Influenţe

31/07/2011, postat in jurnal

Nu de mult am fost in Republica Moldova pentru o săptămână. Influenţa Rusiei e foarte mare acolo şi e foarte probabil să întâlniţi locuri ca în imagine.

Eu găsesc foarte interesant cum o singură plantă influenţează aşa puternic culturile. Chiar şi pe a noastra, fără ca neapărat sa fim conştienţi de asta. Să luăm cuvântul ceai. Cuvântul ceai provine din tucescul çay, care provine din chinezescul (mandarin) ch. (chá) .  Practic, cuvântul ceai pe care îl folosesc bunicii noştri provine de la planta de ceai, nicidecum de la infuzii de plante autohtone.

În alta ţări, cuvântul pentru ceai derivă din te ( tea, tee, etc). Asta pentru că în locul de unde s-a importat ceai se vorbea alt dialect (min) .  Practic, existau 2 porturi mari şi în funcţie de unde se importa, aşa s-au format şi cuvintele.

Să trecem la altă influenţă. Oolong-ul.  Oolong-ul a fost unul din primele ceaiuri care a ajuns în Europa. Oolong, sau wulong, în traducere înseamnă dragonul negru. Datorită acestui lucru, europenii au numit ceaiul ceai negru. Denumirea s-a păstrat şi pentru  ceaiul roşu care a fost trimis ulterior.  În timp, s-a pierdut originea expresiei, iar ceaiul negru a ajuns să denote ceaiul roşu ( după sistemul chinezesc).  Drept urmare, ceaiul oolong a format expresia ‘ceai negru’ şi deşi oolong-urile par o noutate, de fiecare dată când cineva zice ‘ceai negru’, are legătură cu ceaiul oolong.

Influenţele merg şi invers, în special în cazul oolong-urilor. Practic, oolong-urile semănau în trecut  mai mult cu ceaiurile negre decât cele verzi.  Erau puternic oxidate şi roasted. Deoarece vestul cumpără tot mai mult şi cu tot mai mulţi bani, piaţa s-a modificat şi acest stil începe să fie necaracteristic. În prezent, când cineva zice oolong se gândeşte mai degrabă la un Tie Guan Yin floral, aşa numitele oolong-uri  ‘nuclear green’. Acest stil de oolong este recent şi este în mare parte influenţat de noi.

Acestea  sunt doar nişte influenţe subtile. Economia mondială e afectată  puternic de această plantă, chiar şi războaie au fost purtate din cauza ceaiului.  Ceaiul e încă a doua băutură după apă şi face parte din identitatea culturală a mai multor naţiuni.

În multe locuri are mai degrabă o importanţă socială, iar planta în sine nu mai are suflet. Există un acel ceva în planta de ceai care nu poate fi găsit în ceaiurile înecate de o multitudine de arome şi dulceţi, oricât de fascinante ar fi ritualurile. Să luam de exemplul chai-ul de la indieni. Mie îmi place mult, dar nu consider că e ceai.  E o băutură.

Categorii:jurnal, Taguri:, , , Adauga comentariu  
Adauga comentariul tau