Cred ca aceste e cel mai simplu mod de a face ceai. Nu aveti nevoie decat de un ceai , preferabil sheng puerh (verde) tanar, un bol mare si apa care tocmai a fiert.
Mai demult, acesta era singurul mod in care se facea ceai, iar in unele zone rurale din China, inca se mai face doar asa. Folosind acest mod, frunzele au tot locul de care au nevoie pentru a se desface. Raportul dintre apa si frunze este mai mic decat in cazul in care folositi un yixing. Pentru un sheng puerhtanar, nota de amarui care poate aparea la primele infuzii in stil gong fu dispare de tot, iar la schimb, primiti o bautura delicata care parca isi schimba gustul cu fiecare inghititura. Pe langa asta, frunzele iti ofera un mic spectacol, ele miscandu-se in vas pana in momentul in care se desfac si se aseaza pe fund.
Am zis deja ce aveti nevoie pentru a prepara ceai in felul acesta. Mai aveti doar grija sa turnati de jur imprejurul bolului (pe interior), si nu direct pe frunze. De asemenea, nu veti obtine acelasi gust folosind doua boluri diferite (Am testat asta si cu oameni care nu beau ceai de obicei, ca sa nu ma mint singur ). Eu cel mai bun rezultat obtin folosind acest bol japonez, care e mai vechi decat mine si despre care o sa scriu poate candva. Oricum, facand ceai in diferite boluri e un bun experiment. O sa intelegeti ce mult conteaza natura vasului in tot acest proces.
Acest Long Jing e ultimul din ceaiurile pe care le-am primit anul trecut de la Canton Tea Co. A ramas ultimul deoarece nu m-am sincronizat nici cum sa ii fac poze. Cum a venit cel din 2010, era timpul sa il termin.
Se pare ca acestui tip de ceai ceai nu prea ii fac poze. Am mai avut unul de calitate superioara, si nici despre el nu am scris. Oricum, si acesta e un ceai bun, premiat chiar. A obtinut doua stele de aur la concursul Great Taste Awards . Candva, o sa fac un post mai detaliat despre Long Jing, dar deocamdata ’strang date’ (adica beau Long Jing-uri de la diferiti comercianti, de diferite date, din 2009 si 2010. Trei in coada de asteptare.)
Tin sa mentionez ca ceaiul din poze a fost preparat cu apa apropiata de punctul de fierbere. Cei care mai stiu una alta despre ceaiuri verzi s-ar putea sa zica: “Stai, cum?“. Si eu as zice: “Da, aproape de fierbere” .
Sa incerc sa explic in putine randuri. Pe scurt, am mai invatat si am mai exersat. Ceaiurile verzi chinezesti de calitate suporta foarte bine caldura, dar si acolo, exista anumite metode de a turna apa sau de a pune frunzele ( despre care o sa scriu mai detaliat in alt post). Pentru prima infuzie, am umplut o treime de gaiwan cu apa, am pus incet frunzele, apoi am turnat incet apa, dar nu direct pe frunze, ci pe peretele gaiwan-ului. A doua infuzie, si urmatoarele a fost preparata dupa cum se vede in video.
De fapt, desi postul poate parea ca oricare altul, in el (sau mai bine zis in sesiunea de ceai) se reflecta experienta mea din ultima vreme si marcheaza o noua perioada pentru mine. Dupa cum ziceam intr-un post anterior, am inceput sa nu mai folosec tava, cel putin nu tot timpul. Acest lucru ma ajuta sa fiu mai creativ si sper ca asta sa se reflecte in perioada urmatoare. Pe langa asta, am invatat mai multe despre ceai, despre apa, despre ceainice de fiert apa ( kettle ), despre aprecierea temperaturii, despre turnat, despre armonizare. Acest lucru nu pot sa il reflect exact in post, dar pentru mine inseamna mult. Ah , si sa mentionez, nici unu din lucrurile despre care am zis ca am invatat nu le stapanesc. Sunt de abia la inceput si studiez in continuare. Chiar si maestrii de ceai, dupa zeci de ani tot invata, ce sa mai zic de mine. Ma bucur macar ca imi dau seama ca gresesc unele lucruri sau ca imi lipseste ceva.
Frunze uscate Long Jing
Gaiwan
Infuzia 1
Infuzia 2
Infuzia 3
Infuzia 4
Infuzia 5
Infuzia 6
Infuzie Long Jing
Frunze ude Long Jing
Frunze ude Long Jing
Frunze ude Long Jing
Mai trebuie sa mentionez ca am obtinut un numer de 11 infuzii in total (!). E drept ca dupa infuzia 6 am mai bagat putine frunze, ca sa reimprospatez ceaiul, dar pentru un verde e destul de mult.
Si ultimul episod din seria ceai acasa. Daca ati citit si celelalte doua posturi din serie, poate ati observat ca am fost atent pe mai multe aspecte ale ceaiului, printre care si efectul lui asupra mea. Daca celelalte doua ceaiuri aveau scopu sa ma racoreasca si sa ma linisteasca, scopul ceaiului din acest post a fost sa ma puna in miscare. Acest ceai l-am baut de dimineata, iar despre el am scris aici. Ceaiul e numit Red Robe ( dar nu e autentic), si e un oolong oxidat , care seamana cu un ceai rosu.
In general, in functie de modul in care a fost procesat, varsta ( si multe multe alte conditii) un ceai poate fi considerat ca are natura yin (rece ) sau yang (cald) . Nu o sa dezabat aici toata teoria, tineti minte numai ca e important de stiut ca e yin sau yang “in raport cu“. Oricum, cu cat este mai oxidat, sau cu cat a fermentat mai mult, cu atat este mai yang. Un ceai yang e bun cand vrei sa te energizezi, sa te incalzesti, “sa te pui in miscare”. Un ceai yin in schimb e mai racoritor si are si un efect de “linistire”. Efectele astea nu sunt legate de nivelul de cofeina, de exemplu, silver needle (un ceai alb) are printre cele mai mari nivele de cofeina intalnite la ceaiuri (7%), dar te linisteste , pe cand unceai rosu care are nivelul aproape la jumate, nu. Bineinteles, nu sunt absoulte efectele. Un tie gua yin care e yin , e yang fata de un ceai verde . Amandoua pot fi considerate yin , dar modul in care actioneaza ( deci si momentul cand trebuie alese) este diferit.
Oricum , nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Asta am testat eu in acel weekend. Am realizat (nu numai la nivel de intelect) ca ceaiul poate sa te armonizeze cu mediul . Tipul de ceai, momentul ales, decorul , ambianta sunt foarte importante. Cred ca am facut un mic pas in aceasta directie.
Pe langa asta, am invatat putin despre natura instrumentelor gongfu . Ciudat ca am invatat asta acasa, intr-un orasel mic, folosind o farfurie ‘normala’ . In urmatoarea saptamana (o sa vedeti in blog posturi), am inceput sa fac ceai fara obisnuita tavita. Mi-am cumparat o farfurie si un bol simplu si am inceput sa experimentez. Folosirea unor accesorii gen farfurie si bol mareste gradul de libertate dintr-o sesiune de ceai . In acelasi timp, te face mult mai atent pe ceai. Atentia mea asupra detaliilor a crescut considerabil. Sper ca pe viitor acest lucru sa se condenseze in experiente de ceai cat mai placute. Totusi, asta nu inseamna ca renunt la tava. Inseamna ca am mai multe alegeri. ( Celor care acum fac primul pas, le recomand totusi o tavita. E mult mai simplu. )
Update: Daca ati ridicat o spranceana cand ati citit despre natura yin sau yang a ceaiului, tocmai am gasit un site care trateaza mai amanuntit aceast lucru. Site-ul se numeste Yi Jin Jing, iar mai multe despre ei o sa gasiti daca dati click pe link.
Al 2-lea ceai care l-am facut acasa. Ceai verde cu menta . Menta proaspata din gradina chiar.
Eu foarte rar amestec ceai cu altceva, si niciodata in yixing sau in gaiwan . Totusi , din an in an se intampla exceptii. Aceasta e una din ele. Nu am putut rezistat tentatiei de a folosii menta proaspata. Caldura foarte mare a avut si ea cuvantul ei. Menta e yin, deci rece, ceaiul verde la fel, impreuna, ar trebui sa fie o combinatie foarte racoritoare ( bine , logica o fost ca daca in Maroc se bea ceai verde cu menta, o fi bun el la ceva). In informatia care o ajuns la noi, ceaiul verde marocan se face cu gunpowder (desi eu cred ca se foloseste de mai multe feluri). Eu nu am folosit asa ceva, ci am folosit ultima cantitate de Monkey King pe care o aveam de anul trecut.
Aproape am umplut ceainicul, a fost un pic prea mult, infuziile fiind “cum trebuie” doar de la tura a 4-a sau a 5-a . In schimb, a avut efectul racoritor pe care l-am urmarit. Cu toata caldura care era. O ajutat si terasa si florile din jur.
De data asta m-am folosit mai bine de farfurie, dupa cum se vede in poza. Cred ca intelegerea mea asupra stilului gongfu a progresat putin. In saptamana ce a urmat, am inceput sa experimentez fara tava, dupa cum veti vedea in posturile urmatoare. Acest lucru m-a ajutat foarte mult in intelegerea unor anumite aspecte a ceaiurilor. In principal, folosirea unui vas in loc de o tava iti ofera o anumita libertate in creerea unei experiente si cere o atentie mai mare asupra ceaiului ( o sa mai scriu despre asta) .
In curand, o noua selectie de ceaiuri la Drumul Ceaiului ( pe Baba Novac nr. 16 ) din Cluj Napoca. Eu nu am avut rabdare si am mers sa imi iau mai repede cateva. Cred ca dintre toate, cel mai mult mi-am dorit niste Yunnan Gold, eu fiind mare amator de ceai rosu.
Din ele, primul pe care l-am incercat, cu oarecare frica, a fost Lapsang Souchong-ul (un ceai rosu afumat). Zic cu oarecare frica, deoarece prima data cand am incercat acest ceai l-am cumparat de la ********** , si era de foarte foarte foarte foarte proasta calitate. Imi amortea gura pur si simplu . De atunci, am fost foarte reticient sa imi mai cumpar ceai de genul. Totusi, intre timp m-am mai educat, am aflat ca acestea sunt de fapt foarte bune, doar cele de proasta calitate le strica reputatia. Eu credeam ca nu prea ai cum sa dai gres cu ceai rosu, oricat de proasta calitate e ceaiul pe care il vinzi. In cazul ceaiului afumat nu e chiar asa. Oricum, dupa ce aseara am baut din nou, m-am vindecat de orice fobie. Ceaiul e foarte bun. Acuma inteleg de ce Jin Jun Mei are la baza acelasi proces de fabricatie (doar ca nu se afuma). O sa scriu despre el cat de curand. Si o sa scriu si despre cel de calitate foarte proasta, care e tinut in multe multe pungi in coltul ceaiurilor false (Pentru ca miroase foarte foarte tare, si poate afecta ceaiurile din jur).
Si ca sa revin pe fir, ceaiul l-am facut in gaiwan. In general , orice ceai nou il fac in gaiwan prima data. Candva, o sa scriu un post si despre asta. Am avut grija sa pre-incalzesc gaiwanul si cescutele , iar apoi,vedeti in poze ce a urmat . Vara eu recomand acest ceai dimineata sau pe timp de ploaia, insa eu (de pofta) l-am facut seara. Nu din cauze de somn e aceasta recomandare, ci din cauza ca este un ceai puternic yang, adica te incalzeste. Dupa caldura de peste zi, e mai potrivit un ceai cu proprietati mai racoritoare ( yin ) .
Weekend-ul trecut am fost acasa la parinti. In bagaj , am avut 2 ceainice, 3 feluri de ceai, niste cescute si laptopul. Strictul necesar. Dintre ceainice, un yixing, pentru tie guan yin , si un ceainic mic de portelan, care poate fi folosit generic pentru gongfu cha.
M-am ‘obosit’ sa imi duc ceainicul pentru yixing deoarece am urmarit ceva mai special. Eu percep acest ceai ca ceva foarte floral. Gustul imi aduce aminte de flori, iar dintre flori , cel mai mult cu niste bujori. Intamplarea face ca parintii mei au multe multe flori ( vezi poze) . Mirosul lor complementeaza (pentru mine) foarte bine tie guan yin-ul. Momentul nu a fost nici el la intamplare ales. Am ales seara, momentul cand unele flori devin mai active, iar altele mai putin active, gradat, pe masura ce se innopta. Acest lucru a mers mana in mana cu modul in care ceaiul isi schimba gustul. Nu este singurul motiv pentru care am ales acest moment. Atata spun deocamdata, scopul final acestui ceai a fost in primul rand echilibrarea corpului meu dupa caldura de pe zi.
O sa observati ca nu am obisnuita tavita pe care fac ceaiul. De fapt si de drept, tavita nu e absolut necesara pentru gongfu cha . Neavand cu mine una, am inteles acest lucru mai bine. Am folosit o farfurie ca sa compensez. Acest lucru mareste foarte mult atentia pe care o acorzi ceaiului (dar recomand totusi tava, mai ales la inceput). In sesiunile urmatoare, am invatat sa ma folosesc mai bine de farfurie, si am inteles cum au evoluat instrumentele de gongfu cha in timp, in special stilul vechi de serviciu gongfu cha .
P.S.:
Mi-am dat seama ca nu am nici un post cu tie guan yin , desi am multe poze cu acest ceai. Asa ca , va urma
Inca un post cu mai multa poveste. Sau cel putin asa sper. De data asta o sa incerc sa descriu putin sentimentul , sau starea, pe care o am cand beau ceai. Prin poze, o sa incerc sa arat detaliile la care sunt atent cand beau ceai.
Ceaiul din poze este unul rosu, pe care l-am cumparat in Hong Kong. Imi place mult, desi nu stiu exact ce fel e. Domnul care vindea ceai nu vorbea engleza, iar eu nu vorbeam cantoneza.
Acest tip de ceai imi cade foarte bine dimineata si in zile mai reci. E o intreaga poveste despre alegerea ceaiului potrivit. Ceaiul, trebuie sa te armonizeze. E adevarat ca ceaiul te si incalzeste cand iti e frig si te racoreste cand iti e cald, dar nu orice ceai as adauga. Conteaza sa sti ce sa alegi. E vorba de armonizare. Un maestru nu isi va servi niciodata ‘cel mai bun ceai’ daca nu e momentul potrivit.
Eu, acasa, imi beau ceaiul stand pe podea. Imi e mai comod asa. Stau cu spatele la perete si am geamurile in fata. E mai relaxant asa. Nu ma pot relaxa daca am o usa in spate sau daca fac ceai in mijlocul camerei. Sau intr-un loc unde trece lume tot timpul. E o intreaga teorie aici, dar despre asta povestim la un ceai.
Ceainicul l-ati mai vazut si prin alte posturi. Nu stiu daca voi v-ati saturat de el , dar eu il admir de fiecaredata. Are ceva anume, in special cand se ridica aburi de pe toata suprafata lui. Il am de la Panko , de la Drumul Ceaiului , si e printre primele yixing-uri ale mele. Fiind ceainicul meu dedicat ceaiului rosu, o sa il mai vedeti multa vreme de acuma incolo.
Acesta sunt eu. Nu chiar cum te-ai astepta :)
De fiecare data cand fac ceai sunt atent.
Atent la culoare
Atent la miros
Atent la aburi
Atent la gust
Atent la sunete
Atent la senzatia de dupa
Atent la obiectele ce le am in jur
Si daca e cazul, atent la persoanele de langa mine.
Pe scurt, atent la tot ce imi face placere.
Unele detalii dureaza foarte putin
Asa ca nu le ratati
Alte detalii raman constant. Asa ca savurati-le.
Pasii de gong fu va indica unde sa aveti atentia.
Nu stiu sa fac o poza in asa masura incat sa prind aburii asa cum ar trebui.
Absolut orice piesa de ceai merita atentie.
Inclusiv frunzele ude.
Admirarea lor are si un scop practic. Veti putea aprecia cantitatea mai bine pe viitor.
Alt detaliu care e si practic si frumos. Asteptarea evaporarii apei de pe ceainic.
Toate ceaiurile chinezesti provin din varietati ale plantei de ceai , Camellia Sinensis , dar sunt procesate in mod diferit.
Ceaiul Verde (绿茶): Ceaiul verde este procesat in asa fel incat nu se oxideaza deloc. Frunzele sunt incalzite intr-un fel de wok, imediat dupa ce au fost culese. Apoi sunt rulate manual in forma lor finala , dupa care sunt uscate la o temperatura inalta dupa diferite tehnici. Dupa uscare, frunzele nu isi mai schimba proprietatile. Pe langa tipul de planta si climat, modul in care sunt rulate si uscate determina particularitatile ceaiului. Din aceeasi regiune se pot obtine mai multe tipuri de ceai, prin tehnici de rulare si uscare diferite. In cazul ceaiurilor japoneze verzi, in loc de a fi incalzite in wok , frunzele sunt tinute in abur, in instalatii speciale. Aici gasesti posturile mele despre ceai verde .
Ceaiul Rosu (红茶): Ceea ce in tarile europene este cunoscut ca si ceai negru, in China el este de fapt ceai rosu (dupa culoarea infuziei). Spre deosebire de ceaiul verde, ceaiul rosu nu a fost incalzit sau uscat imediat dupa ce a fost cules. Frunzele sunt lasata sa se strice (adica oxideze) pentru o vreme, inainte de a fi rulate in forma lor finale. Oxidarea este motivul pentru care frunzele isi schimba culoarea. Dupa ce frunzele s-au oxidat, se usca, la fel ca si in cazul ceaiului verde.
Oolong (青茶): Sau verde inchis, sau albastru. Acest tip de ceai este unul intermediar , intre verde si negru, adica partial oxidat. Frunzele sunt lasate la inceput sa se oxideze, in functie de tipul ceaiului, dar inainte sa se transforme in ceai rosu, sunt procesate intr-un mod similar ceaiului verde. In producerea unor tipuri de oolong (tie gua yin), sunt implicate pana la 18 etape distincte de procesare, din acest motiv, oolong-urile sunt printre ceaiurile cel mai greu de prelucrat.
Ceai Galben(黄茶) : Producerea ceaiului galben este aproape la fel ca si in cazul ceaiului verde, dar in plus, frunzele se tin intr-un loc putin umed o vreme de pana la trei zile. Depozitarea in aceste conditii poate avea loc in oricare din etapele de preparare, in functie de ceaiul urmarit. La fel ca si in cazul oolong-urilor, ceaiul galben e partial oxidat.
Ceaiul Alb (白茶): Ceaiul alb este un tip de ceai putin oxidat. E format din muguri de ceai care sunt lasati neatinsi pentru o vreme, inainte de a fi uscati la o temperatura foarte ridicata. Spre deosebire de restul ceaiurilor, acestia nu sunt prelucrati in nici un alt mod. In acest fel, mugurii nu isi pierd puful sau culoarea, iar infuzia ramane alba (transparenta). In mod traditional, ceaiul alb se facea doar din muguri, dar datorita cererii foarte mari, a inceput sa se produca ceai alb si din frunze, sau frunze amestecate cu muguri. Cel mai bun exemplu de ceai alb de gradul doi este Bai Mu Dan.
Puerh (黑茶): Sau ceai negru, este un ceai post fermentat. Ca si ceaiul verde, este incalzit in wok-uri pentru a evita oxidarea, apoi rulat in diferite forme. Dar dupa aceasta, este procesat in asa fel incat sa permita micro-organismelor sa actioneze asupra frunzelor, in asa fel incat acestea sa fermenteze. Cand procesul de fermentare e complet, frunzele sunt uscate. Puerh-ul verde (raw puerh , 生普洱 ) este o versiune mai speciala de puerh (singura pana in secolul trecut): frunzele sunt tinute intr-un mediu propice fermentarii, dar fara a accelera procesul ca si in cazul puerh-ului gatit ( shu-puerh ). Gustul acestui tip de puerh ( raw puerh) se schimba de-a lungul timpului si in general se considera ca un puerh de calitate trebuie sa aiba minim 10 ani.
Vezi aici alte posturi despre puerh. In linkurile din blog gasiti niste magazine de unde puteti cumpara .
Un ceai alb excelent care se gaseste si la noi in tara, la Drumul Ceaiului. Un ceai iertator, ca si majoritatea ceaiurilor albe, care suporta temperaturi mai inalte (dar nu foarte).
Cand preparati acest tip de ceai, e indicat sa folositi portelan si sa il infuzati de mai multe ori. De asemenea, frunzele trebuie sa aiba loc sa se deschida. Un gaiwan sau un ceainic de sticla sunt numai bune pentru acest tip de ceai. Fiind rulate manual, e indicat sa clatiti ceaiul inainte de a il bea. Acest lucru se face turnand apa fierbinte peste frunze, apoi varsand infuzia repede.
Încă un ceai verde din Yunnan. Cum am zis aceste ceaiuri sunt aparte și au un gust specific. Cred că am vorbit despre mao feng într-un post anterior, dar acum va dau mai multe detalii despre acest ceai.
Acest ceai este din varietatea de Camellia Sinensis “frunză mare” (large leaf) . Spre deosebire de celelalte ceaiuri ( dar nu și din Yunnan), frunzele nu sunt rulate, iar frunzele și mugurii rămân întregi. De unde cumpăr eu, se găsește în două grade “Fancy Mao Feng” și “Premium Mao Feng“.
Origine: Muntele Yin Pan, Simao, Yunnan Recolta: Februarie 2009.
Pozele sunt din vară sau toamnă, acum mă pregătesc să comand o tură din 2010. În caz că nu știți, acum apar ceaiurile verzi (cele mai bune) de anul acesta pe piață, vă sfătuiesc să vă cumpărați .
Câteva note despre ceaiurile verzi chinezesti
Ceaiul verde chinezesc se face cu apă fiartă care a stat să se răcească câteva minute (5-10), sau chiar mai mult, după preferințe. Deși ceaiurile verzi de Yunnan sunt destul de iertătoare, încercați totuși să păstrați o temperatură joasă. Va recoman un gaiwan, sau un ceainic de portelen pentru ceaiurile verzi în general. Dacă nu sunteți sigur cum se prepară, aici puteți vedea cum se prepară folosind un ceainic normal, iar aici prin metodă kung fu.
Dacă folosiți un ceainic normal, puteți lăsa la infuzat ceaiul până la un minut – două , dar atunci aveți grijă să fie temperatură mai joasă, deoarece nu o să vă ierte (ceaiul). În metoda kung fu se poate merge cu temperaturi mai mari, deși eu prefer câteodată (pentru gust) temperaturi mai joase și acolo.
In altă ordine de idei
Bogdan și Misaki , vă mulțumesc pentru subscribe ^_^ .
). Eu cel mai bun rezultat obtin folosind acest bol japonez, care e mai vechi decat mine si despre care o sa scriu poate candva. Oricum, facand ceai in diferite boluri e un bun experiment. O sa intelegeti ce mult conteaza natura vasului in tot acest proces.
