Cum se sparge un Tuo Cha

04/09/2011, postat de Cha in jurnal,sfaturi

Un tuo cha este mult mai tare decat o turta puerh. Unele sunt atat de tari incat poti sa dai cu ciocanul, si nu se sparg.

Metoda care am aratat-o pentru puerh nu va functiona si in cazul acestor tuo cha. E nevoie de ceva mai delicat.

Cel mai usor este sa infasurati cuibul intr-o panza , apoi sa lasati la abur 20-30 minute. Eu am folosit un wok si un cos de bambus pe care il folosesc la gatit, dar voi, puteti sa folositi  orice aveti la indemana.

Dupa ce sta 20-30 minute,  cuibul va putea fi manevrat relativ usor. Mai lasati la uscat un pic ceaiul si apoi folositi ce aveti la indemana pentru a depozita ceaiul. Eu folosesc oale mici de lut, cu capac, deoarece sunt la indemana la noi.

Numarul 8

02/09/2011, postat de Cha in ceai,jurnal

Au început ceaiurile pe care nu le ştiu. Numărul 8 e un ceai nemaipomenit de dulce, lucru care mie îmi place mult la ceaiurile negre.

Deoarece nu îl ştiam, am făcut testul cu ceaşca prima dată şi şi-a dat drumul la aromă şi gust, fără partea dulce.  Aşa aromă florală puternică are încât m-am gândit ca poate e un oolong foarte oxidat, deoarce am mai întâlnit  oolong-uri care să semene ca şi frunză cu acest ceai.

L-am făcut odata în gaiwan şi odată în ceainic.  După ce l-am făcut în gaiwan, partea florală a fost şi mai intensă , dar acum în paralel cu partea dulce. Partea florala mi-a amintit de un darjeeling pe care l-am baut mai demult. Ei bine, partea asta florală a acestui ceai eu o caut mai degrabă la un ceai alb, în infuziile următoare am încercat să o omor şi să cultiv partea dulce care mi-a plăcut foarte mult. Nu doar gustul era dulce, dar şi aftertaste-ul e foarte dulce şi persistent.

Numarul 6

01/09/2011, postat de Cha in ceai,hong cha,jurnal

Încă un ceai din seria de mostre primite de la Tudor. Şi acesta este tot un ceai negru şi tot din Yunnan , după părerea mea. Seamănă cu un ceai pe care l-am avut , pe nume Feng Qing Dian Hong . ( Ca un short reminder Dian Hong e un nume dat ceaiurilor negre din Yunnan). Feng Qing e o fabrică , acesta nu trebuie sa fie neapărat de la aceeaşi, dar la gust şi forma e aproape identic.

P.S.  Găsesc foarte eliberator să gust ceaiuri despre care nu am alte informaţii decât frunzele lor.

Ceaiul si Cancerul

21/08/2011, postat de Cha in jurnal

Mi se întâmplă  să primesc mailuri sau telefoane legate de cancer, în general de la rudele apropiaţilor celor cu cancer în caz terminal. Nu e uşor de răspuns niciodată. De multe ori mă întreabă de unde îşi pot procura un anumit ceai. Bineînţeles că răspund.

Ceaiul nu este un medicament minune pentru cancer. Cred ca are anumite efecte pentru sănătate, dar efectele cele mai mari sunt cauzate de stilul de viaţă. Da, s-au făcut o grămadă de studii, dar  majoritatea nu iau în considerare stilul de viaţă.  Stilul de viaţă începe cu ce mâncăm si ce bem şi se termină cu partea spirituală.

Japonezii sunt foarte mari fumători dar ei au o rată a cancerului foarte scăzută în comparaţie cu vestul.  Iubitorii de ceai vor zice ca din cauza ceaiului.   Oamenii de ştiinţă caută asta în genele lor.   Nutriţioniştii o cauta în mâncare.  Alţii in relaţiile lor şi raportarea lor la muncă şi societate. Cred că sunt bucaţi dintr-un întreg. Modul lor de viaţă este o sumă de obiceiuri care poate include ceaiul.

Studiile sunt făcute de oameni, iar oamenii , foarte rar văd imaginea de ansamblu.  În încercarea de a scoate un lucru din context, de a face nişte reguli pe baza lui, se pierd multe lucruri.

Ar fi frumos ca toate studiile să plece de la intenţii nobile, dar nu e aşa.  Multe studii  nu pleacă din dorinţa sinceră de a ajuta,  pleacă din nevoia de a ţine un post, de a îţi face un nume prin a  publica ceva.  E o meserie. Eu aş verifica prima dată ce tip de persoană e cel ce a publicat  un studiu şi care au fost intenţiile lui. În general, studiile care se bazează pe izolarea unui element nu îmi plac.  Bineînţeles ca informaţia poate fi folositoare, dar nu pentru noi, sau nu la modul cum suntem bombardaţi de tot felul de reviste şi bloguri.

Ce cred eu că ajută e speranţa. Din motivul acesta o să răspund la fiecare mail, dar nu o să afirm niciodată că da, vindecă. Am  un respect foarte scăzut pentru toate companiile de ceai care se folosesc de asta pentru a vinde. Studiile arată ca … . E o responsabilitate imensă să zici că ceva vindecă ceva, sau că nu ştiu ce previne cancerul.  Sănătatea nu e ceva uşor de înţeles şi diferă de la un om la altul.  Ce functionează pentru tine nu functionează la fel la alţii. Există culturi care beau ceai şi au mulţi centenari şi există culturi care nu. La fel şi cu mâncatul de carne.  Sunt culturi cu mulţi centenari care mănâncă carne şi sunt culturi care mănâncă mai puţină carne.  Cred ca în primul rând fiecare om trebuie să se cunoască pe el şi să lase pe alţii care au talent şi dăruire să vorbească despre sănătate. Vorbiţi despre sănătate în contextul vostru.

Influenţe

31/07/2011, postat de Cha in jurnal

Nu de mult am fost in Republica Moldova pentru o săptămână. Influenţa Rusiei e foarte mare acolo şi e foarte probabil să întâlniţi locuri ca în imagine.

Eu găsesc foarte interesant cum o singură plantă influenţează aşa puternic culturile. Chiar şi pe a noastra, fără ca neapărat sa fim conştienţi de asta. Să luăm cuvântul ceai. Cuvântul ceai provine din tucescul çay, care provine din chinezescul (mandarin) ch. 茶 (chá) .  Practic, cuvântul ceai pe care îl folosesc bunicii noştri provine de la planta de ceai, nicidecum de la infuzii de plante autohtone.

În alta ţări, cuvântul pentru ceai derivă din te ( tea, tee, etc). Asta pentru că în locul de unde s-a importat ceai se vorbea alt dialect (min) .  Practic, existau 2 porturi mari şi în funcţie de unde se importa, aşa s-au format şi cuvintele.

Să trecem la altă influenţă. Oolong-ul.  Oolong-ul a fost unul din primele ceaiuri care a ajuns în Europa. Oolong, sau wulong, în traducere înseamnă dragonul negru. Datorită acestui lucru, europenii au numit ceaiul ceai negru. Denumirea s-a păstrat şi pentru  ceaiul roşu care a fost trimis ulterior.  În timp, s-a pierdut originea expresiei, iar ceaiul negru a ajuns să denote ceaiul roşu ( după sistemul chinezesc).  Drept urmare, ceaiul oolong a format expresia ‘ceai negru’ şi deşi oolong-urile par o noutate, de fiecare dată când cineva zice ‘ceai negru’, are legătură cu ceaiul oolong.

Influenţele merg şi invers, în special în cazul oolong-urilor. Practic, oolong-urile semănau în trecut  mai mult cu ceaiurile negre decât cele verzi.  Erau puternic oxidate şi roasted. Deoarece vestul cumpără tot mai mult şi cu tot mai mulţi bani, piaţa s-a modificat şi acest stil începe să fie necaracteristic. În prezent, când cineva zice oolong se gândeşte mai degrabă la un Tie Guan Yin floral, aşa numitele oolong-uri  ‘nuclear green’. Acest stil de oolong este recent şi este în mare parte influenţat de noi.

Acestea  sunt doar nişte influenţe subtile. Economia mondială e afectată  puternic de această plantă, chiar şi războaie au fost purtate din cauza ceaiului.  Ceaiul e încă a doua băutură după apă şi face parte din identitatea culturală a mai multor naţiuni.

În multe locuri are mai degrabă o importanţă socială, iar planta în sine nu mai are suflet. Există un acel ceva în planta de ceai care nu poate fi găsit în ceaiurile înecate de o multitudine de arome şi dulceţi, oricât de fascinante ar fi ritualurile. Să luam de exemplul chai-ul de la indieni. Mie îmi place mult, dar nu consider că e ceai.  E o băutură.

Gong fu

17/07/2011, postat de Cha in jurnal

Sunt departe de casă timp de o saptămână, dar acesta nu e motiv să nu beau ceai. Un gaiwan și niște ceai e tot ce e necesar.

Titlul postului a fost ales să subliniez ceva. Gong fu, în contextul ceaiului, nu înseamnă o metodă anume. Nu înseamnă un instrument anume.  Gong fu înseamnă studiul instrumentelor, ceaiului, apei, mediului și în cele din urmă a propriei persoane.

Gong fu înseamnă să te adaptezi sau să adaptezi. Gong fu înseamnă să întelegi că peste un an vei putea face un ceai mai bine.  Gong fu înseamnă să întelegi la modul practic de ce un oolong iese mai bine în ceainice mici decât în ceainice mari.

Gong fu nu înseamnă să îți cumperi multe ceaiuri și multe instrumente. Gong fu însemnă să îți programezi ceaiurile care le bei cu un anumit scop.  Înseamnă să îți cumperi un ceainic sau un gaiwan cu un scop. Nevoia te duce la instrument, nu instrumentul la nevoie.

Compania Ceaiului

30/06/2011, postat de Cha in jurnal

Motivul pentru care am scris puţin mai rar este Compania Ceaiului.  Am deschis compania  recent pentru a putea pune la dispoziţie mai uşor ceaiurile oferite de Canton Tea despre care am tot scris.  Sunt reseller oficial în Romania. Nu o sa fac reclamă agresivă aici pe blog pentru că nu e cazul.

Acum că lucrurile încep să se aşeze, o să revin la oolong-uri. Din când în când,  o să mai postez anumite lucruri care le fac pentru magazin, cum ar fi acest filmuleţ de jos ( prezentare pentru ceainic de sticlă).

Urmează înca doua filmuleţe, unul cu ceai verde şi unul cu ceai negru, acelaşi ceainic. Ar fi corect de menţionat că eu nu prea iubesc ceaiurile de flori chiar dacă se poate obţine un gust relativ placut. De fapt, îmi place doar ceaiul pur şi foarte rar mai beau ceva de genul ceai cu iasomie (care  e ok).

Am avut mari gânduri dacă să pun sau nu pe magazin asta deoarece  sunt singurele ceaiuri din care eu  nu beau. M-am gândit că în cele din urmă, nu sunt pentru mine ceaiurile deci la început măcar, o să las şi ceaiuri de acest gen.

Un experiment cu ceai verde

23/06/2011, postat de Cha in jurnal

Un prieten al acestui blog, Richard Vencu, de la yijinjing .ro, a făcut un experiment foarte interesant cu ceai verde. Dacă acest video vă face curioşi,  vă invit să cititi tot articolul aici.

P.S.:  Nu e încruntat, e lumina puternica

În experiment este folosit Long Jing, un  ceai verde  care se poate găsi și la Compania Ceaiului.

Oolong, întâlnire de gradul III

13/05/2011, postat de Cha in jurnal

Dupa cum va dati seama, am fost putin plecat, sau cel putin departe de blog.   Ca si prim articol dupa aceasta perioada incep cu un articol scris de un invitat. Assiris, dupa cum scrie el pe blog, e unul din cititorii mei, iar textul de mai jos ii apartine in totalitate. Mi-ar face mare placere daca si altii dintre cititorii mei si-ar scrie experientele legate de ceai chinezesc la mine pe blog. Exista cel putin inca doua persoane care stiu ca ar avea despre ce scrie.

****

Dupa ce am tot încercat fel de fel de ceaiuri expuse pe gondolele supermarketurilor, unele mai ochioase decât altele, mai aromate și mai “naturale” dupa cum stă scris pe cutie, simțurile papilogustative au început să devină din ce în ce mai pretențioase.

E ca si cum un degustator de vinuri, dupa ce a încercat mai multe soiuri, de fiecare dată a devenit mai pretențios cu ceea ce punea pe limbă. Pentru ca să prindă la public, comercianții au introdus în pachetele cu ceai fel de fel de arome, departe de cele naturale dar care nu prea corespundeau cu ceea ce oferea natura și mai ales tradiția milenară.

Prima treaptă pe care am urcat-o a fost după ce am găsit undeva scris că pliculetele cu ceai sunt comode la preparat dar sunt altceva decât ceea ce scrie pe pachet. Gata, am renunțat si am trecut la cele care trebuiau strecurate. De aici a început aventura căci, primele preparate erau rele la gust, foarte concentrate și foarte încărcate cu tain ce le dădea un gust astringent neplăcut. Greșesc undeva mi-am zis si curiozitatea m-a împins să studiez din experiența altora. Primul impact a fost când am primit din Japonia un set de ceaiuri care m-au făcut să descopăr că există și ceaiuri mai bune. Și dacă tot aveam acele ceaiuri am zis că trebuie să văd și secretul preparării lor astfel ca să simt și eu ce simt cei ce le laudă virtuțile. Am descoperit cu această ocazie că apa, temperatura, calitatea ceaiului, recipientele, timpul de infuzare sunt cu adevărat importante pentru a prepara un ceai de calitate.

Încet încet am început să mă inițiez (la f.f.) în tainele ceaiului. Camelia Sinensis a devenit cu această ocazie, zeița pe care trebuia să o cuceresc dar nu puteam face aceasta ușor deoarece se ascundea sub nenumărate chipuri si când credeam că am prins-o, îmi scăpa printre degete. Pe acest site am găsit nenumărate indicii de a o putea prinde dar era departe de mine. Adevărata Camelia era inaccesibilă fie din cauză că nu o găseam în magazinele din țară, fie din cauză că de fiecare dată ceea ce găseam se dovedea a nu fi cea reală.

Eram intrigat că aici, Cosmin descria extraordinar experiența sa în legătură cu ceaiurile chinezești iar eu nu găseam nimic mai bun decât cele japoneze, alea de pe piață nu se încadrau descrierii din comentariile de pe site. Toate au durat până ce Cosmin mi-a trimis câteva firicele de ceai Oolong. Le-am privit, le-am mirosit (foarte frumos miroseau) mi s-a părut puțin comparativ cu măsura mea.

Le-am pus pe fundul ceainicului ce tocmai s-a adăugat micii mele colecții cu ustensile de preparat ceaiul și cu rețeta în față, am parcurs etapele de preparare corectă. Am turnat prima infuzie în micile boluri (la mine niște ceșcuțe din porțelan chinezesc). Culoare galben ușor verzuie. Cu aroma o să am ceva probleme din cauză că am experimentat ceva de care simțurile mele sunt cam străine.

Descriu în continuare așa cum am simțit eu. O tentă ușoara de afumat (am ceai japonez Kukicha ce are această aromă foarte puternică). Un parfum pe care nu-l pot descrie care efectiv a încântat papilele gustative, parcă ceva floral dar nu pot preciza cărei flori i s-ar datora.Gata, am băut prima doză și am trecut la a doua. Culoarea aceeași doar că părea ceva mai clară. Aroma de fum la fel doarfoarte puțin mai fină, parfumul floral însă mai pregnant, mai limpede dar fără să știu exact floarea. Undeva pe măsură ce se termina se simțea și un alt gust pe care la a treia infuzie mi-am dat seama că e gustul clorofilei, doar că foarte diafan comparativ cu ceaiul japonez Bancha care are un gust specific de clorofilă, cam cum ar fi apa în care s-au opârit frunze de urzică. La cea de a treia infuzie culoarea neschimbată și gusturile la fel, plăcute și care aveam senzația că-si sporesc calitatea. A urmat apoi infuzia 4,5 și 6 în care gustul și aromele se diluau de fiecare dată câte puțin dar încă se păstrau la fel de plăcute.

Mai departe nu am mers deoarece era seară si nu mai puteam să beau dar…. dimineață am mai încercat încă trei infuzii care deși au diminuat destul de mult comparativ cu primele erau încă plăcute. Acele firicele de oolong au devenit ditamai frunzele de Camelia, întregi și frumoase cum numai în poze se văd, nu mi-am putut imagina că față de cum erau, au devenit atât de frumoase, parcă erau bune de salată. Chiar am gustat din una dar gustul era astringent, nu mai avea acele arome care m-au încqntat, frunza era epuizată aș putea spune, a dat tot ce ara mai bun din ea. Acum am putut trăi pe viu ce înseamnă cu adevărat un ceai bun. Am mai urcat o treaptă, privesc de undeva de mai sus la drumul parcurs în cunoașterea tainelor ceaiurilor.

Voi fi de acum ceva mai pretențios cu ceea ce voi consuma în acest sens. Experiență unică trăită a făcut ca în situația în care voi găsi Oolong să stiu dacă e autentic sau ceva recomandat de oameni care nu au habar de calitatea ofertei lor dar sunt încântați să facă bani nemeritați. Sunt sigur că acel gust minunat a rămas întipărit în celulele ce au luat parte la experiența trăită.

Gânduri

10/04/2011, postat de Cha in jurnal

Primesc foarte multe întrebari despre cum m-am apucat eu de ceai. Nu ştiu să zic, m-am apucat şi m-am trezit cu 3 dulapuri pentru ceai şi unul pentru haine.   Cred ca lucrul cel mai important e că îmi place ceaiul. Al doilea ar fi afinitatea mea faţă de cultura lor.  Asia pentru mine înseamnă multe. Practic, mi s-au părut mai normale lucrurile acolo decât aici.

Faptul că am trecut prin Hong Kong mi-a dat un simţ al identităţii mult mai puternic. Ştiu cine sunt şi cine nu sunt. Înainte să trec pe acolo mi-ar fi fost cumva jenă să servesc un asiatic cu ceai. Acuma nu îmi e.  Majoritatea chinezilor nu studiază chiar atâta ceaiul. De fapt, un bol sau o sticlă e tot ce au nevoie să îşi facă ceai.  Gusturile lor sunt diferite de la o regiune la alta. Sunt practic sute de feluri de a bea ceai şi mi de ceaiuri.   Nu ai cum să le stăpâneşti pe toate şi nici nu ai avea motiv să faci asta.  Ceaiul e prezent cam peste tot, pentru că e ceva natural.

În contră, la noi (în vest) , un expert în ceai va ştii toate felurile în care se bea ceaiul. El va prepara cel puţin o dată un ceai cu un tokoname, va citii despre samovar (poate îşi va lua unul), va căuta ceaiuri celebre fără să se obosească cu întrebări despre autenticitatea lui.  E genul de om care îşi cumpără un ceai, nu ştie să îl prepare apoi face comparaţii.  În general, ştie cam toată selecţia de la magazinele de ceai din oraş.  Exotic e un cuvânt de bază. Acest tip de om face din ceai un statut şi conversaţiile despre ceai un mod de a îşi arăta autoritatea.   Mie nu îmi plac aceşti indivizi şi în general ma feresc să vorbesc despre asta deoarece am un fel mai dur de exprimare ( mi se zice ) .

Din când în când mă mai duc în ceainării să urmăresc ce mai este cum se mai prepară ce fel de oameni beau ceai.  Indivizii pe care i-am descris mai sus se uită la mine zâmbind când ma strâmb. Au reuşit să transforme ceaiul de proastă calitate într-o chestie de rafinament.  Se consideră ca trebuie să fi rafinat sa bei un ceai.  Ei bine, dacă o să ma vedeţi pe mine, o să vă conving că nu e aşa.  Eu vă rog pe voi, când nu vă place un ceai, să nu aveţi nici o ruşine să ziceţi asta.  Faptul ca ai nevoie să îţi rafinezi gusturile ca să poţi aprecia un ceai e o prostie (e adevărat că se rafinează dar asta e altă poveste).

Eu am atracţie faţă de ceaiurile chinezeşti şi pentru mine, ele sunt destul. Dar înţeleg că oamenii sunt diferiţi. Mie nu prea îmi plac ceaiurile indiene, dar îmi place un chai făcut ok. Chiar de nu îmi fac acasă,  îmi iau de fiecare dată de la resturantul indian din oraş.  E cu lapte. Niciodată nu o să bag lapte într-un ceai chinezesc, dar în contextul indian reprezintă altceva.  E o bautură bună, dar nu asta înseamnă ceaiul pentru mine la mine acasă.  Ceaiul înseamnă lucruri diferite pentru persoane diferite. Daca noi ne întâlnim, voi accepta ceaiul aşa cum tu îl prepari (şi îl voi refuza dacă nu îmi place).

Legat de prima poză. Nu reprezintă Asia pentru mine, deşi e un simbol destul de puternic.  E tipul de simbol de care se foloseşte industria pentru a vinde ceai . Următoarele imagine reprezintă mai mult Asia. De multe ori când beau ceai mă duc înapoi acolo. Ceaiul nu era tot timpul făcut ok şi nici preparat în stil gong fu, dar era la timpul cel mai potrivit. După orele de antrenament. Şi era servit cu o sinceritate care nouă ne cam lipseşte şi nu o pot exprima în cuvinte.

A întâlnii nişte oameni care nu au măşti sociale e un lucru minunat. E extraordinar să guşti din libertate şi să fi acceptat pentru ceea ce eşti.  A fost o lectie mare pentru mine. Filipine m-a învăţat ce înseamnă să te accepţi şi să învăţ (aşa încet) să accept.   Când beau ceai ştiu că nu trebuie mai mult de atât, în momentul acela e ok. Ies din ritm, uit de sutele de lanţuri sociale, mă bucur că sunt unde sunt. A trebuit să învăţ cum să apreciez asta de la nişte oameni care după standardele europene sunt primitivi.