Despre obiecte
10/12/2011, postat de Cha in jurnal
O să vorbesc în acest post despre instrumentele de ceai, dar nu neapărat la modul practic.
Obiectele pe care le folosim devin parte din viaţa noastra de zi cu zi. Ceainicele , spre deosebire de ceai, stau cu noi mult mai multă vreme şi ne ţin companie vreme îndelungată. De-a lungul timpului devenim foarte familiari cu ele, le învăţăm defectele şi odată cu defectele, învăţăm valoarea anumitor lucruri. Folosirea îndelungată a anumitor obiecte dă naştere unei legături care nu poate fi înlaturate aşa uşor. Ele devin extensii şi capătă personalitate. Există ceainice cuminţi şi există ceainice pretenţioase. Există ceainice care necesită atenţie şi există ceainice mai răbdătoare. Toate lucrurile astea le înveţi în timp.
Tot timpul vor fi instrumente mai bune şi mai frumoase, dar înlocuirea lor constantă nu duce nicăieri. Orice lucru trebuie să apară pe bază de nevoie, iar dacă acesta înlocuieşte un lucru mai vechi, atunci, obiectele trebuie date mai departe să ajute pe altcineva. Bineînţeles detaşarea nu apare uşor de fiecare dată.
Acum ceva vreme am făcut un concurs prin care am dăruit un ceainic. Deşi îmi plăcea, nu aveam nevoie de el. Ca să pot să îl dau, a trebuit să aleg pe cineva care îl respectă pentru ce este. Alegerea a fost subiectivă, nu random şi nu transparentă. Am ales pe cine am crezut eu că se potriveşte cel mai bine cu ceainicul.
Cei care nu îşi permit să cumpere dintr-o dată tot să se considere norocoşi. Bucuria voastră o să fie mult mai mare decât dacă aţi fi avut tot odată, iar întelegerea voastră asupra acelui lucru va fi mult mai mare.
În prisma blogului pare că am multe obiecte. Aşa e, dar fiecare are o poveste şi o nevoie. Şi cel mai imporatant, nu le-am cumpărat odată, le-am cumpărat pe decursul a mai multor ani. Am un ceainic pentru ceai negru, unul pentru oolong, unul pentru shou puerh si unul pentru sheng puerh şi încă unul pentru ceaiuri plate. Am un gaiwan mare pentru ceaiuri verzi si baozhong, unul delicat pentru ceaiuri mai sensibile şi unul cu pereţi mai groşi pentru oolong. Am ceşti pentru ceai mai puternic şi ceşti pentru ceai mai delicat.
Acum cumpăr foarte rar lucruri şi doar dacă îmi provoacă o deosebită plăcere sau am nevoie. De exemplu acum urmăresc două lucruri la care le simt lipsa de mai mult de câţiva ani. Unul din ele este un dispozitiv de fiert apa care îmi permite să controlez modul în care fierbe apa. Toate lucrurile astea mi-au permis să învăţ şi cu pasiunea mea să alimentez Compania Ceaiului şi să am o bază de discuţie. Nu există nimic din ce nu aş folosi eu acolo .
Dintre toate, ceainicul pentru sheng puerh va fi cel de care mă voi despărţii şi va pleca la cineva care are nevoie de el. Motivul e ca e singurul de care mă pot lipsi (având in vedere ceaiul). Dacă renunţ la oricare din restul, renunţ la un tip de ceai.








































