Despre cultura

28/05/2017, postat in jurnal

Acum ceva ani aveam un model interior al lumii care îmi explica majoritatea lucrurilor care se întâmplă cu corpul meu și cu lumea din jur.  Era un model influențat foarte mult de  pseudo cultura asiatică (revin de ce e pseudo)  și de mediul in care am trăit. Bineînțeles, nu era un model bun, nu că ar fi altul mai bun, dar nu asta e ideea.

Gândiți-vă ca sunteți acasă și vă treziți noaptea sa mergeți să beți apă. Creierul dumneavoastră are o hartă a mediului, astfel incât și pe condiții foarte slabă de lumină, nu e nevoie să vă orientați prea mult. Acum, cineva mută mobilă , mută întrerupătoarele de lumină și pune obstacole în casa. Foarte probabil, veți avea accidentări, dar până la primul accident o să mergeți pe harta din mintea dumneavoastră – care nu e reală în nici un moment. Poate conincide temporar cu casa dumneavoastră, dar e o abstracție, un model.

Mintea noastră are o reprezentare, conștientă sau inconștientă, la absolut tot ce ne înconjoară.  Avem modele pentru tot, iar modelele nu sunt ale noastre unice. Felul cum gândim, cum pecepem ce e moral, cum analizăm ceva, cum ne comportăm cu oamenii din jurul nostru, absolut tot e preluat de la familie, societate sau din filme și cărți.

Sistemul nostru de a analiza, întelege și cataloga lucruri nu e consistent și nici măcar logic. Toți avem foarte multe contradicții între cea ce credem și cea ce suntem.

Cărțile sunt abstracții la abstracții . Cuvântul în sine e o abstracție a unei abstracții.   Studiind o cultură străină din cărți, filme sau alte activități practice e foarte folositor, ne deschide noi perspective ( adică noi hărți mintale) dar nicidecum nu o să vă aducă la înțelegerea acelei culturi.  Mai degrabă o să vă dea instrumente noi de a explica și nega  tot felul de lucruri. Culturile sunt tot timpul în schimbare, la fel ca și mintea noastră. Pot fi numite o minte colectivă din care ne luăm conceptele care le avem nevoie ca să interacționăm cu ce este în jurul nostru.

 

Când vorbim de cultura ceaiului chinezesc în vest vorbim de o pseudo cultură. Am preluat un miraj, un export la ce ar trebui să fie și am ajuns să îl facem mai bine decât majoritatea chinezilor. Mai bine pentru că am fost obsedați de cum trebuie să fie lucrurile în modelul pe care ni-l imaginam noi și ce trebuie să fie un ceai bun.   Fiul meu și probabil fiica lui Ionela cresc cu asta zi de zi. Modelul lor nu va ridca atâtea întrebări pentru ca ei cresc cu asta. Pentru ei așa este și nu va conta dacă e chinezesc, românesc, japonez sau orice altceva pentru ca ei așa vor face lucrurile din totdeauna. Puțin probabil să își pună întrebări daca este bine cum se face ceaiul.  Ei așa cresc și va fi parte integrală din ce e natural pentru ei. Asta e deja o cultură în familie.

Cultura unei societăți e rodul a mii de ani de procese de acest gen și e tot timpul în schimbare.   Nu poti separa cultura ceailui chinezesc de cultura chinezeasca, iar cultura chinezeasca nu o pot intelege decat daca traiesti printre ei. Chiar si asa, intelegi doar o mica parte si doar legata de acea zona de chinezi. Ei sunt foarte diferiti intre ei  si drept urmare, modul in care beau ceai e foarte diferit – asta daca beau ceai.  Cultura e totalitatea cunostintelor unui grup de oameni.  Puțini chinezi au dorința sinceră de a exporta arta ceaiului ( daca ar exista ceva unic numit arta ceaiului), de dragul ceaiului, fară asocierea culturii lor chinezești sau făra interese financiare.

Ceaiul e deja integrat în viața familiei mele. Îmi place să beau cu alți oameni ceai dar nu le mai fac decât dacă îmi cer acest lucru. Îmi place și să întâlnesc alți iubitori de ceai, dar nu vorbesc cu ei despre ceai la ceai. Mie  îmi place ceaiul,   nu arta ceaiului . Nu îmi plac cluburile de ceai care discută și analizează ceaiul. M-am ținut departe de ele în mare parte pentru ca îmi par sau ‘experience hunters’ sau exponenți sau promovatori ale unei pseudo culturi.

Îmi place și să întâlnesc oameni care fac mai bine ceaiul ca mine.  Aflu aproape de fiecare dată că nu este vorba de o arta sau o tehnica  ci de modul cum se reflectă acei oameni într-o ceașcă de ceai.  Când bei o ceașcă de ceai bei esența plantei dar și esența celui care o face.

 

 

 

Categorii:jurnal, Taguri: , un comentariu  
Acest post are un comentariu :
28/05/2017, 09:43Ionela

Ce articol fain ai scris!
Ai atins un subiect care ma pasioneaza. Cultura, masele, dar mai ales cum lucreaza creierul nostru si mai apoi “creierul de masa”.

Adauga comentariul tau