Ceaiurile negre sunt mult mai iertatoare decat ceaiurile verzi. Totusi, daca se foloseste metoda clasica, europeana, la unele ceaiuri negre nu e bine sa fie apa prea fierbinte. In exemplul de mai jos apa e la 80 de grade.  Desi gustul e interesant, din nou nu pot zice ca se apropie de metoda gong fu. Gustul e pur si simplu diferit. Sa va dau un exemplu. Unele ceaiuri au o tenta de afumat. Prin metoda gong fu, ai destul de mult control incat sa faci foarte putin simtit acel lucru sau sa il accentuezi.

Daca ar fi sa zic o singura regula asta ar fi: Nu trebuie sa fie amar.

In general aceste ceaiuri prin natura lor te incalzesc, unele mai tare decat altele. De exemplu, un laspang souchong baut seara inainte de culcare vara nu e o idee prea buna.  E posibil sa va treziti si nu de la cafeina, ci ca va este prea cald.  Acelasi Lapsang Souchong va prinde foarte bine iarna.

In general, ceaiurile negre se preteaza foarte bine facute la rece, iar gustul obtinut e excelent. Merg mult mai bine in caz de calatorie decat orice alt suc, cel putin in cazul meu.

Ceaiul din video este un Bai Lin Gong Fu.

Ce e important de reţinut: Nu toate ceaiurile verzi se fac la fel. Unele suporta temperaturi mai înalte, iar altele mai joase. În cazul Long Jing (ca şi în video), se foloseşte o cantitate mai mare decât la alte ceaiuri verzi. Pentru aceaşi cantitate,  alt ceai verde va ieşi amar.

Nu trebuie să judecaţi cantitatea  de ceai verde dupa volum.   Ceaiul verde Long Jing este plat şi mult mai dens decât alte ceaiuri. Aceaşi cantitate, dar de Monkey King, ar fi umplut tot recipientul de infuzare.

În video se prepară un  Long Jing din 2010. S-a folosit o lingură (ca măsură de bucătarie, tablespoon, nu lingură de supă) la fiecare 200 de ml. Ceainicul are 600 ml deci s-au folosit 3 linguri de ceai.  Pentru acest ceai asta înseamnă 9 grame. Apa e la 65 de grade. Nu am turnat direct pe frunze apa pentru că ceaiurile verzi muşcă dacă faci asta.

Pentru orice ceai verde sunt câteva lucruri după care vă puteţi ghida

• Nu trebuie să fie amar
• Se poate bea pe stomacul gol
• Are o notă vegetală

Nu există prea multe motive pentru care să amestecaţi un ceai verde cu altceva.  Lucrurile pe care le-am enumerat sunt valabile pentru ceaiuri pure. Din punctul meu de vedere, ceaiurile verzi amestecate cu multe multe alte lucruri (care pot fi bune la gust) nu sunt ceaiuri verzi.   Când beţi un ceai oriunde şi simţiţi că vi se strânge stomacul, acela e în primul rând preparat greşit.  Nu încercaţi să mai beţi pentru că nu are nici un sens.

Am observat că majoritatea oamenilor se învinuiesc pe ei când întâlnesc un ceai de proastă calitate. De cele mai multe ori e ceaiul de vină sau momentul când beau ceai.  Un ceai slab, gustat la scurt timp după ce s-a mâncat dulce, picant, uleios sau s-a băut suc , cafea, nu se va simţi  ceaiul deloc chiar daca e preparat corect. Prin ceai slab mă refer la ceaiurile din categoria alb , verde, galben şi oolong-uri uşor oxidate. Le zic slabe pentru că sunt mai delicate, nu din cauza efectului.

În cazul unui ceai prost făcut sau de proastă calitate, lumea zice că trebuie să îşi educe simţurile.  Simţurile educate prin anumite nuanţe şi senzaţii, dar gustul de bază îl prinde oricine.   E un pic dificil la început să faci diferenţa între un ceai prost şi unul prost făcut.  Există ceai prost făcut bine şi ceai relativ ok făcut prost.

Gustul e asemănător ca şi în cazul metodei gong fu, dar intensitatea nu. Ar fi important de menţionat că în cazul metodei Gong Fu pot folosi apă  între 80 – 95 grade Celsius, lucru care ar fi fatal în cazul metodei clasice.

Primul e preîncalzirea ceştii. Fără acest pas,  ceaiul nu îşi va da drumul calumea.

Al doilea e desparţirea frunzelor (pe cât posibil fără a le rupe). Fără acest pas, shu puerh -ul are nevoie de doua trei spălari sau infuzii pentru a îşi da drumul.

Al treilea, prima dată când se toarnă , se toarnă direct pe frunze, de la o înalţime mai joasă,  cu un şuvoi mai lent.   Acest lucru este cu atât mai important cu cât aveţi bucăţi mai mari de puerh.

Ceaiul este acelaşi ca şi în cazul postului legat de preparea shu puerh -ului folosind o ceaşcă.

În viitorul post din serie voi aborda prepararea shu puerh-ului  folosind gaiwan-ul.

Mai demult, acesta era singurul mod in care se facea ceai, iar in unele zone rurale din China, inca se mai face doar asa.  Folosind acest mod, frunzele au tot locul de care au nevoie pentru a se desface. Raportul dintre apa si frunze este mai mic decat in cazul in care folositi un yixing.  Pentru  un sheng puerh tanar, nota de amarui care poate aparea la primele infuzii in stil gong fu dispare de tot, iar la schimb, primiti o bautura delicata care parca isi schimba gustul cu fiecare inghititura.  Pe langa asta, frunzele iti ofera un mic spectacol, ele miscandu-se in vas pana in momentul in care se desfac si se aseaza pe fund.

Am zis deja ce aveti nevoie pentru a prepara ceai in felul acesta. Mai aveti doar grija sa turnati de jur imprejurul bolului (pe interior),  si nu direct pe frunze. De asemenea,  nu veti  obtine acelasi gust folosind doua boluri diferite (Am testat asta si cu oameni care nu beau ceai de obicei, ca sa nu ma mint singur ).  Eu cel mai bun rezultat obtin folosind acest bol japonez, care e mai vechi decat mine si despre care o sa scriu poate candva. Oricum, facand ceai in diferite boluri e un bun experiment. O sa intelegeti ce mult conteaza natura vasului in tot acest proces.

• Fierbeti apa de ceai
• Daca preparati ceai verde, lasati apa sa se raceasca 5 minute
• Preincalziti ceainicul si cestile de ceai turnand apa fierbinte in ele, apoi golindu-le
• Puneti frunzele de ceai in ceainic, cate o lingurita pentru fiecare ceasca si una pentru ceainic.
• Lasati ceaiul la infuzat (verificati aici timpul de infuzare)
• Turnati ceaiul in cesti si serviti.
• Puteti prepara si a doua sau a treia infuzie, in functie de calitatea ceaiului

Enjoy.

Ca sa recapitulez metoda japoneza ( citeste mai multe aici) , aveti nevoie de un ceainic , preferabil kyusu , si doua sau mai multe cesti (cu una in plus decat numarul total de cesti de care aveti nevoie).  Pe scurt , se toarna apa din ceainic in cesti , apoi dintr-o ceasca in alta , pana cand temperatura apei este potrivita pentru ceai, moment in care se toarna inapoi in ceainic, peste frunzele de ceai.

Pentru  un sencha de calitate medie , in general 2 ture sunt de-ajuns ,  dar pentru tamaryokoucha eu personal prefer sa trec ceaiul dintr-o ceasca in alta  de 3 ori, deoarece imi place mai tare cum iasa cu temperatura sub 80 de grade. Intr-un alt post o sa va arat ce se intampla la temperatura nepotrivita (primul indiciu : ceaiul nu mai e verde ) .

Urmatorul video se regaseste si pe site.

Eu personal nu prepar ceaiul intr-o cana decat cand nu am alta solutie. Daca ati primit ceva ceai , si nu aveti in ce il prepara, puteti incerca metoda asta.  Exista si o  metoda cu doua cani, pentru care o sa postez film weekendul asta  (sau urmatorul).

Nota: Metoda este descrisa aici , doar ca am sarit peste etapa cu apa rece pe fundul canii. Apa rece este necesara in cazul in care frunzele nu raman la fund folosind doar apa calda.

Deci :

• puneti frunze de ceai pe fundul canii
• turnati apa fierbinte
• acoperiti cu o farfurioara
• lasati 1 minut doua
• serviti ceaiul (frunzele ar trebui sa fie la fund)
• Repetati de care ori se poate

Metoda nu este practica daca beti incet prima infuzie deoarece ceaiul va devenii amar.   Este o metoda de gherila sa zic asa, potrivita  cand nu aveti cu ce altceva sa preparati ceai. O sa postez si video cu varianta cu doua cani care e mai practica in situatii de genul.

Enjoy.

Deoarece beau des (si mult) , am cumparat un stoc mai mare (250 grame),  pe care il tin intr-o cutie destul de mare, ferit de aer. Pentru a putea bea ceai fara a tot deschide cutia mare , am si o cutie mai mica, pe care o umplu   odata la 2-3 saptamani.

Ceaiul este excelent si este foarte prietenos, in sensul ca poti incerca temperaturi mai ridicate , desi merge bine si la temperaturi mai joase. Temperaturile mai joase dau culori verde-galben , pe cand cele ridicate galben-verde.  Totusi , folosind cantitatea potrivita de ceai  (adica mai mult) si infuzii scurte , se obtine aproximativ acelasi gust , doar ca difera culoarea. E o chestiune de gust. Oricum procesul se numeste a invata ceaiul. Si nu stiu daca am mai mentionat pana acuma , dar (cel putin la ceaiurile chinezesti) nu exista o regula fixa , te poti juca cu anumiti parametrii. Asta e farmecul primei infuzii , mai ales cand te joci cu un ceainic. Prima infuzie fiind foarte scurta iti permite sa apreciezi cat o lasi a doua.  A doua infuzie este mai lunga , dar nu cu mult , la majoritatea ceaiurilor chinezesti infuziile sunt scurte. Este o intreaga teorie aici , si bineinteles ca sunt exceptii, dar ati inteles ideea de baza. O sa incep imediat o serie de posturi in care descriu (cat pot de bine ) diferite feluri in care am preparat.

Primele poze sunt facute la o temperatura de 80 de grade/120 ml/2-3 grame , iar  urmatoarele la 90 de grade/120 ml/ 4-5 grame.

Inainte sa postez acest post ,  am preparat ceaiul la 75 de grade. La aceasta temperatura se pare ca se pot prepara mai multe infuzii , 4-5 cred ca si 6 pentru canitati mai mari, dar doar a doua a avut gustul care imi place mie la acest ceai,

-

P.S.: Daca doriti , scrieti-mi si va trimit cate un sample pe gratis. Chiar ma intereseaza ce parere aveti deoarece vreau in viitor (cand o sa am magazin) sa vand din acest ceai ca si ceai de zi cu zi. Mersi.

In continuare , scurt ghid de preparare folosind metoda kung fu, apoi vor urma  cateva note explicative.

Aceasta metoda se poate aplica si pe oolong si ceai negru (rosu la chinezi). La aceste ceaiuri temperatura trebuie sa fie peste 90 de grade, iar ceainicele yixing sunt cele mai potrivite.  Metoda se foloseste si pentru ceaiurile  din categoria verde, alb si galben , cu mentiunea ca temperatura trebuie sa fie mai joasa. Eu la acestea din urma incep sa prefer gaiwan-ul, desi imi place mult mai mult sa folosesc ceainice. (Nota , am vorbit doar de ceaiuri chinezesti mai sus )

Timpul de infuzare e scurt. Prima infuzie e gata  intodeauna dupa ce s-a uscat apa de pe ceainic (ia foarte putin). Restul dureaza 10-20 secunde.  Cand  gustul isi pierde din intensitate  puteti marii timpul de infuzare.

La toate ceaiurile preparate folosind metoda kung fu prima infuzie e gata dupa ce se usuca apa de pe ceainic.  Un iubitor de experimentat poate judeca dupa prima infuzie cat trebuie lasata a doua , si ajusteaza timpul astfel incat ceaiul nu va fi prea amar sau prea slab. Se poate proceda asa cu aproape orice ceai chinezesc. Sfatul meu este sa experimentati cu timpul, dar prima infuzie sa dureze tot timpul pana cand se usuca apa de pe ceainic (adica foarte putin , sub 10 secunde). Pentru ceaiul kung fu , acesta este unul din motivele pentru care a doua infuzie este mai buna decat prima.

Inainte sa incepeti , nu uitati ca aceasta metoda si poate aplica pe majoritatea ceaiurilor chinezesti , exceptie facand ceaiurile care infloresc (flori de ceai) , care trebuie privite intr-un ceainic transparent.

Daca nu aveti ceainic yixing si aveti un gaiwan , se procedeaza la fel , gaiwan-ul folosindu-se pe post de ceainic.  Puteti  revedea acest post pentru mai multe detalii.

Daca nu aveti nici una nici alta,  incercati cu un ceainic obisnuit dupa cum am explicat aici, cu mentiunea ca prima apa puteti sa o aruncati , iar daca ceainicul e mare , umpleti doar pe jumatate inainte. Cred ca o sa si pun la punct explicatiile pe site candva .