Frunza

24/03/2012, postat in jurnal

Vine o vreme când toate acele poveşti minunate despre dragoni, ţinuturi sau  orice altceva nu mai contează când alegi un ceai.   Aproape tot ce e nevoie se regăseşte în aspectul frunzei.

Există o etapă pe care o observ la iubitorii de ceai, mai ales cei care scriu despre ceai (aici mă includ şi eu) , în care setea de informaţie este foarte mare. Câteodată mă întreb daca această sete este pentru cititori sau pentru propria persoană. În aceasta etapă se caută absolut orice despre ceai, de la cum a fost cules la cum a fost transportat la cum a fost depozitat şi aşa mai departe. Orice lucru deosebit e un fel de trofeu în special dacă e nou pentru ceilalţi.

Aceste informaţii sunt  importante şi necesare pâna la un punct pentru că îţi dau o bază .  Dar foarte multe din ele sunt exagerate sau pur şi simplu le înţelegem greşit. Există un zid între noi şi est care nu poate fi spart decât dacă se merge acolo. Cei care produc ceai sunt nişte oameni foarte simpli,  trăiesc în sate şi pot fi consideraţi simpli fermieri. Afacerea e a întregului sat. Toată lumea e implicată în proces, asta e ocupaţia lor. Procesul s-a rafinat de-a lungul anilor, chiar şi secole în unele cazuri, rezultând nişte ceaiuri extraordinare. În unele zone exista chiar competiţii între sate sau regiuni, proces care asigură îmbunătăţirea ceaiurilor.  Asta  e pentru  ceaiurile de la Compania Ceaiului (în afară de unele puerh-uri), restul care sunt pe main stream,  sunt făcute în fabrici mari iar cultura este puternic industrializată.

Nu te poţi baza doar pe informaţia de pe net, deoarece multă lume scrie ce a găsit sau ce crede. Cu toate acestea, pe măsură ce trece timpul se dobândeşte o altfel de înţelegere şi se obţin un fel de informaţii mult mai  utile, dar pentru ce obţii în ceaşcă.

Pe baza frunzei se poate decide dacă un ceai e bun sau un ceai nu e chiar aşa bun, dar e important ca frunza să fie întreagă pentru asta (În majoritatea ceaiurilor). Există câteva tehnici de bază în producerea ceaiului care se repetă. Pe baza lor îţi poţi da seama de multe lucruri.

De exemplu, în cazul ceaiurilor verzi doar privind frunza îţi dai seama dacă poţi merge mai sus sau mai jos cu temperatura sau ce cantitate ai nevoie. Ceaiurile plate de gen Long Jing merg şi cu ceainice mai ‘plate’ (flat în engleză) deoarece nu au nevoie de loc să se extindă. Spaţiul de care are nevoie ceaiul poate fi de asemenea determinat după ochi.

Există multe tehnici de rulare a oolong-urilor, dar la toate se toarnă în acelaşi fel. După ce se desfac frunzele e destul să îţi dai seama de majoritatea caracteristicilor, dar o parte se pot observa şi înainte.

În cazul oolong-urilor oxidate procesul e şi mai uşor, la fel precum şi în cazul ceaiurilor negre sau shou puerh.

Cu sheng puerh e mai cu  cântec. Acolo trebuie mult mai multă experienţa decât la restul şi nu o am încă în totalitate.  Pot să îmi dau seama dacă e bun acum, dar încă nu ştiu evalua cum va fi peste n ani.

E foarte important ca şi ceaiul să fie cu frunză întreagă, dar la unele  iasă şi cu resturi şi încă foarte bine. Totuşi, resturile nu garantează conistenţa şi calitatea (nu le poţi analiza).

În ultimii doi ani m-am concentrat să învăţ mai mult despre oolong-uri. Cei ce mă urmesc au observat asta. În acelaşi timp am primit foarte multe mostre de puerh de la cineva (pe care încă îl aştept cu un articol 🙂 ) despre care nu am avut foarte mult timp să scriu, dar am postat pe reţelele sociale.  Din puerh-uri câteva mi-au plăcut foarte mult, iar câteva au fost şterse. Dar ce e important  pentru mine şi la oolong şi la puerh: nu m-am apucat să caut despre fiecare fabrică în parte (În cazul puerh-ului) sau de fiecare zonă în parte. Era destul să ştiu de unde e. Tipul de cunoaştere pe care am acumulat-o nu are nici o legătură cu povestea ceaiului ci mai degrabă cu înţelegerea lui.

Şi da, mi-ar place să înţeleg mai departe povestea, dar nu din citite, ci din ‘trăite’ . Mi-ar place să mă duc acolo şi să îi cunosc pe cei ce se ocupă cu asta toată viaţa lor. Mi-ar place să cunosc oamenii din spate. De multe ori mă gândesc prin câte mâini a trecut ceaiul ca să ajungă la mine şi ce efort s-a depus pentru el. Şi că e pătat  cu poveşti frumoase.

În esenţa, lucrurile sunt foarte simple. E nevoie doar de timp pentru băut ceai.

 

Categorii:jurnal, Taguri: , Adauga comentariu  
Adauga comentariul tau