Gânduri

10/04/2011, postat in jurnal

Primesc foarte multe întrebari despre cum m-am apucat eu de ceai. Nu ştiu să zic, m-am apucat şi m-am trezit cu 3 dulapuri pentru ceai şi unul pentru haine.   Cred ca lucrul cel mai important e că îmi place ceaiul. Al doilea ar fi afinitatea mea faţă de cultura lor.  Asia pentru mine înseamnă multe. Practic, mi s-au părut mai normale lucrurile acolo decât aici.

Faptul că am trecut prin Hong Kong mi-a dat un simţ al identităţii mult mai puternic. Ştiu cine sunt şi cine nu sunt. Înainte să trec pe acolo mi-ar fi fost cumva jenă să servesc un asiatic cu ceai. Acuma nu îmi e.  Majoritatea chinezilor nu studiază chiar atâta ceaiul. De fapt, un bol sau o sticlă e tot ce au nevoie să îşi facă ceai.  Gusturile lor sunt diferite de la o regiune la alta. Sunt practic sute de feluri de a bea ceai şi mi de ceaiuri.   Nu ai cum să le stăpâneşti pe toate şi nici nu ai avea motiv să faci asta.  Ceaiul e prezent cam peste tot, pentru că e ceva natural.

În contră, la noi (în vest) , un expert în ceai va ştii toate felurile în care se bea ceaiul. El va prepara cel puţin o dată un ceai cu un tokoname, va citii despre samovar (poate îşi va lua unul), va căuta ceaiuri celebre fără să se obosească cu întrebări despre autenticitatea lui.  E genul de om care îşi cumpără un ceai, nu ştie să îl prepare apoi face comparaţii.  În general, ştie cam toată selecţia de la magazinele de ceai din oraş.  Exotic e un cuvânt de bază. Acest tip de om face din ceai un statut şi conversaţiile despre ceai un mod de a îşi arăta autoritatea.   Mie nu îmi plac aceşti indivizi şi în general ma feresc să vorbesc despre asta deoarece am un fel mai dur de exprimare ( mi se zice ) .

Din când în când mă mai duc în ceainării să urmăresc ce mai este cum se mai prepară ce fel de oameni beau ceai.  Indivizii pe care i-am descris mai sus se uită la mine zâmbind când ma strâmb. Au reuşit să transforme ceaiul de proastă calitate într-o chestie de rafinament.  Se consideră ca trebuie să fi rafinat sa bei un ceai.  Ei bine, dacă o să ma vedeţi pe mine, o să vă conving că nu e aşa.  Eu vă rog pe voi, când nu vă place un ceai, să nu aveţi nici o ruşine să ziceţi asta.  Faptul ca ai nevoie să îţi rafinezi gusturile ca să poţi aprecia un ceai e o prostie (e adevărat că se rafinează dar asta e altă poveste).

Eu am atracţie faţă de ceaiurile chinezeşti şi pentru mine, ele sunt destul. Dar înţeleg că oamenii sunt diferiţi. Mie nu prea îmi plac ceaiurile indiene, dar îmi place un chai făcut ok. Chiar de nu îmi fac acasă,  îmi iau de fiecare dată de la resturantul indian din oraş.  E cu lapte. Niciodată nu o să bag lapte într-un ceai chinezesc, dar în contextul indian reprezintă altceva.  E o bautură bună, dar nu asta înseamnă ceaiul pentru mine la mine acasă.  Ceaiul înseamnă lucruri diferite pentru persoane diferite. Daca noi ne întâlnim, voi accepta ceaiul aşa cum tu îl prepari (şi îl voi refuza dacă nu îmi place).

Legat de prima poză. Nu reprezintă Asia pentru mine, deşi e un simbol destul de puternic.  E tipul de simbol de care se foloseşte industria pentru a vinde ceai . Următoarele imagine reprezintă mai mult Asia. De multe ori când beau ceai mă duc înapoi acolo. Ceaiul nu era tot timpul făcut ok şi nici preparat în stil gong fu, dar era la timpul cel mai potrivit. După orele de antrenament. Şi era servit cu o sinceritate care nouă ne cam lipseşte şi nu o pot exprima în cuvinte.

A întâlnii nişte oameni care nu au măşti sociale e un lucru minunat. E extraordinar să guşti din libertate şi să fi acceptat pentru ceea ce eşti.  A fost o lectie mare pentru mine. Filipine m-a învăţat ce înseamnă să te accepţi şi să învăţ (aşa încet) să accept.   Când beau ceai ştiu că nu trebuie mai mult de atât, în momentul acela e ok. Ies din ritm, uit de sutele de lanţuri sociale, mă bucur că sunt unde sunt. A trebuit să învăţ cum să apreciez asta de la nişte oameni care după standardele europene sunt primitivi.

Categorii:jurnal, Taguri: , 6 comentarii  
Acest post are 6 comentarii :
10/04/2011, 04:13ibz

Super cele doua poze. Ce crede lumea ca e Asia, si ce e de fapt Asia. 🙂

10/04/2011, 07:44Cealaltă Ancuţă

Foarte frumos ai vorbit Cosmin, felicitări. Şi eu am o ţară străină de suflet, nu face parte din Asia însă după cum ai spus tu, trebuie să respectăm pe ceilalţi şi preferinţele lor. Oricum am cunoscut mulţi chinezi şi sinceră să fiu, nu cred că mai aveau timp de ceai. S-au europenizat majoritatea celor cunoscuţi de mine în Franţa deşi erau acolo de 5-6 ani.

10/04/2011, 10:10Cha

@Ancuta chiar si cei Europenizati o au in sange, chiar de beau ceai la plic. De fapt sunt asa de practici ca nu au treaba. Totusi, la ei sunt cele mai multe extreme. Marii maestrii tot la ei se gasesc, si maestrii ca ei nu are nimeni.

@Ibz dada. Chiar voiam sa te caut zilele astea, se definitiveaza perioada cu Beijing 🙂 Ma bucur ca ai dat pe blog pe la mine.

10/04/2011, 22:29assiris

Interesant articolul si bine punctat. Întradevăr, “ceaiul verde” este noua modă cu care lumea de azi cochetează. De altfel, am observat, în mai toate cercurile subiectele la modă sunt “alimentația sănătoasă”, “cura de slăbire” și “ceaiul verde”. Adâncindu-te puțin în sfera acestor subiecte vei constata cu surprindere că mai toată lumea de la noi știe ce înseamnă o alimentație sănătoasă, ce trebuie să mănânci și cum, ce nu trebuie și ce consecințe are pentru sănătate, cum se ține “corect” o cură de slăbire și ce-i mai interesant, virtuțile și calitățile ceaiului (verde). În realitate însă, dacă ajungi cumva în viață privată a acestor persoane, vei constata că la supermarket cumpără cele mai nocive produse, frumos colorate și aromate dar burdușite cu aditivi alimentari, mănâncă bine după care se întinde pe canapea în fața televizorului sau cu laptopul în btaț€ iar când vine vorba de ceai, preferă o cafea sau cel mult un ceai din plante aromate, bine îndulcit și aromat dacă nu chiar o doză de ceai instant. Dacă întrebi cumva “de ce?” vei primi invariabilul răspuns: “păi nu știu ce să mănânc, ce vrei să mor de foame” sau ” m-am întins puțin la tv căci mă simțeam extenuat/extenuată” și scuza ultimă” am încercat să beau ceai verde dar e tare rău la gust, e amar și taninos chiar dacă am pus 4 lingurițe de zahăr în ceașcă” Asta este viața noastră.
Pentru cei care nu se grăbesc tot timpul, pot descoperi că există și produse alimentare sănătoase și foarte bune la gust, că o plimbare în aer liber este mai benefică și mai odihnitoare decât un film iar un ceai bine făcut – internetul este plin cu sfaturi ce și cum – este mai reconfortant, mai plăcut, mai liniștitor, mai benefic pentru cel ce îl bea. Mai mult, acesta deschide un tărâm nou plin cu surprize plăcute, o spițerie de suflet în care experimentele cu diferitele tipuri de ceai îți aduce o satisfacție deplină.
Ce e curios. Pentru cafea s-au făcut fel de fel de mașinării de preparare, filtre, expresoare, infuzoare, ibrice etc. Pentru ceai însă, lucrurile nu se pot automatiza. Fiecare ceai are modul specific de preparare, o anumită rețetă care se face manual. Eu aș spune că acea persoană care prepară un ceai, odată cu frunzele și apa, strecoară în ceaiul fierbinte și o bucățică de suflet care se materializează prin gustul deosebit al licorii. Este cam același lucru prin care un peisaj făcut cu o cameră digitală și tipărită pe hartie superb, plină cu detalii, nu transmite nimic, este rece comparativ cu același peisaj făcut însă de penelul unui pictor și care transmite privitorului ceva din emoția artistului.

10/04/2011, 22:39assiris

P.S. Cosmin, daca ai ceva poze din China pe unde ai umblat, m-ar interesa și pe mine. Dar vreau poze din acelea nefardate, de la țară unde pot vedea OMUL la munca lui și nu poze “de studio” în care sunt prezentate imagini frumoase, peisaje superbe demne de grădina Raiului. Am văzut eu niste filmulete cum se prelucrează ceaiul și care în final ajunge o turtă de puerh. Foarte interesante momente și multă muncă. Probabil de aceea sunt și mai scumpe caci, ceea ce am văzut manufacturat este departe de ceea ce se face industrial.

13/04/2011, 09:06Cha

@Assiris: Nu prea am poze de prin China, dar ma uit si iti dau. ‘Omul’ din China sta in spatele tau cand mananci ca nu o mai vazut albi cu bete :). Domnul Richard e posibil sa aiba mai multe poze deoarece a calatorit mai mult in China decat mine.

Adauga comentariul tau