Zhu Ye Qing

19/10/2011, postat de Cha in ceai,verde

Un ceai verde din provincia Sichuan,  deosebit de bun. Este şi primul ceai verde din această provincie pe care eu îl incerc, lasând la o parte ceaiurile de o calitate nu chiar corespunzătoare.

Ceaiul este extraordinar. Nu am mai întâlnit de mult un ceai verde care să mă surprindă. Pe lângă gustul clasic de ceai verde, are o notă care nu am mai întâlnit-o la nici un alt ceai verde. Mai degrabă am întâlnit acea notă la ceaiuri oolong mai oxidate. Cu toate astea, ceaiul e pur şi gustul e cât se poate de verde. Aspectul e de asemenea foarte plăcut, atât atunci cand e uscat, cât şi după infuzare.

Pentru a-l prepara, am folosit un gaiwan destul de încăpător.  Deoarece e un ceai de calitate şi deoarece am folosit un gaiwan, mi-am permis să nu stau după apă să se răcească. Am avut grijă totuşi să nu torn direct pe frunze ci să torn pe pereţii gaiwan-ului întâi.

Numele, tradus în Engleză e Bamboo Leaf Green şi e şi numele unui cultivar de ceai. Acest ceai e unul din ceaiurile pe care le-am adus cu mine din Barcelona, de data asta de la Tetereria.

Numarul 6

01/09/2011, postat de Cha in ceai,hong cha,jurnal

Încă un ceai din seria de mostre primite de la Tudor. Şi acesta este tot un ceai negru şi tot din Yunnan , după părerea mea. Seamănă cu un ceai pe care l-am avut , pe nume Feng Qing Dian Hong . ( Ca un short reminder Dian Hong e un nume dat ceaiurilor negre din Yunnan). Feng Qing e o fabrică , acesta nu trebuie sa fie neapărat de la aceeaşi, dar la gust şi forma e aproape identic.

P.S.  Găsesc foarte eliberator să gust ceaiuri despre care nu am alte informaţii decât frunzele lor.

Ceaiul si Cancerul

21/08/2011, postat de Cha in jurnal

Mi se întâmplă  să primesc mailuri sau telefoane legate de cancer, în general de la rudele apropiaţilor celor cu cancer în caz terminal. Nu e uşor de răspuns niciodată. De multe ori mă întreabă de unde îşi pot procura un anumit ceai. Bineînţeles că răspund.

Ceaiul nu este un medicament minune pentru cancer. Cred ca are anumite efecte pentru sănătate, dar efectele cele mai mari sunt cauzate de stilul de viaţă. Da, s-au făcut o grămadă de studii, dar  majoritatea nu iau în considerare stilul de viaţă.  Stilul de viaţă începe cu ce mâncăm si ce bem şi se termină cu partea spirituală.

Japonezii sunt foarte mari fumători dar ei au o rată a cancerului foarte scăzută în comparaţie cu vestul.  Iubitorii de ceai vor zice ca din cauza ceaiului.   Oamenii de ştiinţă caută asta în genele lor.   Nutriţioniştii o cauta în mâncare.  Alţii in relaţiile lor şi raportarea lor la muncă şi societate. Cred că sunt bucaţi dintr-un întreg. Modul lor de viaţă este o sumă de obiceiuri care poate include ceaiul.

Studiile sunt făcute de oameni, iar oamenii , foarte rar văd imaginea de ansamblu.  În încercarea de a scoate un lucru din context, de a face nişte reguli pe baza lui, se pierd multe lucruri.

Ar fi frumos ca toate studiile să plece de la intenţii nobile, dar nu e aşa.  Multe studii  nu pleacă din dorinţa sinceră de a ajuta,  pleacă din nevoia de a ţine un post, de a îţi face un nume prin a  publica ceva.  E o meserie. Eu aş verifica prima dată ce tip de persoană e cel ce a publicat  un studiu şi care au fost intenţiile lui. În general, studiile care se bazează pe izolarea unui element nu îmi plac.  Bineînţeles ca informaţia poate fi folositoare, dar nu pentru noi, sau nu la modul cum suntem bombardaţi de tot felul de reviste şi bloguri.

Ce cred eu că ajută e speranţa. Din motivul acesta o să răspund la fiecare mail, dar nu o să afirm niciodată că da, vindecă. Am  un respect foarte scăzut pentru toate companiile de ceai care se folosesc de asta pentru a vinde. Studiile arată ca … . E o responsabilitate imensă să zici că ceva vindecă ceva, sau că nu ştiu ce previne cancerul.  Sănătatea nu e ceva uşor de înţeles şi diferă de la un om la altul.  Ce functionează pentru tine nu functionează la fel la alţii. Există culturi care beau ceai şi au mulţi centenari şi există culturi care nu. La fel şi cu mâncatul de carne.  Sunt culturi cu mulţi centenari care mănâncă carne şi sunt culturi care mănâncă mai puţină carne.  Cred ca în primul rând fiecare om trebuie să se cunoască pe el şi să lase pe alţii care au talent şi dăruire să vorbească despre sănătate. Vorbiţi despre sănătate în contextul vostru.

Influenţe

31/07/2011, postat de Cha in jurnal

Nu de mult am fost in Republica Moldova pentru o săptămână. Influenţa Rusiei e foarte mare acolo şi e foarte probabil să întâlniţi locuri ca în imagine.

Eu găsesc foarte interesant cum o singură plantă influenţează aşa puternic culturile. Chiar şi pe a noastra, fără ca neapărat sa fim conştienţi de asta. Să luăm cuvântul ceai. Cuvântul ceai provine din tucescul çay, care provine din chinezescul (mandarin) ch. 茶 (chá) .  Practic, cuvântul ceai pe care îl folosesc bunicii noştri provine de la planta de ceai, nicidecum de la infuzii de plante autohtone.

În alta ţări, cuvântul pentru ceai derivă din te ( tea, tee, etc). Asta pentru că în locul de unde s-a importat ceai se vorbea alt dialect (min) .  Practic, existau 2 porturi mari şi în funcţie de unde se importa, aşa s-au format şi cuvintele.

Să trecem la altă influenţă. Oolong-ul.  Oolong-ul a fost unul din primele ceaiuri care a ajuns în Europa. Oolong, sau wulong, în traducere înseamnă dragonul negru. Datorită acestui lucru, europenii au numit ceaiul ceai negru. Denumirea s-a păstrat şi pentru  ceaiul roşu care a fost trimis ulterior.  În timp, s-a pierdut originea expresiei, iar ceaiul negru a ajuns să denote ceaiul roşu ( după sistemul chinezesc).  Drept urmare, ceaiul oolong a format expresia ‘ceai negru’ şi deşi oolong-urile par o noutate, de fiecare dată când cineva zice ‘ceai negru’, are legătură cu ceaiul oolong.

Influenţele merg şi invers, în special în cazul oolong-urilor. Practic, oolong-urile semănau în trecut  mai mult cu ceaiurile negre decât cele verzi.  Erau puternic oxidate şi roasted. Deoarece vestul cumpără tot mai mult şi cu tot mai mulţi bani, piaţa s-a modificat şi acest stil începe să fie necaracteristic. În prezent, când cineva zice oolong se gândeşte mai degrabă la un Tie Guan Yin floral, aşa numitele oolong-uri  ‘nuclear green’. Acest stil de oolong este recent şi este în mare parte influenţat de noi.

Acestea  sunt doar nişte influenţe subtile. Economia mondială e afectată  puternic de această plantă, chiar şi războaie au fost purtate din cauza ceaiului.  Ceaiul e încă a doua băutură după apă şi face parte din identitatea culturală a mai multor naţiuni.

În multe locuri are mai degrabă o importanţă socială, iar planta în sine nu mai are suflet. Există un acel ceva în planta de ceai care nu poate fi găsit în ceaiurile înecate de o multitudine de arome şi dulceţi, oricât de fascinante ar fi ritualurile. Să luam de exemplul chai-ul de la indieni. Mie îmi place mult, dar nu consider că e ceai.  E o băutură.

Numărul 7

11/07/2011, postat de Cha in ceai,hong cha

Tudor Tuleasca,  care e posibil să se alăture acestui blog, mi-a trimis o serie de mostre săptămâna trecută (mulţumesc).   Ce e special la aceste mostre e faptul că nu au nume, doar numere.

Ei bine, am lăsat ultimele puerh-urle (vizibile după formă) şi am deschis ceva ce mă atrăgea din start şi simţeam că o să îmi placă. Un ceai care arată ca un Yunnan Gold. Dacă nu e Yunnan Gold ar trebui sa fie, asta e imaginea mea de Yunnan Gold ca şi gust, formă, culoare. E cea ce ziceam că e un ceai negru dulce.  Pe scurt, îmi place foarte mult. Presimt că mai sunt încă câteva mostre de ceai negru în ceaiuri ( unu anume mi-l doresc în mod deosebit)

Bateria aparatului nu m-a ţinut aşa că o sa fie doar o poză cu primele doua infuzii şi frunzele .

Prepararea ceaiului negru folosind un ceainic de sticla

08/07/2011, postat de Cha in preparare,video

Una din categoriile care mie imi plac mult, ceaiul negru este subestimat de multa lume, invlusiv de cei care au o idee despre ceaiuri.  Practic, nu exista ceaiuri mai dulci decat ceaiurile negre . Asocierea gustului amar cu ceaiul negru mi se pare ceva foarte gresit. Gustul dulce trebuie asociat cu ceaiurile negre. Cel putin la ceaiurile negre chinezesti.

Ceaiurile negre sunt mult mai iertatoare decat ceaiurile verzi. Totusi, daca se foloseste metoda clasica, europeana, la unele ceaiuri negre nu e bine sa fie apa prea fierbinte. In exemplul de mai jos apa e la 80 de grade.  Desi gustul e interesant, din nou nu pot zice ca se apropie de metoda gong fu. Gustul e pur si simplu diferit. Sa va dau un exemplu. Unele ceaiuri au o tenta de afumat. Prin metoda gong fu, ai destul de mult control incat sa faci foarte putin simtit acel lucru sau sa il accentuezi.

Daca ar fi sa zic o singura regula asta ar fi: Nu trebuie sa fie amar.

In general aceste ceaiuri prin natura lor te incalzesc, unele mai tare decat altele. De exemplu, un laspang souchong baut seara inainte de culcare vara nu e o idee prea buna.  E posibil sa va treziti si nu de la cafeina, ci ca va este prea cald.  Acelasi Lapsang Souchong va prinde foarte bine iarna.

In general, ceaiurile negre se preteaza foarte bine facute la rece, iar gustul obtinut e excelent. Merg mult mai bine in caz de calatorie decat orice alt suc, cel putin in cazul meu.

Ceaiul din video este un Bai Lin Gong Fu.

Shui Xian Traditional

12/06/2011, postat de Cha in ceai,oolong

Foarte aproape de ceaiul dinainte este acest Shui Xian tradiţional. Practic, seamană foarte foarte mult.  Acesta în schimb este mai roasted (ma ajută oare cineva cu un termen în română pentru asta ?).

Având în vedere că e similar celuilalt, rămâne de înţeles că îmi place foarte tare. O să descriu mai mult de ce îi zice tradiţional.  Cuvântul tradiţional, în contextul oolong, e strâns legat de procesul de roasting. Practic, cea ce defineşte azi un oolong, acea prospeţime pe care toata lumea o adoră (inclusiv eu),  e ceva nou. Acea prospeţime nu ţine mult, motiv pentru care era preferat acest proces.  Multe oolong-uri care se maturează ( da şi în cazul lor se aplică) trec prin acest proces odată la câţiva ani.

În trecut,  oolong-urile care nu erau trecute prin acest proces  erau categorizate tot mao cha ( ceai neterminat). Era  comun ca cineva să cumpere ceai apoi să îl treacă prin procesul de roasting.   Astăzi din câte am aflat e o artă rară, pe care care sper să o apuc să o  învăţ şi eu cândva.

Cană portabilă

27/03/2011, postat de Cha in instrumente

Poate de înţeles,  prietenii şi apropriaţii se feresc să îmi facă cadouri legate de ceai. Se întamplă totuşi din când în când să primesc cadouri, cum e această cană portabilă de ceai.

Nu ştiu numele în română, dar are un triplu rol: cană, infuzor şi termos.   Practic se pun frunze în cană, se pune apă fierbinte iar apoi sita. Dupa un timp se poate bea. Nu orice ceai e potrivit , deoarece majoritatea când sunt  infuzate  prea mult la temperaturi mari devin amare, aşa că recomand  folosirea în acest fel şi la această temperatură doar pentru shu puerh.

Dacă e folosit numai ca rol de termos nu trebuie să va îngrijoraţi pentru asta.  Eu de multe ori folosesc cana pentru a pune surplusul de ceai de la o sesiune gong fu.

La vară o să prindă cel mai bine probabil, deoarce o să pot prepara foarte uşor ceai la rece.

.

Xing Ren Dan Cong

22/03/2011, postat de Cha in ceai,oolong

Categoria ceaiurilor care te uimesc nu se termină niciodată. Acesta este un ceai din această categorie.

Descrierea producătorului (engleză):

A rare and delicious, high grown Dan Cong exclusive to Canton Tea and picked from just one tea bush. Lovely mellow notes of almond and sweet apricots. Sensational.

This is a true single bush tea as all the leaves come from just one tree. Canton can source this extraordinary quality tea because of our buyer’s very close relationship with the producer who allows us to choose our batch before he blends the rest of the tea.

Ce m-a surprins cel mai tare la acest ceai este faptul că gustul nu a coborât deloc timp de 7 infuzii, care este un lucru deosebit  chiar şi la ceaiurile bune. După infuzia şapte am luat o pauză deoarce mi s-a terminat apa, dar mai târziu am continuat cu încă câteva infuzii.

Xing poate fi tradus ca şi caisă iar Xing Ren ceva de genul samânţă de caisă, deşi nu sunt sigur de ultima parte.  Despre dan cong am mai povestit, în acest caz reprezintă un ceai din aceeaşi plantă (single bush).

Despre numele ceaiurilor cred că o să insist mai mult într-un alt post. Ele de obicei au un nume foarte practic, doar că noi nu ştim chineză destulă pentru a ne folosi de asta. În schimb, comercianţii ştiu ca noi nu ştim chineză şi se folosesc din plin de asta.

Un ceai care mie unul mi-a plăcut foarte mult, se merită încercat măcar odata.  Singurul inconvenient e că e un ceai destul de scump, dar scump e relativ cu situaţia celui care cumpară, aşa că decideţi voi asta.

Vizită în cea mai mare piaţă de ceai din China

11/03/2011, postat de Cha in jurnal

Notă: Acest post este scris de domnul Richard Vencu, pe care l-am cunoscut prin intermediul site-ului Yi Jing Jing, site pe care eu vi-l recomand cu căldură.

********

În martie 2011 am călătorit în China cu un grup de practicanți de arte marțiale interne și cu câțiva pacienți aflați în căutare de tratamente bazate pe qi gong și medicină tradițională chinezească.

Profitând de numărul mare de persoane noi din grup am decis să prelungim călătoria cu o mică excursie prin sudul Chinei, anume în Hong Kong și Guangzhou.

Hong Kong-ul este un oraș scump, fascinant dar puțin relevant pentru noi din punctul de vedere al ceaiului, de aceea nu mai insist asupra lui. Însă la Guangzhou ne-am simțit cu toții în paradisul ceaiului chinezesc.

Vă recomandăm experiența hotelului de cinci stele, Garden Hotel (cereți taximetristului să vă conducă la Hua Yuan Jiu Dian). Prețul pentru o noapte este aproximativ 100 Euro până la 140 Euro pe noapte pentru 2 persoane inclusiv mic dejun însă chiar și cei cu buget limitat merită să locuiască o noapte acolo.

Ca restaurante recomandăm restaurantul din parcul Yue Xiu aflat la 5 minute cu taxiul de hotel, înspre vest. Cereți hartă de la concierge și veți remarca acest parc foarte aproape. O excursie pe fluviu sau o masă la restaurantul de pe malul fluviului specializat în gătirea fructelor de mare poate fi o completare frumoasă pentru descoperirea orașului. La fel de interesantă poate fi o vizită la reședința familiei Chen care astăzi este muzeu pentru că familia este răspândită în toată lumea, numărând nu mai puțin de 14000 de persoane în zilele noastre. Spre deosebire de Hong Kong, în acest oraș puteți bea ceai de calitate în aproape orice loc decideți să luați masa sau să vă odihniți.

Rezervați o zi numai pentru ceai. Asigurați-vă că aveți bani schimbați sau scoși de la bancomat înainte de a pleca spre piața de ceai pentru că acolo băncile sunt greu de găsit și chiar găsite schimbul valutar poate dura și două ore! Cereți la concierge să fiți trimiși către Fangcun Tea Market și călătoriți cu taxiul nu mai mult de 20-30 de minute.
Acolo veți descoperi nu o piață, sau un mall de ceai chinezesc, așa cum ne-am putea aștepta, ci un întreg cartier, cu mai multe mall-uri și magazine individuale ale comercianților de ceai, de seturi de ceai din porțelan, accesorii de ceai din bambus și chiar și mobilier de ceai. Pentru a vizita cuprinzător această piață chiar este nevoie de timp și de răbdare. Nu vă sfiiți și luați masa în cartier, la un restaurant de pe stradă. Gustați ceaiurile pe îndelete, veți vedea că vânzătorii abordează o tehnică specifică: prima dată vă oferă să gustați un ceai ieftin, dacă vă place comandați fie 100 grame, fie 250 grame, fie 500 grame sau mai mult. Unitatea de masură tradițională pentru greutate se numește jin și este echivalentă cu 500 de grame. Prețurile sunt exprimate în RMB (yuan) per jin. După ce comandați din sortimentul ieftin vânzătorii vă oferă ceai din ce în ce mai bun și din ce în ce mai scump. Dacă aveți buget limitat nu cumpărați sortimentul ieftin, cereți după ce ați degustat un ceai mai scump și cumpărați din acesta.

Merită cumpărat și 100 sau 200 grame din ceaiul cel mai scump. Îl puteți folosi cu succes la ocazii speciale sau drept cadou pentru un cunoscător.

Nu evitați seturile de ceai, tăvile de ceai, accesoriile. Puteți crea acasă un colț impresionant pentru servirea ceaiului chinezesc. Nu uitați totuși că suprataxa pentru depășirea greutății bagajului la companiile aeriene este destul de scumpă.