• Long Jing din 2009 , Canton Tea Co

    28/06/2010, postat in ceai,verde

    Acest Long Jing e ultimul din ceaiurile pe care le-am primit anul trecut de la Canton Tea Co. A ramas ultimul deoarece nu m-am sincronizat nici cum sa ii fac poze. Cum a venit cel din 2010, era timpul sa il termin.

    Se pare ca  acestui tip de ceai ceai nu prea ii fac poze. Am mai avut unul de calitate  superioara, si nici despre el nu am scris. Oricum,  si acesta e un ceai  bun, premiat chiar. A obtinut doua stele de aur la concursul Great Taste Awards .  Candva, o sa fac un post mai detaliat despre Long Jing, dar deocamdata ‘strang date’ (adica beau Long Jing-uri de la diferiti comercianti, de diferite date, din 2009 si 2010. Trei in coada de asteptare.)

    Tin sa mentionez ca ceaiul din poze a fost preparat cu apa apropiata de punctul de fierbere.  Cei care mai stiu una alta despre ceaiuri verzi s-ar putea sa zica: “Stai, cum?“.   Si eu as zice: “Da,  aproape de fierbere” .

    Sa  incerc sa explic in putine randuri. Pe scurt, am mai invatat si am mai exersat.  Ceaiurile verzi chinezesti  de calitate suporta foarte bine caldura, dar si acolo, exista anumite metode de a turna apa sau de a pune frunzele ( despre care o sa scriu mai detaliat in alt post).  Pentru prima infuzie, am umplut o treime de gaiwan cu apa, am pus incet frunzele, apoi am turnat incet apa, dar nu direct pe frunze, ci pe peretele gaiwan-ului. A doua infuzie, si urmatoarele a fost preparata dupa cum se vede in video.

    De fapt, desi postul poate parea ca oricare altul, in el  (sau mai bine zis in sesiunea de ceai) se reflecta experienta mea din ultima vreme si marcheaza o noua perioada pentru mine. Dupa cum ziceam intr-un post anterior, am inceput sa nu mai folosec tava, cel putin nu tot timpul.  Acest lucru  ma ajuta sa fiu mai creativ si sper ca asta sa se reflecte in perioada urmatoare. Pe langa asta, am invatat mai multe despre ceai, despre apa, despre ceainice de fiert apa ( kettle ), despre aprecierea temperaturii, despre turnat, despre armonizare. Acest lucru nu pot sa il reflect exact in post,  dar pentru mine inseamna mult.  Ah , si sa mentionez, nici unu din lucrurile despre care am zis ca am invatat nu le stapanesc. Sunt de abia la inceput si studiez in continuare.  Chiar si maestrii de ceai, dupa zeci de ani tot invata, ce sa mai zic de mine. Ma bucur macar ca imi dau seama ca gresesc unele lucruri sau ca imi lipseste ceva.

    Mai trebuie sa mentionez ca am obtinut un numer de 11 infuzii in total (!). E drept ca dupa infuzia 6 am mai bagat putine frunze, ca sa reimprospatez ceaiul, dar pentru un verde e destul de mult.

  • Ceaiurile chinezesti, pe scurt

    30/04/2010, postat in ceai

    Toate ceaiurile chinezesti provin din varietati ale plantei de ceai , Camellia Sinensis , dar sunt procesate in mod diferit.

    Ceaiul Verde (绿茶): Ceaiul verde este procesat in asa fel incat nu se oxideaza deloc. Frunzele sunt incalzite intr-un fel de wok, imediat dupa ce au fost culese. Apoi sunt rulate manual in forma lor finala , dupa care sunt uscate la o temperatura inalta dupa diferite tehnici. Dupa uscare, frunzele nu isi mai schimba proprietatile.  Pe langa tipul de planta si climat, modul in care sunt rulate si uscate determina particularitatile ceaiului.  Din aceeasi regiune se pot obtine mai multe tipuri de ceai, prin tehnici de rulare si uscare diferite. In cazul ceaiurilor japoneze verzi, in loc de a fi incalzite in wok , frunzele sunt tinute in abur, in instalatii speciale. Aici gasesti posturile mele despre ceai verde .

    Ceaiul Rosu (红茶) : Ceea ce in tarile europene este cunoscut ca si ceai negru, in China el este de fapt ceai rosu (dupa culoarea infuziei).  Spre deosebire de ceaiul verde, ceaiul rosu nu a fost incalzit sau uscat imediat dupa ce a fost cules. Frunzele sunt lasata sa se strice (adica oxideze)  pentru o vreme, inainte de a fi rulate in forma lor finale. Oxidarea este motivul pentru care frunzele isi schimba culoarea. Dupa ce frunzele s-au oxidat, se usca, la fel ca si in cazul ceaiului verde.

    Oolong (青茶): Sau verde inchis, sau albastru. Acest tip de ceai este unul intermediar , intre verde si negru, adica partial oxidat. Frunzele sunt lasate la inceput sa se oxideze, in functie de tipul ceaiului, dar inainte sa se transforme in ceai rosu, sunt procesate intr-un mod similar ceaiului verde.  In producerea unor tipuri de oolong (tie gua yin), sunt implicate pana la 18 etape distincte de procesare, din acest motiv, oolong-urile sunt printre ceaiurile cel mai greu de prelucrat.

    Ceai Galben (黄茶) : Producerea ceaiului galben este aproape la fel ca si in cazul ceaiului verde, dar in plus, frunzele se tin intr-un loc putin umed o vreme de pana la trei zile. Depozitarea in aceste conditii poate avea loc in oricare din etapele de preparare, in functie de ceaiul urmarit. La fel ca si in cazul oolong-urilor, ceaiul galben e partial oxidat.

    Ceaiul Alb (白茶): Ceaiul alb este un tip de ceai putin oxidat. E format din muguri de ceai care sunt lasati neatinsi pentru o vreme, inainte de a fi uscati la o temperatura foarte ridicata. Spre deosebire de restul ceaiurilor, acestia nu sunt prelucrati in nici un alt mod. In acest fel, mugurii nu isi pierd puful sau culoarea, iar infuzia ramane alba  (transparenta). In mod traditional, ceaiul alb se facea doar din muguri, dar datorita cererii foarte mari, a inceput sa se produca ceai alb si din frunze, sau frunze amestecate cu  muguri. Cel mai bun exemplu de ceai alb de gradul doi este Bai Mu Dan.

    Puerh (黑茶): Sau ceai negru, este un ceai post fermentat. Ca si ceaiul verde, este incalzit in wok-uri pentru a evita oxidarea, apoi rulat in diferite forme. Dar dupa aceasta, este procesat in asa fel incat sa permita micro-organismelor sa actioneze asupra frunzelor, in asa fel incat acestea sa fermenteze. Cand procesul de fermentare e complet, frunzele sunt uscate. Puerh-ul verde (raw puerh , 生普洱 ) este o versiune mai speciala de puerh (singura pana in secolul trecut): frunzele sunt tinute intr-un mediu propice fermentarii, dar fara a accelera procesul ca si in cazul puerh-ului gatit ( shu-puerh ). Gustul acestui tip de puerh ( raw puerh) se schimba de-a lungul timpului si in general se considera ca un puerh de calitate trebuie sa aiba minim 10 ani.

    Vezi aici alte posturi despre puerh. In linkurile din blog gasiti niste magazine de unde puteti cumpara .

  • Jun Jian

    13/01/2010, postat in ceai,verde

    Un ceai verde chinezesc, pe care cei din Cluj il pot gasii la Panco ( Baba Novac nr 16, Drumul Ceaiului). Nu stiu prea multe de el , dar ceaiul este decent si surprinzator de bun pentru pretul lui. Tot ce pot spune e ca Jian inseamna varf sau sabie , iar Jun eminent. Deci cred ca numele e legat de forma ceaiului in primul rand.

    Daca ati cumparat acest ceai , aveti grija sa nu faceti ceaiul cu apa prea fierbinte sau o sa beti apa calda . Nu e nevoie de masuri exacte , e suficient sa lasati apa 10 minute sa se raceasca dupa ce a fiert.  Puteti citi aici despre metoda  de preparare a ceaiului pe care o folosesc eu,  metoda valabila si pentru un gaiwan.

    Categorii:ceai, verde, Taguri:, , , , , , , 4 comentarii  
  • Cui Ming , ceaiul meu verde de zi cu zi

    20/07/2009, postat in ceai,preparare,verde

    In traducere , Cui Ming inseamna Ceai de Jad , dar e posibil sa ma insel.  Acest ceai este ceaiul meu de zi cu zi si il gasesc o alegere excelenta . Inca studiez originile lui , dar stiu totusi ca Este din Yunnan, primavara 2009, cules in 2 zile consecutive la sfarsitul lui Februarie.

    Deoarece beau des (si mult) , am cumparat un stoc mai mare (250 grame),  pe care il tin intr-o cutie destul de mare, ferit de aer. Pentru a putea bea ceai fara a tot deschide cutia mare , am si o cutie mai mica, pe care o umplu   odata la 2-3 saptamani.

    Ceaiul este excelent si este foarte prietenos, in sensul ca poti incerca temperaturi mai ridicate , desi merge bine si la temperaturi mai joase. Temperaturile mai joase dau culori verde-galben , pe cand cele ridicate galben-verde.  Totusi , folosind cantitatea potrivita de ceai  (adica mai mult) si infuzii scurte , se obtine aproximativ acelasi gust , doar ca difera culoarea. E o chestiune de gust. Oricum procesul se numeste a invata ceaiul. Si nu stiu daca am mai mentionat pana acuma , dar (cel putin la ceaiurile chinezesti) nu exista o regula fixa , te poti juca cu anumiti parametrii. Asta e farmecul primei infuzii , mai ales cand te joci cu un ceainic. Prima infuzie fiind foarte scurta iti permite sa apreciezi cat o lasi a doua.  A doua infuzie este mai lunga , dar nu cu mult , la majoritatea ceaiurilor chinezesti infuziile sunt scurte. Este o intreaga teorie aici , si bineinteles ca sunt exceptii, dar ati inteles ideea de baza. O sa incep imediat o serie de posturi in care descriu (cat pot de bine ) diferite feluri in care am preparat.

    Primele poze sunt facute la o temperatura de 80 de grade/120 ml/2-3 grame , iar  urmatoarele la 90 de grade/120 ml/ 4-5 grame.

    Inainte sa postez acest post ,  am preparat ceaiul la 75 de grade. La aceasta temperatura se pare ca se pot prepara mai multe infuzii , 4-5 cred ca si 6 pentru canitati mai mari, dar doar a doua a avut gustul care imi place mie la acest ceai,

    P.S.: Daca doriti , scrieti-mi si va trimit cate un sample pe gratis. Chiar ma intereseaza ce parere aveti deoarece vreau in viitor (cand o sa am magazin) sa vand din acest ceai ca si ceai de zi cu zi. Mersi.

  • Cateva poze

    18/07/2009, postat in ceai,jurnal

    A inceput sezonul de nunti , si cum postez mai mult in weekend , nu prea am avut spor in ultima vreme. Am facut poze totusi  cu cateva din ceaiurile care imi tin companie. Pe unele le-ati vazut deja.

  • O seara de ceai

    18/06/2009, postat in ceai,jurnal,verde

    Doar poze , pentru ca timpul intra in sac (si mi-e somn 🙂 ) .

    Cam asa mi-am petrecut seara. Placut.

  • Lu Shan Yun Wu , un ceai verde chinezesc

    11/05/2009, postat in ceai,verde

    Okay trebuie sa mentionez ca eu cred ca ce am obtinut eu e facatura. Adica calitate foarte de jos . Putina lume stie ca un ceai poate avea diferite grade , gradul 1 fiind calitatea premium.  Cititi putin aici despre aceasta. In fine , ar trebui sa fie un ceai premium , unul din top 10 in China.  Ceaiul e bun , dar ce am obtinut eu nu cred ca intra in top 500 China.

    Daca vreti detalii despre cum se prepara ceaiul verde chinezesc , cititi aceasta pagina (pozele in curand) . Postul  descrie doar ceaiul , da detalii despre temperatura  si  poze din timpul prepararii.

    Ceaiul Lu Shan Yu Wun s-ar traduce “Norii si Ceata Lu Shan-ului” , un munte taoist din China , cunoscut pentru peisajele lui superbe.  Acest munte este situat in provincia Jiangsi , intre raul Yangtze si lacul Poyang , care sunt in mare masura raspunzatoare pentru ceata si norii de pe munte.  Marea majoritate a plantelor de ceai de pe munte sunt salbatice , iar datorita cetii , au o concentratie mai mare de clorofila pentru a beneficia cat mai mult de lumina soarelui ,  unul din factorii care determina gustul placut al acestui ceai, care ar trebui sa fie usor dulceag si  improspator.

    Nu am gasit instructiuni de temperatura specifice pentru acest ceai , mie imi place la temperaturi de 80 de grade sau mai jos , cu o lingura de ceai la 100 mililitri. E cam mult cand te gandesti ca o lingura de ceai se pune la 220-250 mililitri (o cana ) , dar eu folosesc metoda kung fu pentru ceaiurile chinezesti si beau 4-5  infuzii din asta. In poze , ceaiul e la a 4-a infuzie.  Din cand in cand fac si in gaiwan , detalii despre acesta  pe alta data.