• Câte ceva despre oolong-uri rulate

    02/12/2011, postat in sfaturi

    Unul din lucrurile care nu îmi place nici la magazin nici la blog e că nu pot transmite mai mult despre oolong. Îmi e foarte greu să transmit cunoştinţe despre acest tip de ceai doar pe online.

    Ceaiul din poze, un luanze oolong, este unul care mie îmi place foarte mult. Chiar dacă este un ceai  foarte bun, dacă nu este infuzat bine, nu îşi dă drumul nici măcar pe jumătate.

    Am încercat să arăt în poze o diferentă între o frunză infuzată corect şi una infuzată parţial. Ceaiul este acelaşi, dar diferenţa enormă. Practic, nu poţi obţine gustul şi efectul dacă nu se deschid frunzele. În gaiwan, cel mai bun rezultat se obţine când frunzele se deschid de la  prima infuzie (!) . Pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie turnat într-un mod anume si gaiwan-ul (sau ceainicul) trebuie preîncalzit.

    Frunza nedeschisă a fost lasată în apa mai mult de 20 de minute. Chiar şi cu un ceai bun ca acesta, nu se poate obţine un rezultat bun fără puţină atenţie.  Înainte să ajungem la detalii de acest gen, ceaiul trebuie sa fie de o anumită calitate. Asta exclude din start plicuri , piramide şi  ceaiuri care au doar resturi de frunze.  Singurul motiv pentru care se merită să cumpăraţi ceai de acel gen e să exersaţi turnarea in gaiwan.

    La ceaiurile de acest tip, cu cât mai multe frunze sunt întregi cu atât să va aşteptaţi la o calitate mai bună. Cu cât mai multe frunze sunt rulate în aceeaşi bobiţa, cu atat mai mare e măestria celui ce l-a făcut.   Cu cât gustul e mai şters sau cu cât mai multe frunze gri şi rupte, cu atât mai repede să îl aruncaţi.

    Obţinerea frunzelor de calitate e doar primul pas. Va trebui să munciţi puţin la el, câteva experienţe, mai ales la începători, garantat nu vă vor oferi cea mai bună experienţa.

    Pe Compania Ceaiului avem instrucţiuni şi pentru clasic şi pentru gaiwan. Bineînţeles că nu pot restricţiona vânzarea doar către cei care au gaiwan sau instrumente gong fu, dar dacă aş putea aş face-o. Sau mai bine, daca mi-aş permite aş da şi un gaiwan cu ele. Asta nu înseamnă că nu iasă şi în metoda clasică, dar zic eu, nu se compară. Sunt doua experienţe diferite.

    Categorii:sfaturi, Taguri:, , , , , 2 comentarii  
  • Cum fac shu puerh folosind un gaiwan

    31/03/2011, postat in preparare,video

    Aceasta e metoda pe care eu  o prefer când fac shu puerh cu un gaiwan.  Sunt trei lucruri pe care le consider importante.

    Primul e preîncalzirea ceştii. Fără acest pas,  ceaiul nu îşi va da drumul calumea.

    Al doilea e desparţirea frunzelor (pe cât posibil fără a le rupe). Fără acest pas, shu puerh -ul are nevoie de doua trei spălari sau infuzii pentru a îşi da drumul.

    Al treilea, prima dată când se toarnă , se toarnă direct pe frunze, de la o înalţime mai joasă,  cu un şuvoi mai lent.   Acest lucru este cu atât mai important cu cât aveţi bucăţi mai mari de puerh.

    Ceaiul este acelaşi ca şi în cazul postului legat de preparea shu puerh -ului folosind o ceaşcă.

  • 1999 vietnamese shu puerh

    29/01/2011, postat in ceai,puerh

    Rareori ies din sfera chinezească când vine vorba de ceaiuri, iar atunci când o fac o fac prin mostre (mai mult sau mai puţin generoase). Sunt atât de multe lucruri de învăţat încât pur şi simplu nu ai când să le faci pe toate.
    Şi eu sunt începător, dar capcana altor începători stă in faptul că îşi cumpără un ceai celebru, apoi caută ceva pe net despre el, de cele mai multe ori din surse greşite. Partea cu căutatul nu e aşa rea , şi eu caut, dar ce anume caută e un pic nepotrivit. Dacă se caută o poveste, nişte cuvinte de spus la prieteni, e un pic greşit din punctul meu de vedere. Aici ar fi foarte multe de zis, dar mi se pare un mod foarte superficial de a trata ceaiul.

    De fapt, ar putea fi orice alte plante în loc, atâta  timp cât descrierea place intelectului. Cea mai mare atenţie ar trebui dată pe temperaturi , cantităţi si instrumentele cu care se fac ceaiul. Partea cu instrumentele naşte o altă capcană dar trebuie să ajungi întâi acolo.  Ignorarea acestora înseamnă superficialitate, iar marile branduri de ceaiuri profită din plin de asta.  Cum am zis, nu se cumpăra ceai, se cumpăra idea de a bea ceai, care oferă un anumit statut individului.  Când vedeţi cuvântul  conoisseur pe undeva puteţi fi sigur că  daţi de o afacere foarte bine pusă la punct în care nu ceaiul e marfa.  Poate această discuţie merită  un post separat, acum revin la puerh.

    Preparat cu gaiwan, acest shu puerh pare a avea mai degraba o natură rece, aducând aminte a senzaţia de claritate despre care v-am mai vorbit. Cu toate astea, senzaţia e un pic mai superficială decât la alte ceaiuri chinezeşti. Sentimentul de rece si claritate a fost puţin amplificat de culorile pe care le-am ales pentru acest Cha Xi.

    Preparat într-un mod mai pe fugă, într-un Piao I,  nu am mai simţit această senzaţie,  semănând mai degrabă cu un shu chinezesc obişnuit.

    Categorii:ceai, puerh, Taguri:, , , , , 6 comentarii  
  • Trei Povesti

    09/11/2010, postat in instrumente

    Fiecare gaiwan de al meu are o mică poveste in spate. Se pare că toate au venit spre mine, nu le-am căutat  în mod express.  Nu o să zic povestea fiecăruia decât în mare, dar se pare că toate gaiwan-ele mele sunt legate de arte marţiale .sports74.ru

    Primul din ele a fost iniţial în posesia lui Sifu Adrian Tautan.  Îl folosesc în special pentru ceaiurile care au nevoie de o temperatură mai ridicată, datorită pereţilor mai groşi.

    Al doilea din ele,  a fost achiziţionat cu ocazia unei tabere de vară organizată tot de clubul de arte marţiale din care fac parte. L-am cumparat din Ungaria de la un fast food chinezesc, unde era afişat ca şi decor.  Tanti din China a fost deacord să mi-l vândă dar cu condiţia :  “Only for Chinese Tea” . Îl folosesc în special pentru ceaiurile care au nevoie de mult  spaţiu, cum ar fi  oolonguri  şi unele  ceaiuri verzi.
    Hand Painted Gaiwan , Peony  Theme
    Ultimul din ele l-am cumparat din Hong Kong cu ocazia călatoriei mele din Februarie-Martie.  Îl folosesc în special pentru ceaiurile care au nevoie de mai puţină căldura. Dă rezultate excelente cu ceaiuri verzi, albe şi galbene.

  • Long Jing din 2009 , Canton Tea Co

    28/06/2010, postat in ceai,verde

    Acest Long Jing e ultimul din ceaiurile pe care le-am primit anul trecut de la Canton Tea Co. A ramas ultimul deoarece nu m-am sincronizat nici cum sa ii fac poze. Cum a venit cel din 2010, era timpul sa il termin.

    Se pare ca  acestui tip de ceai ceai nu prea ii fac poze. Am mai avut unul de calitate  superioara, si nici despre el nu am scris. Oricum,  si acesta e un ceai  bun, premiat chiar. A obtinut doua stele de aur la concursul Great Taste Awards .  Candva, o sa fac un post mai detaliat despre Long Jing, dar deocamdata ‘strang date’ (adica beau Long Jing-uri de la diferiti comercianti, de diferite date, din 2009 si 2010. Trei in coada de asteptare.)

    Tin sa mentionez ca ceaiul din poze a fost preparat cu apa apropiata de punctul de fierbere.  Cei care mai stiu una alta despre ceaiuri verzi s-ar putea sa zica: “Stai, cum?“.   Si eu as zice: “Da,  aproape de fierbere” .

    Sa  incerc sa explic in putine randuri. Pe scurt, am mai invatat si am mai exersat.  Ceaiurile verzi chinezesti  de calitate suporta foarte bine caldura, dar si acolo, exista anumite metode de a turna apa sau de a pune frunzele ( despre care o sa scriu mai detaliat in alt post).  Pentru prima infuzie, am umplut o treime de gaiwan cu apa, am pus incet frunzele, apoi am turnat incet apa, dar nu direct pe frunze, ci pe peretele gaiwan-ului. A doua infuzie, si urmatoarele a fost preparata dupa cum se vede in video.

    De fapt, desi postul poate parea ca oricare altul, in el  (sau mai bine zis in sesiunea de ceai) se reflecta experienta mea din ultima vreme si marcheaza o noua perioada pentru mine. Dupa cum ziceam intr-un post anterior, am inceput sa nu mai folosec tava, cel putin nu tot timpul.  Acest lucru  ma ajuta sa fiu mai creativ si sper ca asta sa se reflecte in perioada urmatoare. Pe langa asta, am invatat mai multe despre ceai, despre apa, despre ceainice de fiert apa ( kettle ), despre aprecierea temperaturii, despre turnat, despre armonizare. Acest lucru nu pot sa il reflect exact in post,  dar pentru mine inseamna mult.  Ah , si sa mentionez, nici unu din lucrurile despre care am zis ca am invatat nu le stapanesc. Sunt de abia la inceput si studiez in continuare.  Chiar si maestrii de ceai, dupa zeci de ani tot invata, ce sa mai zic de mine. Ma bucur macar ca imi dau seama ca gresesc unele lucruri sau ca imi lipseste ceva.

    Mai trebuie sa mentionez ca am obtinut un numer de 11 infuzii in total (!). E drept ca dupa infuzia 6 am mai bagat putine frunze, ca sa reimprospatez ceaiul, dar pentru un verde e destul de mult.

  • Gaiwan pictat manual

    31/03/2010, postat in instrumente

    Un nou venit la mine pe rafturi, acest gaiwan a fost achizitionat din Hong Kong, in timpul calatoriei mele despre care nu am scris inca 🙂 .

    Hand Painted Gaiwan , Peony  Theme

    Gaiwan-ul este pictat manual, iar bujorii de pe el sunt un simbol al  avutiei si norocului.  Ma gandesc sa vand acest gaiwan, asa ca daca va intereseaza, contactati-ma pentru oferta. (Ma mai gandesc oricum)

    Hand Painted Gaiwan , Peony  Theme

    In caz ca nu ati mai dat de un  gaiwan, acesta este o inventie minunata care poate fi folosit atat ca ceasca, cat si ca ceainic.  Gaiwan-ul a fost folosit pentru prima data in timpul dinastiei Ming, iar in prezent, este unul din cele mai populare instrumente de ceai in China, folosit in special la prepararea ceaiurilor mai delicate (verde, alb) .  In filmele chinezesti mai  vechi cu arte martiale  (Kung Fu)  le observati la tot pasul. Cel mai evident e momentul cand un maestru accepta un discipol, moment in care acesta ii serveste ceai dintr-un gaiwan.

  • Yulan Dancong Oolong

    12/01/2010, postat in ceai,oolong

    Un ceai exceptional,  care arata frumos de la frunzele uscate, la infuzie si frunzele ude. Am folosit gaiwan-ul deoarece cantitatea de ceai care mi-a ramas nu mai era destula  pentru un ceainic, dar si pentru a observa mai bine frunzele.

    Ceaiurile Dancong sunt ceaiuri facute dintr-un singur copac de ceai.  In teorie,  daca frunzele sunt prelucrate de un maestru de ceai bun, ceaiul obtinut este superior celor care au frunze din mai multi copaci. In practica, acest lucru este greu de verificat. Sunt foarte multi care afirma ca pur si simplu nu e posibil sa obtii atatea frunze dintr-un singur copac de ceai. De fapt, in ultima vreme pe partea de net a ceaiului a fost mare taraboi pe acest subiect, eu nu voi insista. Pot sa va zic doar ca acest ceai este excelent.

    Am avut mai multe infuzii decat  sase, dar pentru acest post , sase poze sunt mai mult decat suficiente cred .  In caz ca nu ati notat, mai ales la oolong-uri si ceai rosu, nu mai dau detalii de infuzare, deoarece e irelevant. Cel putin pentru metoda gongfu, care o folosesc eu. Aceasta metoda lasa foarte mult loc de interpretare personala si de urmarire a propriului gust. Si de foarte multe ori fac ceaiul in functie de chef sau in functie de ce urmaresc .  Mentionez ca de-a lungul timpului  numarul de infuzii pe care il pot scoate dintr-un ceai  a crescut simtitor. Cu apa de calitate (izvor), te inveti  sa nu mai numeri infuziile.

    Origine: Wu Dong Mountain, Chao Zhou, Guang Dong.
    Recolta : Winter 2008
    Varietate : Un singur copac,  Yu Lan
    Altitude : 400m ~ 600m
    Certificare: Productie mica , direct de la fermier

  • Un set portabil pentru gong fu cha

    22/06/2009, postat in instrumente

    Saptamana trecuta mi-a venit noul meu set portabil  de gong fu cha.  E din portelan destul de delicat ,  deci il face potrivit pentru ceaiurile verzi , albe si galbene. Dar eu ma voi aventura si la alte feluri , mai ales ca vine cu un set de clesti .

    Urmeaza un post in care am folosit acest set .

  • Cum preparam pu-erh viu in stil kung fu.

    20/06/2009, postat in ceai,preparare,puerh,sfaturi

    Pu’erh viu e de fapt pu’erh verde, si e similar unui ceai verde. Pu’erh are propriile lui categorii, dar la noi e cunoscut doar ca pu’erh si putini au auzit de pu’erh viu. Cele mai scumpe ceaiuri sunt tot timpul pu’erh-urile deoarece acestea sunt printre putinele care se fac mai bune odata cu trecerea timpului. Voi updata partea de  pu’erh pe site weekendul acesta (sper) , deocamdata nu am nimic.

    In continuare , scurt ghid de preparare folosind metoda kung fu, apoi vor urma  cateva note explicative.

    Aceasta metoda se poate aplica si pe oolong si ceai negru (rosu la chinezi). La aceste ceaiuri temperatura trebuie sa fie peste 90 de grade, iar ceainicele yixing sunt cele mai potrivite.  Metoda se foloseste si pentru ceaiurile  din categoria verde, alb si galben , cu mentiunea ca temperatura trebuie sa fie mai joasa. Eu la acestea din urma incep sa prefer gaiwan-ul, desi imi place mult mai mult sa folosesc ceainice. (Nota , am vorbit doar de ceaiuri chinezesti mai sus )

    Timpul de infuzare e scurt. Prima infuzie e gata  intodeauna dupa ce s-a uscat apa de pe ceainic (ia foarte putin). Restul dureaza 10-20 secunde.  Cand  gustul isi pierde din intensitate  puteti marii timpul de infuzare.

    La toate ceaiurile preparate folosind metoda kung fu prima infuzie e gata dupa ce se usuca apa de pe ceainic.  Un iubitor de experimentat poate judeca dupa prima infuzie cat trebuie lasata a doua , si ajusteaza timpul astfel incat ceaiul nu va fi prea amar sau prea slab. Se poate proceda asa cu aproape orice ceai chinezesc. Sfatul meu este sa experimentati cu timpul, dar prima infuzie sa dureze tot timpul pana cand se usuca apa de pe ceainic (adica foarte putin , sub 10 secunde). Pentru ceaiul kung fu , acesta este unul din motivele pentru care a doua infuzie este mai buna decat prima.

    Inainte sa incepeti , nu uitati ca aceasta metoda si poate aplica pe majoritatea ceaiurilor chinezesti , exceptie facand ceaiurile care infloresc (flori de ceai) , care trebuie privite intr-un ceainic transparent.

    Daca nu aveti ceainic yixing si aveti un gaiwan , se procedeaza la fel , gaiwan-ul folosindu-se pe post de ceainic.  Puteti  revedea acest post pentru mai multe detalii.

    Daca nu aveti nici una nici alta,  incercati cu un ceainic obisnuit dupa cum am explicat aici, cu mentiunea ca prima apa puteti sa o aruncati , iar daca ceainicul e mare , umpleti doar pe jumatate inainte. Cred ca o sa si pun la punct explicatiile pe site candva .