci greşeli, cu toată bunăvoinţa. Cu toate astea trebuie respectate.  Compania Ceaiului e foarte tânără şi trebuie să înveţe anumite lucruri înainte să crească .

Mi-ar face plăcere  şi o ceainărie în cele din urmă. E un vis, dar şi Compania Ceaiului a fost un vis cândva.  Cel puţin o să încerc.  Deocamdată, încerc să tratez fiecare client şi fiecare comandă cât de bine pot.

Până una alta mă bucur la fel de tare pentru  ceai şi   învăţ în continuare cu aceeaşi pasiune.  Lumea are destui oameni care iubesc ceaiul  şi se găsesc oriunde ai merge. Dar ei sunt ascunşi între munţii de ceai la plic şi alte lucruri care crează o pseudo cultură a ceaiului. Ceaiul nu are o cultură,  individul, sau un grup are cultură. Ceaiul poate fi o parte integrantă din această cultură, dar nu o generează. Poate mi-a mai scăpat, dar mereu menţionez în stil gong fu, nu în mod tradiţional. Tradiţia se transmite.  Am încercat la Compania Ceaiului, pe cât posibil, să insist doar pe calitate şi pe informaţii.

Mix de toamna

21/10/2011, postat de Cha in jurnal

Toamna e anotimpul în care se trece de la cald la rece. Această tranziţie are anumite efecte . În timpul verii, corpul nostru, sau al meu cel puţin, este atras de alimente şi băuturi cu natură rece. Ceaiurile verzi şi oolong-urile slab oxidate conduc detaşat în această perioadă. Ceaiurile mai oxidate (oolong-uri oxidate sau negre) sau fermentate  (puerh gătit) îşi găsesc mai  greu locul în timpul zilei, dar sunt foarte bine venite în dimineţile  răcoroase sau în zile ploioase.

Toamna lucrurile se schimbă. Gusturile noastre la alimente se schimbă, eu de exemplu poftesc mâncăruri cu tente dulci toamna. La ceaiuri, cele  negre, oolong-urile oxidate şi puerh-urile câştigă teren.  Totuşi, ceaiurile verzi încă îşi găsesc loc, în special dupa efort fizic, când efectul lor se simte foarte bine.

Deşi multă lume trece la ceaiuri toamna, mulţi aleg cu predilecţie ceaiul verde. După mine, nu e potrivit în orice moment.   Cea mai bună măsurătoare e sănătatea dumneavoastră, dar aceasta e un subiect prea complex şi ţine prea mult de modul de viaţă al fiecăruia. Vreau să menţionez că ceaiurile (şi nu numai) au o anumită natură, de care trebuie ţinut oarecum cont. Un ceai  se alege în funcţie de condiţiile mediului şi nu după gust sau mai rău, după aspect şi miros.

Pentru că ceaiurile au o anumită natură, se pot crea unele aranjamente care evidenţiază asta. Cu alegerea potrivită, iarna poţi aduce puţină vară,  sau vara primăvară sau iarnă.  Maeştrii de ceai sunt specialişti în asta, indiferent de naţionalitatea şi metodele lor.

Când vorbesc despre natura ceaiurilor, mă refer la ceaiuri pure, nu la amestecuri.

În poze se observă un vas cu scoici. E un mod creativ de a folosi apa care rămâne de la gong fu cha, atât în timpul sesiunii de ceai cât şi după.  Acest surplus se poate folosii şi la apa de flroi, dar eu rar mă mobilizez să fac aşa ceva.

Cumpărături

15/10/2011, postat de Cha in jurnal

Cât am fost în Barcelona mi-am mai cumpărat una alta, în special de la Tetereria.  Borcanele sunt principalele lucruri de care am avut nevoie dar şi ceştile în stil corean îmi plac mult. Despre ele o să scriu în timp, deocamdată, doar nişte poze.

Am mai cumpărat nişte ceaiuri mai speciale. Poate cel mai de preţ, am primit cadou un ceai care nu se găseşte de cumpărat. Voi scrie despre el la timpul potrivit.

Cuţitul, în caz că vă întrebaţi, e pentru turte puerh de data asta, nu vine de la celelalte pasiuni ale mele.

Alte reflectii

01/10/2011, postat de Cha in jurnal

În ultima vreme am postat mai rar pe bloguri, în special pe cel în Engleza. De fiecare dată când fac asta îmi amintesc mie că blogul nu e o slujba. Fac asta pentru ca îmi face păcere și o fac când simt.

Am pornit Compania Ceaiului, modul meu de a pune la dispozitie ceai. Am subestimat modul in care m-a afectat pe mine. Mi-a stricat ritmul. Pentru o luna doua am pierdut din nou controlul. Viața mea avea un ritm și un sens care a fost oarecum tulburat. Dar nu compania e de vină, ci eu.  M-am lăsat prins în vârtej și nu ar fi trebuit.

Toate probleme se rezumă la ritm și la liniștea mea.  În miezul acestor lucruri, chiar dacă pare dificil, îmi întăresc de fiecare dată niște convingeri.  Voi face totul in ritmul meu cu riscul de a pierde oportunitati. Nu imi place marketingul agresiv și nici prezenta web artificala.  E tentat si oarecum bine sa iti faci un plan,  dar un plan te poate transforma în prizioner. Prefer direcții și guide line-uri.  Viața mea nu e facută din cifre și segmente de timp. Viața mea e baza pe moment.

Ceaiul e un lucru relativ constant pentru mine, chiar daca forma lui de-a lungul timpului s-a schimbat sau a evoluat. Imi permite ca orice se intampla sa ma adun in cateva momente si sa imi amintesc de mine.  Ceaiul nu ma defineste in totalitate,  dar cu singuranta e un obicei care ma caracterizeaza. O sesiune de ceai imi aminteste ca traiesc in prezent si ma ajuta sa constientizez si restul momentelor pentru ca imi amintesc de mine si ce e important pentru mine.

De fiecare data cand pierd ritmul devin tot mai atras de minimalism. Cum am o afinitate catre culturile asiatice, ceai si arte martiale, minimalismul rezoneaza cu mine.   Cred sincer ca avem prea mult si multe probleme ne sunt cauzate de asta.

Tetereria

25/09/2011, postat de Cha in jurnal

Viața m-a adus din nou Barcelona. Sau mai exact munca m-a adus din nou in Barcelona.  Unul din primele lucruri pe care le-am făcut a fost să vizitez o ceainărie chinezească pe care data trecută nu am apucat să o vizitez. Tetereria.

Yuan Jing Jing, proprietara magazinului, m-a contactat pe mail cu mult timp înainte, dar nu am știut că e e proprietara magazinului până ieri. Mai corect, co-proprietara magazinului. Ea și soțul ei au conduc împreună magazinul  de ceva timp.

Nu mai e nevoie să zic, m-am pierdut în ceainărie. Timpul s-a scurs destul de repede.  Pe lângă două ceaiuri extraordinare, am avut parte de o conversație foarte plăcută în jurul ceaiului, dar un pic altfel. Am discutat despre ce înseamnă ceaiul pentru  familie, afaceri, cultură  precum și cum alte lucruri influențează ceaiul. Am discutat despre cele 5 culori naturale de yixing și despre falsurile de pe piață.  Am învățat despre cele trei tipuri de aromă care apar în  așa numitele aroma cups. Am discutat și despre greutățile care le au cu importul și despre calitatea îndoielnică a unor furnizori din China. În afară de asta mi-am confirmat multe lucruri pe care le-am învățat și am aflat și cum se pronunță.

Pe parcursul discuției am fost încurajat de mai multe ori să îmi deschid propria mea ceainărie. Am învățat acolo că nu trebuie să o gândesc ca o afacere și cel mai important, nu trebuie să fie deschisă tot timpul. Poate fi deschisă câteva ore pe săptămână.

Ce m-a surprins e că, chiar și pentru un oraș ca și Barcelona, sunt doar doua ceainării cu ceai chinezesc de calitate.

Cum se sparge un Tuo Cha

04/09/2011, postat de Cha in jurnal,sfaturi

Un tuo cha este mult mai tare decat o turta puerh. Unele sunt atat de tari incat poti sa dai cu ciocanul, si nu se sparg.

Metoda care am aratat-o pentru puerh nu va functiona si in cazul acestor tuo cha. E nevoie de ceva mai delicat.

Cel mai usor este sa infasurati cuibul intr-o panza , apoi sa lasati la abur 20-30 minute. Eu am folosit un wok si un cos de bambus pe care il folosesc la gatit, dar voi, puteti sa folositi  orice aveti la indemana.

Dupa ce sta 20-30 minute,  cuibul va putea fi manevrat relativ usor. Mai lasati la uscat un pic ceaiul si apoi folositi ce aveti la indemana pentru a depozita ceaiul. Eu folosesc oale mici de lut, cu capac, deoarece sunt la indemana la noi.

Numarul 8

02/09/2011, postat de Cha in ceai,jurnal

Au început ceaiurile pe care nu le ştiu. Numărul 8 e un ceai nemaipomenit de dulce, lucru care mie îmi place mult la ceaiurile negre.

Deoarece nu îl ştiam, am făcut testul cu ceaşca prima dată şi şi-a dat drumul la aromă şi gust, fără partea dulce.  Aşa aromă florală puternică are încât m-am gândit ca poate e un oolong foarte oxidat, deoarce am mai întâlnit  oolong-uri care să semene ca şi frunză cu acest ceai.

L-am făcut odata în gaiwan şi odată în ceainic.  După ce l-am făcut în gaiwan, partea florală a fost şi mai intensă , dar acum în paralel cu partea dulce. Partea florala mi-a amintit de un darjeeling pe care l-am baut mai demult. Ei bine, partea asta florală a acestui ceai eu o caut mai degrabă la un ceai alb, în infuziile următoare am încercat să o omor şi să cultiv partea dulce care mi-a plăcut foarte mult. Nu doar gustul era dulce, dar şi aftertaste-ul e foarte dulce şi persistent.

Numarul 6

01/09/2011, postat de Cha in ceai,hong cha,jurnal

Încă un ceai din seria de mostre primite de la Tudor. Şi acesta este tot un ceai negru şi tot din Yunnan , după părerea mea. Seamănă cu un ceai pe care l-am avut , pe nume Feng Qing Dian Hong . ( Ca un short reminder Dian Hong e un nume dat ceaiurilor negre din Yunnan). Feng Qing e o fabrică , acesta nu trebuie sa fie neapărat de la aceeaşi, dar la gust şi forma e aproape identic.

P.S.  Găsesc foarte eliberator să gust ceaiuri despre care nu am alte informaţii decât frunzele lor.

Ceaiul si Cancerul

21/08/2011, postat de Cha in jurnal

Mi se întâmplă  să primesc mailuri sau telefoane legate de cancer, în general de la rudele apropiaţilor celor cu cancer în caz terminal. Nu e uşor de răspuns niciodată. De multe ori mă întreabă de unde îşi pot procura un anumit ceai. Bineînţeles că răspund.

Ceaiul nu este un medicament minune pentru cancer. Cred ca are anumite efecte pentru sănătate, dar efectele cele mai mari sunt cauzate de stilul de viaţă. Da, s-au făcut o grămadă de studii, dar  majoritatea nu iau în considerare stilul de viaţă.  Stilul de viaţă începe cu ce mâncăm si ce bem şi se termină cu partea spirituală.

Japonezii sunt foarte mari fumători dar ei au o rată a cancerului foarte scăzută în comparaţie cu vestul.  Iubitorii de ceai vor zice ca din cauza ceaiului.   Oamenii de ştiinţă caută asta în genele lor.   Nutriţioniştii o cauta în mâncare.  Alţii in relaţiile lor şi raportarea lor la muncă şi societate. Cred că sunt bucaţi dintr-un întreg. Modul lor de viaţă este o sumă de obiceiuri care poate include ceaiul.

Studiile sunt făcute de oameni, iar oamenii , foarte rar văd imaginea de ansamblu.  În încercarea de a scoate un lucru din context, de a face nişte reguli pe baza lui, se pierd multe lucruri.

Ar fi frumos ca toate studiile să plece de la intenţii nobile, dar nu e aşa.  Multe studii  nu pleacă din dorinţa sinceră de a ajuta,  pleacă din nevoia de a ţine un post, de a îţi face un nume prin a  publica ceva.  E o meserie. Eu aş verifica prima dată ce tip de persoană e cel ce a publicat  un studiu şi care au fost intenţiile lui. În general, studiile care se bazează pe izolarea unui element nu îmi plac.  Bineînţeles ca informaţia poate fi folositoare, dar nu pentru noi, sau nu la modul cum suntem bombardaţi de tot felul de reviste şi bloguri.

Ce cred eu că ajută e speranţa. Din motivul acesta o să răspund la fiecare mail, dar nu o să afirm niciodată că da, vindecă. Am  un respect foarte scăzut pentru toate companiile de ceai care se folosesc de asta pentru a vinde. Studiile arată ca … . E o responsabilitate imensă să zici că ceva vindecă ceva, sau că nu ştiu ce previne cancerul.  Sănătatea nu e ceva uşor de înţeles şi diferă de la un om la altul.  Ce functionează pentru tine nu functionează la fel la alţii. Există culturi care beau ceai şi au mulţi centenari şi există culturi care nu. La fel şi cu mâncatul de carne.  Sunt culturi cu mulţi centenari care mănâncă carne şi sunt culturi care mănâncă mai puţină carne.  Cred ca în primul rând fiecare om trebuie să se cunoască pe el şi să lase pe alţii care au talent şi dăruire să vorbească despre sănătate. Vorbiţi despre sănătate în contextul vostru.