• Între est și vest

    04/09/2016, postat in jurnal

    Aseară am fost cu niște prieteni chinezi la un restaurant “western”. “Western restaurant” e echivalentul  cultural al restaurantelor  asiatice de la noi. Gustul e adaptat la standarde locale. Arată similar, dar nu e același lucru.

    În Borneo o mare majoritate din populație sunt creștini. Pentru mine , e ciudat să văd chinezi să meargă la biserică în fiecare duminică. E și mai ciudat să îi văd chiar și pe tineri cum își fac cruce înainte de masă – un fapt social acceptat aici.

    Cred că și pentru ei e ciudat să vadă un “westerner” care merge la mănăstiri budiste  și face ceai chinezesc.

     
    DSC_0036

    Acum două săptămâni am fost ales să fac ceai pentru călugări în cadrul unui eveniment budist ( echivalentul Paștelui sau Crăciunului ca și importanță pentru ei). În timp ce eu eram unul din cei doi experți în ceai, un alt chinez era expert în cafea.

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , 2 comentarii  
  • Despre beneficiile ceaiului și stilul de viață sănătos

    27/08/2016, postat in jurnal

    Am avut nu de mult niște dureri de spate. O vertebră mi s-a deplasat puțin și de abia mă ridicam din pat. Nu e nimic grav și știam că e doar un nerv prins. Cu toate astea, aveam niște dureri cumplite și timp de o zi de abia mă puteam ridica din pat.

    Nici nu cred că pot să îmi imaginez ce greu trebuie sa le fie celor care suferă de boli groaznice. Ce greu e să încerci să schimbi, să rabzi și să nu lași asta să îți influențeze calitatea vieții. Nu cred că aș putea.

    Când aveam magazinul mă mai sunau din cand în când familiile unor bolnavi de cancer. Ei citeau undeva că ceaiul matcha sau ceaiul verde sau orice alt ceai e bun contra cancerului. Eu nu puteam sa le zic că așa este. Îmi amintesc de tatăl unui copil bolnav care m-a sunat să întrebe daca am ceai matcha si tristețea în glasului lui când i-am spus ca nu avem. Mi-a spus că copilul lui are cancer. Mă gândesc și acum la el.

    Acest tip de sfaturi vin de la indivizi care sunt deziluzionati. E mai usor sa crezi ca un cristal te vindeca (cand nu esti bolnav) decat ca oricand ne putem imbolnavii si muri.Sunt mulți indivizi relativ tineri care dau sfaturi de sănătate sau spritualitate. Ce poate înțelege cineva la 20, 30 despre un stil de viață sănătos?

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , un comentariu  
  • Purple Cane Tea

    06/08/2016, postat in jurnal

    Am discutat de Compania Ceaiului, Tashi si Drumul Ceaiului. Compania Ceaiului a fuzionat cu Tashi iar Tashi si Drumul Ceaiului vând doar online.

    Pe lângă aceste magazine am făcut contact și cu alte magazine/ceainarii chinezești din diferite țări. Toți mi-au zis că acest tip de afacere nu te îmbogățește – chiar și între chinezi.

    Purple Cane Tea pare a fi o excepție. Cu peste 20 de locații în Malaiezia, Purple Cane Tea încă se extinde. În funcție de locație se poate găsi magazin, ceainărie sau restaurant. Mâncărurile lor sunt infuzate cu ceai sau se potrivesc cu ceai.

    IMG-20160806-WA0001

    Ceaiul lor e puțin cam scump după localnici, dar pentru standardele noastre aș zice că e accesibil. Oolong-urile și ceaiul lor verde nu mă încântă dar pentru un consumator normal către mai priceput sunt excelenți când vine vorba de puerh. Ei vând la turtă sau câte un tong întreg din diverși ani. Multe din rețetele faimoase (7542, Red Mark, Green Mark, 8582 , etc) se găsesc la ei pe rafturi. Mai nou încerc să învăț să învechesc de unul singur așa că am început să cumpăr mai masiv. Am cumpărat recent un tong de 7542 și un blend special de a lor.

    Chair dacă sunt mari, managerii lor încă vizitează locațiile pe care le deschid. Bineînțeles ei iubesc ceaiul foarte mult. Rar îmi e dat chiar și printre chinezi să învăț multe de la cineva. Modul în care își educă o parte din personal e impresionant. Spun o parte din personal pentru ca au oameni specializați care fac ceai sau învață pe alții să facă ceai.

    Purple Cane Tea
    Am constat că puerh-ul nu e ușor de înțeles și făcut la un nivel mai înalt. Am fost impresionat de modul și spritul în care am fost servit cu ceai. E foarte rar când întâlnesc pe cineva care reușește să-și infuzeze si caracterul în ceașca de ceai. Trebuie să zic că și ei au fost încântați de faptul ca eu studiez ceaiul. E o plăcere și pentru ei să discute cu cineva care studiază ceaiul. Când i-am întâlnit am descoperit că avem prieteni comuni – călugării de la Santavana. Abotele  Kayin Sifu e un maestru al ceaiului și e cunoscut în această comunitate.

    Purple Cane Tea

    Întălnirea cu managementul Purple Cane Tea a marcat 3 premiere pentru mine: Prima dată când am băut Yellow Mark, prima dată când am întâlnit un ceainic cu gura de argint și prima dată când am băut ceai alb învechit mai vechi de 10 ani.

    Categorii:jurnal, Taguri: , Adauga comentariu  
  • Si s-a mai inchis un magazin de ceai chinezesc

    13/06/2016, postat in jurnal

    În toamnă Panko de la Drumul Ceaiului și-a închis ceainăria fizică, iar acum are doar magazinul virtual virtual. Cu ceva timp înainte, Ionela de la Tashi a făcut același lucru.

     
    Random tea events
     

    Din păcate e greu să ți o ceainărie curată cu ceai chinezesc de calitate în România.  Nu aș zice ca publicul nu e educat, aș zice ca nu e o nevoie reală iar publicul în larg nu are de ce să investească așa de mult pentru a savura o ceașcă de ceai.   În cele din urmă, nu suntem chinezi și oricum am lua-o ceaiul de înaltă calitate e un lux – nu o necesitate.

    Ceaiurile care existau la Compania Ceaiului  erau extraordinare din punct de vedere calitativativ chiar și pentru chinezi (cu excepția puerh-ului si ceaiurilor învechite). Chiar și în Asia, în afara Chinei unde exista mall-uri de ceai,  e greu să găsești un magazin cu acea selecție. Dar suntem o mână de oameni în România care știm să preparăm astfel de ceaiuri.

    Sper ca următoarea ceainărie chinezească fizică care se deschide să nu fie din pură pasiune și să fie făcută de cineva care știe exact cât să se compromită. O afacere e o afacere în cele din urmă, nu un club social. Pentru a reușii  e nevoie de multe aptitudini, aproape nici una legată de ceai.

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , 2 comentarii  
  • WordPress

    03/10/2015, postat in jurnal
    Categorii:jurnal, Taguri:, , , Adauga comentariu  
  • Ceai la Santavana

    12/07/2015, postat in jurnal

    Santavana este locul unde merg eu duminicile. Este o mănăstire budsită din țara în care mă aflu. Nu mă duc pentru ceai, dar amuzant destul, a devenit o parte destul de importantă.

    Spun că e amuzant pentru că am hotărât oarecum să nu mai ofer aceeași atenție ca nivel de studiu  ceaiului ca să pot studia lucruri mai importante, dar aici am ocazia să studiez foarte mult ceaiul, fără să urmăresc asta în mod direct. Am lăsat ceaiul, dar ceaiul nu m-a lăsat pe mine.  (E un fel de a zice am lăsat ceaiul – noi bem ceai zilnic, e cea mai constantă activitate din viața noastră).

    santavana09

    Mă duc  în principal pentru a medita, dar meditația merge mână în mână cu dhana ( donații sau munca voluntară), iar făcutul de ceai pentru oaspeți e una din aceste activități voluntare.

    Câteodată, fac ore în șir ceai, la mai multe grupuri de vizitatori. Am invățat că pot face liniștit ceai (gong fu) la grupuri de 20+.  Prima dată când am făcut asta nu am fost chiar relaxat, ce-i drept. Dar după, a devenit normal.

    santavana07

    Am avut ocazia să beau și să prepar ceaiuri destul de vechi. Deși am hotărât să o las mai moale cu ceaiul,  studiul meu s-a accelerat .  S-a accelerat pentru că aici am ocazia să fac ceai mai mult, să beau ceai făcut de oameni mai pricepuți ca mine, să fac dintr-o varietate foarte mare de ceaiuri (zeci sau poate sute de puerh si hei cha) și să fac ceaiuri de diferite vârste.  De asemenea, văd direct cum se păstrează și verifică puerh-ul pentru maturare (Și da, ce am scris pe blog mai demult rămâne valabil – dar am prins câteva trucuri noi).

    santavana17

    Bineînțeles, nu  tot timpul fac eu ceai, dar se nimerește destul de des. Astăzi s-a început cu un ceai puerh dintr-un copac vechi, făcut de un prieten. Apoi eu am făcut un ceai negru din Fujian, s-a continutat de altcineva cu un puerh și am revenit eu cu un ceai negru din Taiwan, tocmai adus la templu.

    Toate aceste ceaiuri au fost pe mai bine de 5 ore, pentru mai bine de 20 de oameni.

     

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , un comentariu  
  • Ceaiul nu iasa tot timpul din prima

    15/06/2015, postat in jurnal

    De obicei, sunt foarte precaut cu ceaiul. Un ceai nou, in special raw puerh, il fac prima data mai slab apoi imi ajustez metoda de preparare. Cand se intampla sa fiu in public cu un ceai nou, gust eu primul si ajustez daca cumva pun prea mult. Cateodata, eticheta dicteaza sa nu pot face asta.

    2015-06-14 11.37.51In aceasta duminica, am facut din nou ceai la manastire si am ales eu ceaiul.  Am ales un puerh din 90. As fi zis ca e shu puerh, dar era sheng. Si am pus prea mult. Prima infuzie a iesit deosebit  de amara.  Foarte rar mai gresesc asa, dar s-a intamplat. E ok cand nu cunosti ceaiul, dar servindu-l deja, era prea tarziu.

     

     

    Eticheta mi-a dictat sa servesc prima data calugarului de la masa.   Cu tact, a trimis niste napolitane la masa, in caz ca sunt persoane mai sensibile la stomac. Cu mai putin tact, am ‘retras’ prima infuzie si am ajustat ceaiul, inainte ca ei sa o bea.

    Cred ca m-am bucurat prea tare in ultima vreme si mi-am luat o lectie.

    Ca sa nu fie doar o lectie de ego, am dorit sa invat caracterul chinezesc pentru raw.

    青 – verde, negru sau tanar

     

    Am crezut ca e caracterul pentru sheng, dar acest caracter inseamna verde, negru, sau tanar ( in functie de context). Se pare e diferit de caracterul de sheng.

    生 – viu , viata 

     

    La cum cunosc eu cultura lor, fie  e o diferenta intre sheng si raw (la nivel de ceai) fie doar in vest folosim mai mult  sheng. Se pare ca mai sunt unele lucruri care inca nu le inteleg si pe langa pinyin, invatarea caracterelor e pasul urmator pentru mine.

    Categorii:jurnal, Taguri: , Adauga comentariu  
  • La cumparaturi

    06/06/2015, postat in jurnal

    De cand am venit aici, caut un hong cha de o calitate mai buna. Weekendul trecut am fost pentru scurt timp in Kuala Lumpur si din intamplare am dat peste un magazin de ceai pe gustul meu.

    Pana am ales ceaiurile pe care mi le-am dorit, am fost servit cu un ceai alb salbatic. Domnisoara care ma servea era foarte mandra de acest ceai si pe buna dreptate. Pe langa ca era foarte bun, era de pe plantatia familiei ei.

    Stand la povesti am aflat ca e din provincia Fujian.  Am ales un Hong Cha facut chiar de familia ei. Am vazut poze cu plantatia si cu procesul de fabricare. E prima data cand am luat contact direct cu un producator mic si prima data cand am planificat o vizita pe o plantatia.

    Cat timp am fost servit cu ceai, ea a stat tot timpul in picioare. Desi purta conversatia normal, atentia ei tot timpul era pe ceai.  In general, eu prefer sa servesc ceai jos, dar acesta e un obicei care mi-a placut si o sa incerc sa il port si eu cand serversc la mese mai inalte.

     

    Pe langa acest hong cha, am ales si un shu puerh. La fel cum acum cativa ani urmaream oolong, aici urmaresc hei cha (liu bao) si puerh (despre asta in alt post).

     

     

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , un comentariu  
  • Una alta despre alte culturi

    09/05/2015, postat in jurnal

    De cand am ajuns in acest loc, am luat contact cu minoritatea chinezeasca. Bineinteles, nu a trecut mult pana am dat de ceai. Sau, mai bine zis, ceaiul a dat de mine.

    Desi nu toti au idee sa faca ceai, toti (cei mai in varsta) beau ceai.   Le place in mod deosebit puerh-ul, care este usor accessibil aici. Cu toate acestea, daca intrebi un tanar el nu o sa stie sa iti zica ce e si de unde cumperi sau cateodata ce este.

    Intre cei care stiu face ceai unele detalii sunt mai putin importante.  De exemplu, daca vorbesti de ceaiuri oolong  oxidate – se uita lung – unii din ei. Daca folosesti termenul in chineza – yan cha – totul e ok.

    Cel mai bine e sa te adresezi folosind numele ceaiului in chineza. Ei cand zic green tea from taiwan se refera la oolong si black tea se refera la puerh (hei cha – ceai negru). Asa ca, lu cha , hei cha, hong cha, oolong cha, yan cha si  bai cha si huai cha sunt normele.

    Spre norocul  meu, majoritatea mea termenilor in chineza ii stiam.  Cu toate acestea, nu stiam sa pronunt nici unul corect – nimeni nu intelegea ce zic. Nici macar cha.

    Spre final, trebuie sa spun ca doar acum apreciez cu adevarat ce ceaiuri aveam la Compania Ceaiului.  Desi aveam ceaiuri bune – nu imi dadeam seama cu adevarat cat de bune.  Am avut norocul sa dau peste puerh-uri foarte bune aici, dar nu am baut inca un ceai verde pe jumatate la fel de bun decat aveam la Compania Ceaiului. Si pot zice ca putini cauta.

     

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , 11 comentarii  
  • Tot in manastire

    03/04/2015, postat in jurnal

    De cand am venit in aceasta tara, am baut de mai multe ori ceai servit de altii.  Pentru mine nu prea a fost comun acest lucru in trecut.  Acum, am inceput sa fac si eu ceai.

    Desi am mai calatorit in trecut, pot sa zic ca doar acum am avut contact mai indelungat, in viata de zi cu zi, cu cultura chinezeasca.  Ce am scris pe acest blog ramane in picioare.  Nu mai am nici o indoiala de spiritul acestui blog.  Pana acum, nu aveam validarea explicita a  culturii despre care scriam. Acum o am.

    Am inceput sa fac ceai si pot zice ca il fac la fel ca pana acum, iar oamenii de aici apreciaza felul in care il fac ceai.  Am reusit sa fac ceai pentru oameni de mai multe varste si din mai multe regiuni. Am reusit sa fac ceai si pentru calugari.

    Nu pentru asta am venit, dar pot zice ca ma bucura . Pot continua studiul cu mai multe instrumente si cu un public mai sensibil – care a crescut asa.

     

     

    Categorii:jurnal, Taguri: , Adauga comentariu