Vizită în cea mai mare piaţă de ceai din China

11/03/2011, postat de Cha in jurnal

Notă: Acest post este scris de domnul Richard Vencu, pe care l-am cunoscut prin intermediul site-ului Yi Jing Jing, site pe care eu vi-l recomand cu căldură.

********

În martie 2011 am călătorit în China cu un grup de practicanți de arte marțiale interne și cu câțiva pacienți aflați în căutare de tratamente bazate pe qi gong și medicină tradițională chinezească.

Profitând de numărul mare de persoane noi din grup am decis să prelungim călătoria cu o mică excursie prin sudul Chinei, anume în Hong Kong și Guangzhou.

Hong Kong-ul este un oraș scump, fascinant dar puțin relevant pentru noi din punctul de vedere al ceaiului, de aceea nu mai insist asupra lui. Însă la Guangzhou ne-am simțit cu toții în paradisul ceaiului chinezesc.

Vă recomandăm experiența hotelului de cinci stele, Garden Hotel (cereți taximetristului să vă conducă la Hua Yuan Jiu Dian). Prețul pentru o noapte este aproximativ 100 Euro până la 140 Euro pe noapte pentru 2 persoane inclusiv mic dejun însă chiar și cei cu buget limitat merită să locuiască o noapte acolo.

Ca restaurante recomandăm restaurantul din parcul Yue Xiu aflat la 5 minute cu taxiul de hotel, înspre vest. Cereți hartă de la concierge și veți remarca acest parc foarte aproape. O excursie pe fluviu sau o masă la restaurantul de pe malul fluviului specializat în gătirea fructelor de mare poate fi o completare frumoasă pentru descoperirea orașului. La fel de interesantă poate fi o vizită la reședința familiei Chen care astăzi este muzeu pentru că familia este răspândită în toată lumea, numărând nu mai puțin de 14000 de persoane în zilele noastre. Spre deosebire de Hong Kong, în acest oraș puteți bea ceai de calitate în aproape orice loc decideți să luați masa sau să vă odihniți.

Rezervați o zi numai pentru ceai. Asigurați-vă că aveți bani schimbați sau scoși de la bancomat înainte de a pleca spre piața de ceai pentru că acolo băncile sunt greu de găsit și chiar găsite schimbul valutar poate dura și două ore! Cereți la concierge să fiți trimiși către Fangcun Tea Market și călătoriți cu taxiul nu mai mult de 20-30 de minute.
Acolo veți descoperi nu o piață, sau un mall de ceai chinezesc, așa cum ne-am putea aștepta, ci un întreg cartier, cu mai multe mall-uri și magazine individuale ale comercianților de ceai, de seturi de ceai din porțelan, accesorii de ceai din bambus și chiar și mobilier de ceai. Pentru a vizita cuprinzător această piață chiar este nevoie de timp și de răbdare. Nu vă sfiiți și luați masa în cartier, la un restaurant de pe stradă. Gustați ceaiurile pe îndelete, veți vedea că vânzătorii abordează o tehnică specifică: prima dată vă oferă să gustați un ceai ieftin, dacă vă place comandați fie 100 grame, fie 250 grame, fie 500 grame sau mai mult. Unitatea de masură tradițională pentru greutate se numește jin și este echivalentă cu 500 de grame. Prețurile sunt exprimate în RMB (yuan) per jin. După ce comandați din sortimentul ieftin vânzătorii vă oferă ceai din ce în ce mai bun și din ce în ce mai scump. Dacă aveți buget limitat nu cumpărați sortimentul ieftin, cereți după ce ați degustat un ceai mai scump și cumpărați din acesta.

Merită cumpărat și 100 sau 200 grame din ceaiul cel mai scump. Îl puteți folosi cu succes la ocazii speciale sau drept cadou pentru un cunoscător.

Nu evitați seturile de ceai, tăvile de ceai, accesoriile. Puteți crea acasă un colț impresionant pentru servirea ceaiului chinezesc. Nu uitați totuși că suprataxa pentru depășirea greutății bagajului la companiile aeriene este destul de scumpă.

Bohea Lapsang

30/01/2011, postat de Cha in ceai,hong cha

Mânat de blogul lui Mihaela, scriu azi despre Lapsang Souchong, un ceai puţin controversat.  Se zice ca ori îl iubeşti ori îl urăşti, dar eu zic că acest lucru e determinat de numărul mare de ceaiuri false şi de proastă calitate  prezente pe piaţă. Un Souchong fals  de cea mai proastă calitate iţi va amorţii gura.

Lapsang Souchong înseamnă   sub-varietate de pe muntele Lap. De asemenea, ceaiul mai este cunoscut şi cu numele  Zeng Shan Xiao Zhong. Xiao Zhong ar fi o varietate de ceai roşu cu frunză mică (literar din felul mic), iar Zeng Shan se foloseşte pentru ceaiurile Wuyi, şi ar însemna ceva de genul cu adevărat de pe munte.  Wuyi face parte din provincia Fujian, patria  multor ceaiuri faimoase.  Ceaiul meu este vândut sub numele Bohea Lapsang, Bohea fiind un alt nume pentru Wuyi, dar în acelaşi timp denotă şi familia de ceaiuri din munţii WuYi.  Bohea a fost adăugat la nume pentru a evidenţia că majoritatea  Lapsang Souchong-urilor de pe piaţa sunt de fapt din alte regiuni.

Ca şi în cazul multor alte ceaiuri, numele nu mai are nici o importanţă la noi (şi e normal deoarece nu ştim chineză prea bine).  E important de reţinut că de obicei numele denotă regiunea şi tipul de ceai, dar din cauza noastră, a apărut o industrie a falsurilor. Cu alte cuvinte,  nici măcar importatorii de ceai nu au habar ce importă deoarece pe ei ii interesează doar să vânda. Aşa se explică ceaiurile de foarte proasta calitate sub nume celebre de la magazinele de ceai  mari. Totuşi, acest lucru nu o să mai reziste mult cred, deoarece consumatorii se educă. Cu toate astea, există ceaiuri nu chiar autentice, foarte bune, dar vândute cu acelaşi nume.

Trecând la gust,  mie mi se pare in continuare dulceag, ca toate ceaiurile roşii, doar ca nota de afumat face gustul puţin mai pronunţat, si nu acoperă nicidecum ceaiul.  În general il fac in gaiwan, deoarece în ceainic îşi va lăsa prea tare amprenta.

Din punct de vedere al efectului, acest ceai te încălzeşte foarte tare. Nu îl beau seara deoarece e foarte probabil să mă trezesc din cauză că îmi este prea cald.

2006 Guan Lin Fu Shu Puerh

01/09/2010, postat de Cha in ceai,puerh

Nu am mai baut puerh facut de Guang Lin inainte,  asa ca nu stiam la ce sa ma astept exact.  In principiu,  are aceleasi caracteristici cu alte shu puerh (inchis) pe care le-am mai baut asa ca nu o sa insist prea mult pe detalii legtate de gust ( ca sa fiu sincer le-am si uitat ). Nu o sa mai fac din acest ceai degraba, deoarece am de gand sa las turta cativa ani sa vad cum isi schimba gustul.

O sa amintesc despre alte detalii. In ultima vreme am studiat apa de la compozitie la cum e incalzita si turnata.   Am observat o imbunatatire la majoritatea ceaiurilor pe care le fac.  Asa ca, ma feresc o vreme sa dau descrieri despre gust ( nu ca fac des asta) .  Chiar daca acum imi plac mai mult unele ceaiuri, e posibil ca in trecut sa nu fi fost eu in stare sa le fac mai bine, asa ca ma feresc sa fac comparatii.  Sper totusi ca din cand in cand sa aveti parte de informatie utila din partea mea. O sa incerc sa pun mai multe posturi legate de partea ‘tehnica’ din spatele ceaiurilor .  De asemenea, voi incerca sa mai fac cateva intalniri in Cluj pe aceasta tema.

O turta de acest fel poate fi cumparata si de la Drumul Ceaiului (de unde am luat si eu). La sfarsitul articolului gasiti un link catre pagina produsului. Stiu ca multi din voi m-ati intrebat daca au magazin online, ei bine, acuma au. Am dat o mana de ajutor sa isi seteze magazinul, dar fiti rabdatori cu ei . Daca aveti orice problema, puteti sa ma contactati pe mine si o lamuresc eu cu ei .

Acest ceai poate fi cumparat aici.

Cupele si importanta lor

21/08/2010, postat de Cha in gongfu

O sa introduc o serie de posturi care au ca rol constientizarea anumitor aspecte legate de ceai. Putem sa le numim niste experimente pe care le recomand sa le incercati pe fiecare in parte . Le-am cules din mai multe locuri, unele  de pe net, altelele de la unele persoane pe care le-am intalnit.  Indiferent  de unde stiu de ele,  ele aduc niste lectii importante.

Experimentul cestilor

Scopul acestui exercitiu e constientizarea importantei cupelor. Da , dimensiunea, forma, materialul si chiar si culoarea conteaza. Unele ceaiuri pur si simplu au un gust mai placut in anumite cupe.   V-am mai amintit de asta aici .

Okay, aveti nevoie de :

• 2 grame dintr-un ceai din care sunteti obisnuit
• un gaiwan sau un ceainic (preferabil gaiwan)
• apa de ceai

Puteti sau nu puteti folosii un vas de servit ceaiul, dar recomandabil e sa turnati din gaiwan direct in cescute. Cantitatea de ceai e foarte mica pentru gongfu ( folosim tot infuzii scurte), asa ca gustul va fi mai slab. Folositi un ceai cu care sunteti obisnuit, pentru a nu fi distrasi de gusturi noi.

Scopul acestui experiment, este sa observati cat de ‘moale’ este ceaiul. Pur si simplu dati atentie felului in care se simte in gura, si cat de usor curge pe gat. Evaluati si senzatia de dupa.

Evident puteti repeta experimentul analizand si efectul pe care il are vasul de servit ceai, cum am facut si eu in imagine.

Spor .

Mituri legate de ceai

20/08/2010, postat de Cha in jurnal

O sa vorbesc putin despre miturile existente in legatura cu ceaiul (Camellia Sinensis ) . Multe din ele sunt informatii pe care le-am colectat pe masura ce am investigat una alta. In timp , am invatat sa nu mai mentionez anumite aspecte, pentru ca pur si simplu nu exista suficiente date, sau sunt interpretate gresit.

Cateva mituri:

Ceaiul alb are mai putina cofeina

Fals si  cam departe de adevar. Ceaiul alb are cea mai multa cofeina. (puerh nu a fost testat)

Alb = 4.85%, Verde = 2.9%

(Sursa aici )

Ceaiul verde are mai putina cofeina decat ceaiul negru

Fals. Au cam aceeasi cantitate de cofeina.  Aceasi studiu ca mai sus. Studiul e bazat pe 30 de ceaiuri.

(Sursa aici )

Ceaiul negru (rosu) are mai putini  antioxidanti decat un ceai verde

Fals din nou. Acelasi studiu .

(Sursa aici )

Mai multe despre cofeina puteti citi aici .  Articolul este scris de domnul Nigel Melican, care se ocupa cu productia si partea stiintifica a ceaiului de mai mult timp decat eu respir. Multe mituri au fost spulberate de dumnealui. Dealtfel, informatiile de mai sus au ajuns la mine prin intermediul lui ( via twitter) .

Mai vreau sa spun cateva cuvinte despre ceai si sanatate .  Adevaratii cunoscatori nu il cumpara  direct pentru sanatate.  Cei ce vand ceai il promoveaza pentru sanatate.  Nu aveti niciodata incredere in  cei ce afirma des lucruri despre ceai si sanatate fara sa precizeze sursa unui studiu! Si nu cumparati de acolo! Si chiar studiile, conteaza cine le-o facut si cum le-o facut. Multe nu valoreaza nimic practic.

Chiar si daca un studiu e bun, conteaza ce varietate, din ce an , din ce sol, si cum a fost tinut. Pe langa asta,  ‘ceaiul’ cu bucati de ananas si resturi de tulpina de nu stiu ce nu mai e ceai de mult. Nici macar nu intra in raza studiilor.

Eu am pus pe site o lista cu studii ce am mai gasit, dar, si din acestea ma gandesc sa scot.  Teoretic, e un mod de a informa despre posibile efecte. Practic nu vreau sa ajunga sa se trateze cineva de afectiuni folosind ceai!

dimensiunea europeana

18/08/2010, postat de Cha in jurnal

Cateva zile am fost plecat, drept urmare nu prea am mai scris. In timpul cat am fost plecat, am baut ceai preparat ‘aproape gong fu’ . Am folosit un ceainic mare (250 ml ), care e exact acel one cup despre care se tot vorbeste.

Spun aproape gongfu pentru ca nu m-am indurat la timpurile mari de infuzare specifice metodei englezesti ( nota catre mine, ar trebui sa revizuiesc site-ul in privinta asta) . Si am facut infuzii relativ scurte, desi mai lungi decat cu un ceainic mic sau gaiwan .

'Clasica' ceasca

Oh da, aproape ca inteleg aceasta dimensiune europeana. Da, e intr-un fel comod, si da, te poti pierde facand alte lucruri. Ceasca te asteapta deoarece are o cantitate imensa de ceai. Doar ca pur si simplu este prea mult deodata pentru a putea fi savurat. Aceasta metoda, in opinia mea, din punct de vedere al gustului, nu atinge 30-40% din metoda gong fu si o vad foarte nepotrivita pentru oolong-uri si puerh-uri. Trebuie sa recunosc, ca am vazut rezultate foarte bune pentru ceaiuri negre  si  destul de  bune pentru slabe (chiar recomandat pentru unele), dar cam atat. Pot sa spun ca cel mai bun Yunnan Gold care l-am gustat a fost preparat asa, dar infuziile urmatoare si majoritatea ceaiurilor, au fost cu mult sub ce obtii folosind metoda gongfu . Pentru oolong si puerh, pur si simplu nu poti scoate tot ce trebuie cu metoda asta. Chiar daca mimezi gongfu, nu poti bea atata ceai si ai nevoie de cantitati mult mai mare de ceai (frunza).

Lasand gustul la o parte, preparat asa, ceaiului ii lipseste esenta. Sufletul. Natura. Ramane o simpla bautura, cocheta, eleganta, de bun gust. Nici unul din atributele astea nu ma intereseaza personal.  Oricat de buna ar fi, o sa ramana o simpla bautura.    In acest context nu apreciez ceaiul asa mult. De fapt, ma deranjeaza  trend-ul care se formeaza la noi in tara.

O descriere frumoasa, care te mangaie,  o carte, asocierea cu cultura,  asa se intelege ceaiul in marea masa a bautorilor de ceai din aceasta dimensiune.E pacat ca aceste atribute se formeaza in jurul ceaiului, dar nu pleaca de la ceai.  Si e pacat ca exista o intreaga industrie care profita de asta, pentru ca majoritatea bautorilor de ceai de la noi nu judeca dupa calitate, ci dupa imagine.  Denumiri pompoase gen “Sun of the East” sau “Wild summer” sau mai stiu eu ce,  denota resturi de ceai, amestecate cu tot felul de fructe ca sa ajute lumea sa treaca peste nerabdarea lor de  a face un ceai.  Ba, atat de departe merge acesta industrie, incat e comun acceptat (chiar si de unii vanzatori) cum ca ceaiul verde e amar  .  Doar cel de proasta calitate, sau facut gresit e amar.

Ce e greu de inteles pentru multi e daca un magazin X are un ceai bun, nu inseamna ca are ceaiuri bune, si ca acel brand inseamna calitatea. Fiecare ceai e facut altundeva, si de catre altcineva, magazinele isi pun doar eticheta, in loc sa il vanda  precizand sursa.  Acest lucru inseamna un val de ceata  peste consumatori, majoritatea lor nestiind de fapt ce au in ceasca. Multi nici nu cred ca deosebesc un ceai de o infuzie de plante. Brandurile, inseamna calitate proasta.  Un magazin de ceai bun o sa va informeze despre provenienta ceaiului, nu o il vanda ca si un produs a lui.  Majoritatea marilor exportatori, si lanturi de magazine,au un ceai la o calitate cel mult mediocra. Acest tip de consum face rau  pe termen lung tarilor producatoare, asa ma gandesc, dar deocamdata nu pot sa va aduc multe argumente in privinta asta.

Ca sa rezum, este o mare diferinte intre ceaiul in stil european si ceaiul altor natii estice, in special China, Japonia, Coreea .  Are parti bune, dar reprezinta total altceva, si aproape nu au nici o legatura.  Partea comuna apare doar la socializare, lucru care am vazut ca e obtinut cu success de multe ceainarii la noi (lucru bun).

In incheiere, tin sa zic ca nu e neaparat un lucru rau ceaiul in acest mod. Doar ca e diferit de ce veti gasi aici . Foarte diferit. Va incurajez sa incercati ce va place si sa beti cum va place, doar ca, eu in zona aia nu prea calc si nici nu vorbesc des despre asta. Nu zic ca ceaiul e un mod de viata, deoarece ramane o bautura simpla in cele din urma. Zic ca nu e bine sa fie luat drept altceva si daca avem bani sa cumparam niste cesti scumpe, atunci putem investi si un pic de efort in prepararea lui.

Ceai facut la rece

07/08/2010, postat de Cha in jurnal

Eu personal prefer ceaiul facut normal, dar cateodata si aceasta metoda prinde bine, mai ales cand pleci la drum  sau ai unele activitati mai grele. Totusi, nu as face cu cele mai bune ceaiuri a mele.  Pentru ceaiul din pozele astea, am folosit Yunnan Gold, dar am obtinut rezultate foarte foarte bune cu oolong-uri si cu white dragon pearl.  Folosind metoda urmatoare, care este foarte simpla,  veti obtine rezultate foarte bune.

Nu aveti nevoie decat de o sticla de plastic, niste ceai care va place  (albe, verzi, oolong scot rezultate foarte bune)  si apa. In sticla puneti o cantitate cat sa acopere fundul si un pic, apoi umpleti cu apa si lasati la frigider peste noapte. Atat . Eventual, filtrati a doua zi.  Este foarte racoritor  si este o varianta mult mai buna decat sa arunci ceai fierbinte peste gheata.  In plus, nu riscati sa il preparati prost.

Atentie, cautati un ceai cat de cat decent.  In principiu daca va place fierbinte, o sa va placa si rece.  Ca o ultima nota, acest post intra in categoria jurnal, si nu in ceai, deoarece il consider mai mult o bautura racoritoare, se abate cam mult de la notiunea mea de ceai

Cum facem sheng puerh (verde) intr-un bol

12/07/2010, postat de Cha in ceai,preparare,puerh

Cred ca aceste e cel mai simplu mod de a face ceai. Nu aveti nevoie decat de un ceai , preferabil sheng puerh (verde) tanar,  un bol mare si apa care tocmai a fiert.

Mai demult, acesta era singurul mod in care se facea ceai, iar in unele zone rurale din China, inca se mai face doar asa.  Folosind acest mod, frunzele au tot locul de care au nevoie pentru a se desface. Raportul dintre apa si frunze este mai mic decat in cazul in care folositi un yixing.  Pentru  un sheng puerh tanar, nota de amarui care poate aparea la primele infuzii in stil gong fu dispare de tot, iar la schimb, primiti o bautura delicata care parca isi schimba gustul cu fiecare inghititura.  Pe langa asta, frunzele iti ofera un mic spectacol, ele miscandu-se in vas pana in momentul in care se desfac si se aseaza pe fund.

Am zis deja ce aveti nevoie pentru a prepara ceai in felul acesta. Mai aveti doar grija sa turnati de jur imprejurul bolului (pe interior),  si nu direct pe frunze. De asemenea,  nu veti  obtine acelasi gust folosind doua boluri diferite (Am testat asta si cu oameni care nu beau ceai de obicei, ca sa nu ma mint singur ).  Eu cel mai bun rezultat obtin folosind acest bol japonez, care e mai vechi decat mine si despre care o sa scriu poate candva. Oricum, facand ceai in diferite boluri e un bun experiment. O sa intelegeti ce mult conteaza natura vasului in tot acest proces.

Long Jing din 2009 , Canton Tea Co

28/06/2010, postat de Cha in ceai,verde

Acest Long Jing e ultimul din ceaiurile pe care le-am primit anul trecut de la Canton Tea Co. A ramas ultimul deoarece nu m-am sincronizat nici cum sa ii fac poze. Cum a venit cel din 2010, era timpul sa il termin.

Se pare ca  acestui tip de ceai ceai nu prea ii fac poze. Am mai avut unul de calitate  superioara, si nici despre el nu am scris. Oricum,  si acesta e un ceai  bun, premiat chiar. A obtinut doua stele de aur la concursul Great Taste Awards .  Candva, o sa fac un post mai detaliat despre Long Jing, dar deocamdata ‘strang date’ (adica beau Long Jing-uri de la diferiti comercianti, de diferite date, din 2009 si 2010. Trei in coada de asteptare.)

Tin sa mentionez ca ceaiul din poze a fost preparat cu apa apropiata de punctul de fierbere.  Cei care mai stiu una alta despre ceaiuri verzi s-ar putea sa zica: “Stai, cum?“.   Si eu as zice: “Da,  aproape de fierbere” .

Sa  incerc sa explic in putine randuri. Pe scurt, am mai invatat si am mai exersat.  Ceaiurile verzi chinezesti  de calitate suporta foarte bine caldura, dar si acolo, exista anumite metode de a turna apa sau de a pune frunzele ( despre care o sa scriu mai detaliat in alt post).  Pentru prima infuzie, am umplut o treime de gaiwan cu apa, am pus incet frunzele, apoi am turnat incet apa, dar nu direct pe frunze, ci pe peretele gaiwan-ului. A doua infuzie, si urmatoarele a fost preparata dupa cum se vede in video.

De fapt, desi postul poate parea ca oricare altul, in el  (sau mai bine zis in sesiunea de ceai) se reflecta experienta mea din ultima vreme si marcheaza o noua perioada pentru mine. Dupa cum ziceam intr-un post anterior, am inceput sa nu mai folosec tava, cel putin nu tot timpul.  Acest lucru  ma ajuta sa fiu mai creativ si sper ca asta sa se reflecte in perioada urmatoare. Pe langa asta, am invatat mai multe despre ceai, despre apa, despre ceainice de fiert apa ( kettle ), despre aprecierea temperaturii, despre turnat, despre armonizare. Acest lucru nu pot sa il reflect exact in post,  dar pentru mine inseamna mult.  Ah , si sa mentionez, nici unu din lucrurile despre care am zis ca am invatat nu le stapanesc. Sunt de abia la inceput si studiez in continuare.  Chiar si maestrii de ceai, dupa zeci de ani tot invata, ce sa mai zic de mine. Ma bucur macar ca imi dau seama ca gresesc unele lucruri sau ca imi lipseste ceva.

Mai trebuie sa mentionez ca am obtinut un numer de 11 infuzii in total (!). E drept ca dupa infuzia 6 am mai bagat putine frunze, ca sa reimprospatez ceaiul, dar pentru un verde e destul de mult.

Acasa, Episodul 3, Red Robe

24/06/2010, postat de Cha in ceai,jurnal

Si ultimul episod din seria ceai acasa. Daca ati citit si celelalte doua posturi din serie, poate ati observat ca am fost atent pe mai multe aspecte ale ceaiului, printre care si efectul lui asupra mea. Daca celelalte doua ceaiuri aveau scopu sa ma racoreasca si sa ma  linisteasca, scopul ceaiului din acest post a fost sa ma puna in miscare. Acest ceai l-am baut de dimineata, iar  despre el am scris aici. Ceaiul e numit Red Robe ( dar nu e autentic), si e un oolong oxidat , care seamana cu un ceai rosu.

In general, in functie de modul in care a fost procesat, varsta ( si multe multe alte conditii) un ceai poate fi considerat ca are natura  yin (rece ) sau yang (cald) . Nu o sa dezabat aici toata teoria,  tineti minte numai ca e important de stiut ca e yin sau yang “in raport cu“.  Oricum, cu cat este mai oxidat, sau cu cat a fermentat mai mult, cu atat este mai yang. Un ceai yang e bun cand vrei sa te energizezi, sa te incalzesti, “sa te pui in miscare”. Un ceai yin in schimb e mai racoritor si are si un efect de “linistire”.   Efectele astea nu sunt legate de nivelul de cofeina, de exemplu, silver needle (un ceai alb) are printre cele mai mari nivele de cofeina intalnite la ceaiuri (7%), dar te linisteste , pe cand un ceai rosu care are nivelul aproape la jumate, nu. Bineinteles, nu sunt absoulte efectele. Un tie gua yin care e yin , e  yang fata de un ceai verde . Amandoua pot fi considerate yin , dar modul in care actioneaza ( deci si momentul cand trebuie alese) este diferit.

Oricum , nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Asta am testat eu in acel weekend.  Am realizat (nu numai la nivel de intelect) ca ceaiul poate sa te armonizeze cu mediul .  Tipul de ceai,  momentul ales, decorul , ambianta sunt foarte importante.  Cred ca am facut un mic pas in aceasta directie.

Pe langa asta, am invatat putin despre natura instrumentelor gongfu . Ciudat ca am invatat asta acasa, intr-un orasel mic,  folosind o farfurie ‘normala’  . In urmatoarea saptamana (o sa vedeti in blog posturi),   am inceput sa fac ceai fara obisnuita tavita. Mi-am cumparat o farfurie si un bol simplu si am inceput sa experimentez. Folosirea unor accesorii  gen farfurie si bol mareste gradul de libertate dintr-o sesiune de ceai . In acelasi timp, te face mult mai atent pe ceai. Atentia mea asupra detaliilor a crescut considerabil. Sper ca pe viitor acest lucru sa se condenseze in experiente de ceai cat mai placute. Totusi,  asta nu inseamna ca renunt la tava. Inseamna ca am mai multe alegeri.  ( Celor care acum fac primul pas, le recomand totusi o tavita. E mult mai simplu. )

Update: Daca ati ridicat o spranceana cand ati citit despre natura yin sau yang a ceaiului, tocmai am gasit un site care trateaza mai amanuntit aceast lucru. Site-ul se numeste Yi Jin Jing, iar mai multe despre ei o sa gasiti daca dati click pe link.