Hong Kong, originally uploaded by bortescristian.

La inceputul anului am fost in Hong Kong si Filipine. Plantele de ceai sunt de langa un templu taoist, pe care l-am vizitat tot atunci.

Desi am amintit ca am cumparat ceai din Hong Kong, nu am insistat pe subiectul asta, desi am invatat cate ceva de acolo si mi-am cumparat si mai multe.

Aceasta imagine, folosita un pic altfel poate sugera multe. In blogosfera (superficialosfera) noastra e plin de altfel de cazuri. Contactul direct cu ceva autentic nu te face expert si nici nu iti confera o autoritate.

Un curs sau  o calatorie iti deschid ochii, dar pentru a stapanii ceva , ai nevoie de ani de munca si incercari multe. Nu as fi vrut sa folosesc imagini de genul pentru a introduce o idee.

Spre deosebire de alti bloggeri, Stéphane este diferit.  In primul el studiaza cu un maestru de ceai care are o experienta de catava decenii in spate. Judecand dupa progresul lui Stéphane (se poate vedea pe blog), trebuie sa fie un maestru deosebit.

De asemenea, Stéphane invata si pe altii unele subtilitati pe care nu ai cum sa le prinzi altfel. Multi care au bloguri de ceai povestesc despre diferite arome  ( ce si le imagineaza sau nu) sau despre cate secunde au lasat ceaiul la infuzat.  In schimb, nu mentioneaza foarte multe aspecte cheie legate de ceai.  Pe blogul lui Stéphane gasiti destule informatii cat sa cresteti gradat. Informatia de care vorbesc poate  parea intimidanta, dar cu rabdare se poate.

Pe langa aceste lucri, pozele si aranjamentele lui sunt impresionante. E o placere sa te uiti la orice poza de la el de pe site.  Daca vi se par ca aranjamentele mele arata cat de cat bine, mai ganditi-va odata.  In raport cu el, eu sunt ca un copil care tocmai invata ceva nou.

Daca aceste poze de la mine v-au placut, urmatoarele de pe blogul lui o sa va impresioneze si mai tare. Diferenta de nivel e mai mult decat evidenta chiar si pentru cei ce nu stiu prea multe despre ceai.

Un interviu cu Stéphane Erler

Interviul se poate citi aici (limba engleza).

Cateva mituri:

Ceaiul alb are mai putina cofeina

Fals si  cam departe de adevar. Ceaiul alb are cea mai multa cofeina. (puerh nu a fost testat)

Alb = 4.85%, Verde = 2.9%

(Sursa aici )

Ceaiul verde are mai putina cofeina decat ceaiul negru

Fals. Au cam aceeasi cantitate de cofeina.  Aceasi studiu ca mai sus. Studiul e bazat pe 30 de ceaiuri.

(Sursa aici )

Ceaiul negru (rosu) are mai putini  antioxidanti decat un ceai verde

Fals din nou. Acelasi studiu .

(Sursa aici )

Mai multe despre cofeina puteti citi aici .  Articolul este scris de domnul Nigel Melican, care se ocupa cu productia si partea stiintifica a ceaiului de mai mult timp decat eu respir. Multe mituri au fost spulberate de dumnealui. Dealtfel, informatiile de mai sus au ajuns la mine prin intermediul lui ( via twitter) .

Mai vreau sa spun cateva cuvinte despre ceai si sanatate .  Adevaratii cunoscatori nu il cumpara  direct pentru sanatate.  Cei ce vand ceai il promoveaza pentru sanatate.  Nu aveti niciodata incredere in  cei ce afirma des lucruri despre ceai si sanatate fara sa precizeze sursa unui studiu! Si nu cumparati de acolo! Si chiar studiile, conteaza cine le-o facut si cum le-o facut. Multe nu valoreaza nimic practic.

Chiar si daca un studiu e bun, conteaza ce varietate, din ce an , din ce sol, si cum a fost tinut. Pe langa asta,  ‘ceaiul’ cu bucati de ananas si resturi de tulpina de nu stiu ce nu mai e ceai de mult. Nici macar nu intra in raza studiilor.

Eu am pus pe site o lista cu studii ce am mai gasit, dar, si din acestea ma gandesc sa scot.  Teoretic, e un mod de a informa despre posibile efecte. Practic nu vreau sa ajunga sa se trateze cineva de afectiuni folosind ceai!

Cateva posturi cu ceaiuri de la Drumul Ceaiului:

• Ceaiuri noi
• White Dragon Pearls
• Wild Puerh II
• Puerh Salbatic
• Jun Jian
• Ginseng Oolong

Si un mic disclaimer. Blogul meu e numit Calea Ceaiului, iar magazinul Drumul Ceaiului. E o coincidenta, amandoi (edica eu si Panko, owner Drumul Ceaiului)  avem numele alese si domeniile dinainte sa ne cunoastem ^_^. Si da, il cunosc si mai primesc ceai de la el din cand in cand. Dar la fel si de la alte magazine pe care le recomand. Promovez ce imi place. Eu fiind mai priceput decat Panko in ale online-ului, o sa ii dau o mana de ajutor in promovare. Dar, magazinul nu este al meu si nu am relatii comerciale cu Drumul Ceaiului. Panko fiind cel care m-a introdus in puerh , il recomand cu caldura.

Spun aproape gongfu pentru ca nu m-am indurat la timpurile mari de infuzare specifice metodei englezesti ( nota catre mine, ar trebui sa revizuiesc site-ul in privinta asta) . Si am facut infuzii relativ scurte, desi mai lungi decat cu un ceainic mic sau gaiwan .

'Clasica' ceasca

Oh da, aproape ca inteleg aceasta dimensiune europeana. Da, e intr-un fel comod, si da, te poti pierde facand alte lucruri. Ceasca te asteapta deoarece are o cantitate imensa de ceai. Doar ca pur si simplu este prea mult deodata pentru a putea fi savurat. Aceasta metoda, in opinia mea, din punct de vedere al gustului, nu atinge 30-40% din metoda gong fu si o vad foarte nepotrivita pentru oolong-uri si puerh-uri. Trebuie sa recunosc, ca am vazut rezultate foarte bune pentru ceaiuri negre  si  destul de  bune pentru slabe (chiar recomandat pentru unele), dar cam atat. Pot sa spun ca cel mai bun Yunnan Gold care l-am gustat a fost preparat asa, dar infuziile urmatoare si majoritatea ceaiurilor, au fost cu mult sub ce obtii folosind metoda gongfu . Pentru oolong si puerh, pur si simplu nu poti scoate tot ce trebuie cu metoda asta. Chiar daca mimezi gongfu, nu poti bea atata ceai si ai nevoie de cantitati mult mai mare de ceai (frunza).

Lasand gustul la o parte, preparat asa, ceaiului ii lipseste esenta. Sufletul. Natura. Ramane o simpla bautura, cocheta, eleganta, de bun gust. Nici unul din atributele astea nu ma intereseaza personal.  Oricat de buna ar fi, o sa ramana o simpla bautura.    In acest context nu apreciez ceaiul asa mult. De fapt, ma deranjeaza  trend-ul care se formeaza la noi in tara.

O descriere frumoasa, care te mangaie,  o carte, asocierea cu cultura,  asa se intelege ceaiul in marea masa a bautorilor de ceai din aceasta dimensiune.E pacat ca aceste atribute se formeaza in jurul ceaiului, dar nu pleaca de la ceai.  Si e pacat ca exista o intreaga industrie care profita de asta, pentru ca majoritatea bautorilor de ceai de la noi nu judeca dupa calitate, ci dupa imagine.  Denumiri pompoase gen “Sun of the East” sau “Wild summer” sau mai stiu eu ce,  denota resturi de ceai, amestecate cu tot felul de fructe ca sa ajute lumea sa treaca peste nerabdarea lor de  a face un ceai.  Ba, atat de departe merge acesta industrie, incat e comun acceptat (chiar si de unii vanzatori) cum ca ceaiul verde e amar  .  Doar cel de proasta calitate, sau facut gresit e amar.

Ce e greu de inteles pentru multi e daca un magazin X are un ceai bun, nu inseamna ca are ceaiuri bune, si ca acel brand inseamna calitatea. Fiecare ceai e facut altundeva, si de catre altcineva, magazinele isi pun doar eticheta, in loc sa il vanda  precizand sursa.  Acest lucru inseamna un val de ceata  peste consumatori, majoritatea lor nestiind de fapt ce au in ceasca. Multi nici nu cred ca deosebesc un ceai de o infuzie de plante. Brandurile, inseamna calitate proasta.  Un magazin de ceai bun o sa va informeze despre provenienta ceaiului, nu o il vanda ca si un produs a lui.  Majoritatea marilor exportatori, si lanturi de magazine,au un ceai la o calitate cel mult mediocra. Acest tip de consum face rau  pe termen lung tarilor producatoare, asa ma gandesc, dar deocamdata nu pot sa va aduc multe argumente in privinta asta.

Ca sa rezum, este o mare diferinte intre ceaiul in stil european si ceaiul altor natii estice, in special China, Japonia, Coreea .  Are parti bune, dar reprezinta total altceva, si aproape nu au nici o legatura.  Partea comuna apare doar la socializare, lucru care am vazut ca e obtinut cu success de multe ceainarii la noi (lucru bun).

In incheiere, tin sa zic ca nu e neaparat un lucru rau ceaiul in acest mod. Doar ca e diferit de ce veti gasi aici . Foarte diferit. Va incurajez sa incercati ce va place si sa beti cum va place, doar ca, eu in zona aia nu prea calc si nici nu vorbesc des despre asta. Nu zic ca ceaiul e un mod de viata, deoarece ramane o bautura simpla in cele din urma. Zic ca nu e bine sa fie luat drept altceva si daca avem bani sa cumparam niste cesti scumpe, atunci putem investi si un pic de efort in prepararea lui.

Nu aveti nevoie decat de o sticla de plastic, niste ceai care va place  (albe, verzi, oolong scot rezultate foarte bune)  si apa. In sticla puneti o cantitate cat sa acopere fundul si un pic, apoi umpleti cu apa si lasati la frigider peste noapte. Atat . Eventual, filtrati a doua zi.  Este foarte racoritor  si este o varianta mult mai buna decat sa arunci ceai fierbinte peste gheata.  In plus, nu riscati sa il preparati prost.

Atentie, cautati un ceai cat de cat decent.  In principiu daca va place fierbinte, o sa va placa si rece.  Ca o ultima nota, acest post intra in categoria jurnal, si nu in ceai, deoarece il consider mai mult o bautura racoritoare, se abate cam mult de la notiunea mea de ceai

V-am mai zis,  ceaiurile au o anumita natura.  Unele tind spre Yin (rece), altetele spre Yang (cald).  Acestea te incalzesc, sau te racoresc, respectiv  iti urca sau coboara energia.  Aceasta bautura are capacitatea sa te armonizeze. Ei,  poti creea si o senzatie, folosindu-te de natura ceaiului ca sa o intaresti.  Cel putin asa cred.  In pozele de mai jos,  am fortat un pic asta ca sa arat ca se poate sugera ceva, cel putin la un nivel.

Maestrii chado (ceremonia japoneza) au dus aceste aranjamente in extrem,  transformand toata experienta intr-o arta a artelor. Aceea arta nu este o simpla aranjare a unor obiecte asftel incat sa placa ochiului, ci, este vorba de crearea unei  senzatii.  Unii maestrii chado iti vor aduce aminte de iarna in plina vara si invers.

Maestrii chinezi, cha dao, fini cunoscatori ai naturii ceaiurilor, se vor folosi de ceai sa te armonizeze cu mediul. Aranjamentul lor  este menit sa intareasca  sau sa echilibreze natura ceaiului. Armonia fiind de o deosebita importanta, ei vor cauta sa echilibreze toate cele 5 elemente (pamant, metal, foc, apa, aer, lemn)  dupa principii pe care le-ati auzit cu numele de feng shui. Metalul, carbunii, lemnul, portelanul, ceaiul si mai ales apa sunt atent alese astfel incat sa colaboreze bine .  Doar daca toate cele cinci elemente lucreaza impreuna, ceaiul poate fi ‘eliberat’ .  Bineinteles, elementul cel mai important e omul. In cha dao,   un ceai nu poate fi facut la fel de doua persoane.  Fiecare persoana lasa o nota asupra ceaiului, dupa principiul  ‘mancarea facuta de mama e mai buna pentru ca pune dragoste in ea’.

Initial am vrut sa scriu doar cum puteti crea un sentiment folosind ceaiul dar se pare ca am deviat putin. Sper totusi ca informatia este utila. Va rog luati in considerare ca legat de chado, cele scrise reprezinta modul cum percep eu din exterior, eu insumi nepracticand chado.

In general, in functie de modul in care a fost procesat, varsta ( si multe multe alte conditii) un ceai poate fi considerat ca are natura  yin (rece ) sau yang (cald) . Nu o sa dezabat aici toata teoria,  tineti minte numai ca e important de stiut ca e yin sau yang “in raport cu“.  Oricum, cu cat este mai oxidat, sau cu cat a fermentat mai mult, cu atat este mai yang. Un ceai yang e bun cand vrei sa te energizezi, sa te incalzesti, “sa te pui in miscare”. Un ceai yin in schimb e mai racoritor si are si un efect de “linistire”.   Efectele astea nu sunt legate de nivelul de cofeina, de exemplu, silver needle (un ceai alb) are printre cele mai mari nivele de cofeina intalnite la ceaiuri (7%), dar te linisteste , pe cand un ceai rosu care are nivelul aproape la jumate, nu. Bineinteles, nu sunt absoulte efectele. Un tie gua yin care e yin , e  yang fata de un ceai verde . Amandoua pot fi considerate yin , dar modul in care actioneaza ( deci si momentul cand trebuie alese) este diferit.

Oricum , nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Asta am testat eu in acel weekend.  Am realizat (nu numai la nivel de intelect) ca ceaiul poate sa te armonizeze cu mediul .  Tipul de ceai,  momentul ales, decorul , ambianta sunt foarte importante.  Cred ca am facut un mic pas in aceasta directie.

Pe langa asta, am invatat putin despre natura instrumentelor gongfu . Ciudat ca am invatat asta acasa, intr-un orasel mic,  folosind o farfurie ‘normala’  . In urmatoarea saptamana (o sa vedeti in blog posturi),   am inceput sa fac ceai fara obisnuita tavita. Mi-am cumparat o farfurie si un bol simplu si am inceput sa experimentez. Folosirea unor accesorii  gen farfurie si bol mareste gradul de libertate dintr-o sesiune de ceai . In acelasi timp, te face mult mai atent pe ceai. Atentia mea asupra detaliilor a crescut considerabil. Sper ca pe viitor acest lucru sa se condenseze in experiente de ceai cat mai placute. Totusi,  asta nu inseamna ca renunt la tava. Inseamna ca am mai multe alegeri.  ( Celor care acum fac primul pas, le recomand totusi o tavita. E mult mai simplu. )

Update: Daca ati ridicat o spranceana cand ati citit despre natura yin sau yang a ceaiului, tocmai am gasit un site care trateaza mai amanuntit aceast lucru. Site-ul se numeste Yi Jin Jing, iar mai multe despre ei o sa gasiti daca dati click pe link.

Din ele, primul pe care l-am incercat, cu oarecare frica, a fost Lapsang Souchong-ul (un ceai rosu afumat).  Zic cu oarecare frica, deoarece prima data cand am incercat acest ceai  l-am cumparat de la ********** , si era de foarte foarte foarte foarte proasta calitate. Imi amortea gura pur si simplu . De atunci, am fost foarte reticient sa imi mai cumpar ceai de genul. Totusi, intre timp m-am mai educat, am aflat ca acestea sunt de fapt foarte bune, doar cele de proasta calitate le strica reputatia. Eu credeam ca nu prea ai cum sa dai gres cu ceai rosu, oricat de proasta calitate e ceaiul pe care il vinzi. In cazul ceaiului afumat nu e chiar asa.  Oricum, dupa ce aseara am baut din nou, m-am vindecat de orice fobie. Ceaiul e foarte bun.   Acuma inteleg de ce Jin Jun Mei are la baza acelasi proces de fabricatie (doar ca nu se afuma). O sa scriu despre el cat de curand.  Si o sa scriu si despre cel de calitate foarte proasta, care e tinut in multe multe pungi in coltul ceaiurilor false (Pentru ca miroase foarte foarte tare, si poate afecta ceaiurile din jur).

Si ca sa revin pe fir, ceaiul l-am facut in gaiwan. In general , orice ceai nou il fac in gaiwan prima data. Candva, o sa scriu un post si despre asta.  Am avut grija sa pre-incalzesc gaiwanul si cescutele , iar apoi,vedeti in poze ce a urmat . Vara eu recomand acest ceai dimineata sau pe timp de ploaia, insa eu (de pofta) l-am facut seara. Nu din cauze de somn e aceasta recomandare, ci din cauza ca este un ceai puternic yang, adica te incalzeste.  Dupa caldura de peste zi, e mai potrivit un ceai cu proprietati mai racoritoare ( yin ) .