Ripe puerh, 1993, Hong Kong

02/06/2010, postat in puerh

( Update: Scuze daca ati primit  in mail din nou postul, dar l-am sters din greseala si l-am adaugat din nou 😀 )

Am luat turta de mai jos din Hong Kong, de la un magazin  care nu avea nici un vorbitor de engleza. Cum nici eu nu inteleg cantoneza, ne-am inteles de minune. Cu un pix si o foaie am aflat ca aceasta turta e din 1993. Pe langa turta am mai  cumparat un tie gua yin foarte bun si un ceai rosu (iar) foarte bun. Ar fi fost frumos daca ar fi avut si ceainice de calitate, dar desi erau yixinguri, si aratau a ce trebuie,  nu curgeau prea frumos.

Turta are o descriere si in engleza, dar o sa scriu alta data despre asta.   Deocamdata vreau sa va dau un ’simt’ al ceaiului nou.  Daca ati mai citit articole pe blogul meu, sau sunteti pasionat ca si mine, deja stiti ca fiecare ceai e cam altfel.  Nu prea poti sa le compari. Din acest motiv, fiecare ceai nou vine cu un pic de emotie.  Cu timpul, incepi sa ai unele asteptari,  judecand dupa ce sti deja, dar o doza de  emotie tot ramane (  la ceaiurile mai rare sau mai scumpe tremuri de-a dreptul ).

Ca de obicei,  ceaiurile vechi au ceva anume. Nu pot explica clar in cuvinte, ar trebui sa incercati. Acest tip de ceai merge bine pe vreme ploiasa sau diminetile racoroase. Cel putin pentru mine.

De obicei nu folosesc cantar, si nu sunt foarte strict in preparea anumitor tipuri de ceai. Experienta se aduna, si a face e mai important decat masuratorile. Creierul tau inregistreaza, si fara masuratori exacte. Se numeste a cunoaste ceaiul. Totusi, de referinta, de data asta am vrut sa masor cantitatea folosita. Eram curios.

O parte din ceai am prajit-o, o sa scriu in alt post despre asta, pentru ca nu am apucat sa fac poze. E un alt mod de a face puerh (si de a arde covorul daca nu esti atent).

Nu cred ca e necesar sa amintesc numarul de infuzii (litri intregi), deoarece nu se prea poate cumpara un ceai exact asa, deci referinta nu stiu daca ajuta.

Ca si o paranteza, niste cunoscatori ai ceaiului incep sa creada ca varsta puerh-ului nu era asa importanta in trecut. Cu alte cuvine, dupa ei, e foarte probabil ca ceaiurile puerh sa fie vechi pentru ca au ramas nevandute. Dar, pe langa aceasta turta, am mai primit una cadou din alta parte. Acea persoana mi-a zis sa il beau “neaparat cand are 10 ani”.   Cred ca cei din prima categorie se refera la shu (ripe) puerh, deoarece shen ( raw) puerh are un gust amar cand e tanar, si tot mai dulceag pe masura ce imbatraneste. Am cateva turte de diferite varste, asa ca pot sa afirm asta.  De altfel tehnica de imbatranire accelerata pentru shu puerh a fost inventata pentru a simula conditiile de imbatranire a  unui shen puerh, deci cel mai probabil se refera la shu (ripe) puerh. Oricum, asta era numai o paranteza.

Si in ultima ordine de idei, cei care vor sa vina la #teatweetmeet-uri,  daca  cumva va trage cu ochiul un ceai de pe blog, dati de veste . Va multumesc subscriberilor noi, stiu ei care sunt.

Numai bine.

Categorii:puerh, Taguri:, , , , , , un comentariu  
Acest post are un comentariu :
14/06/2010, 11:20Yunnan Chitsu Pingcha @ Calea Ceaiului

[…] este un post mai tehnic despre o turta din Hong Kong,   pe care am cumparat-o in iarna. Desi initial nu am vrut sa dau mai multe detalii despre turta, […]

Adauga comentariul tau