• Buna dimineata

    05/06/2010, postat in ceai,hong cha,jurnal

    Inca un post cu mai multa poveste. Sau cel putin asa sper. De data asta o sa incerc sa descriu putin sentimentul , sau starea, pe care o am cand beau ceai.  Prin poze, o sa incerc sa arat detaliile  la care sunt atent cand beau ceai.

    Ceaiul din poze este unul rosu, pe care l-am cumparat in  Hong Kong.  Imi place mult,  desi nu stiu exact ce fel e.  Domnul care vindea ceai nu vorbea engleza, iar eu nu vorbeam cantoneza.

    Acest tip de ceai imi cade foarte bine dimineata si in zile mai reci. E o intreaga poveste despre alegerea ceaiului potrivit. Ceaiul, trebuie sa te armonizeze.  E adevarat ca ceaiul te si incalzeste cand iti e frig si te racoreste cand iti e cald, dar nu orice ceai as adauga.  Conteaza sa sti ce sa alegi. E vorba de armonizare. Un maestru nu isi va servi niciodata ‘cel mai bun ceai’ daca nu e momentul potrivit.

    Eu, acasa, imi beau ceaiul stand pe podea. Imi e mai comod asa.  Stau cu spatele la perete si am geamurile in fata.    E mai relaxant asa. Nu ma pot relaxa daca am o usa in spate sau daca fac ceai in mijlocul camerei.   Sau intr-un loc unde trece lume tot timpul. E o intreaga teorie aici, dar despre asta povestim la un ceai.

    Ceainicul l-ati mai vazut si prin alte posturi. Nu stiu daca voi v-ati saturat de el , dar eu il admir de fiecaredata. Are ceva anume, in special cand se ridica aburi de pe toata suprafata lui.  Il am de la Panko , de la Drumul Ceaiului , si e printre primele yixing-uri ale mele.  Fiind ceainicul meu dedicat ceaiului rosu, o sa il mai vedeti multa vreme de acuma incolo.

  • Ripe puerh, 1993, Hong Kong

    02/06/2010, postat in puerh

    ( Update: Scuze daca ati primit  in mail din nou postul, dar l-am sters din greseala si l-am adaugat din nou 😀 )

    Am luat turta de mai jos din Hong Kong, de la un magazin  care nu avea nici un vorbitor de engleza. Cum nici eu nu inteleg cantoneza, ne-am inteles de minune. Cu un pix si o foaie am aflat ca aceasta turta e din 1993. Pe langa turta am mai  cumparat un tie gua yin foarte bun si un ceai rosu (iar) foarte bun. Ar fi fost frumos daca ar fi avut si ceainice de calitate, dar desi erau yixinguri, si aratau a ce trebuie,  nu curgeau prea frumos.

    Turta are o descriere si in engleza, dar o sa scriu alta data despre asta.   Deocamdata vreau sa va dau un ’simt’ al ceaiului nou.  Daca ati mai citit articole pe blogul meu, sau sunteti pasionat ca si mine, deja stiti ca fiecare ceai e cam altfel.  Nu prea poti sa le compari. Din acest motiv, fiecare ceai nou vine cu un pic de emotie.  Cu timpul, incepi sa ai unele asteptari,  judecand dupa ce sti deja, dar o doza de  emotie tot ramane (  la ceaiurile mai rare sau mai scumpe tremuri de-a dreptul ).

    Ca de obicei,  ceaiurile vechi au ceva anume. Nu pot explica clar in cuvinte, ar trebui sa incercati. Acest tip de ceai merge bine pe vreme ploiasa sau diminetile racoroase. Cel putin pentru mine.

    De obicei nu folosesc cantar, si nu sunt foarte strict in preparea anumitor tipuri de ceai. Experienta se aduna, si a face e mai important decat masuratorile. Creierul tau inregistreaza, si fara masuratori exacte. Se numeste a cunoaste ceaiul. Totusi, de referinta, de data asta am vrut sa masor cantitatea folosita. Eram curios.

    O parte din ceai am prajit-o, o sa scriu in alt post despre asta, pentru ca nu am apucat sa fac poze. E un alt mod de a face puerh (si de a arde covorul daca nu esti atent).

    Nu cred ca e necesar sa amintesc numarul de infuzii (litri intregi), deoarece nu se prea poate cumpara un ceai exact asa, deci referinta nu stiu daca ajuta.

    Ca si o paranteza, niste cunoscatori ai ceaiului incep sa creada ca varsta puerh-ului nu era asa importanta in trecut. Cu alte cuvine, dupa ei, e foarte probabil ca ceaiurile puerh sa fie vechi pentru ca au ramas nevandute. Dar, pe langa aceasta turta, am mai primit una cadou din alta parte. Acea persoana mi-a zis sa il beau “neaparat cand are 10 ani”.   Cred ca cei din prima categorie se refera la shu (ripe) puerh, deoarece shen ( raw) puerh are un gust amar cand e tanar, si tot mai dulceag pe masura ce imbatraneste. Am cateva turte de diferite varste, asa ca pot sa afirm asta.  De altfel tehnica de imbatranire accelerata pentru shu puerh a fost inventata pentru a simula conditiile de imbatranire a  unui shen puerh, deci cel mai probabil se refera la shu (ripe) puerh. Oricum, asta era numai o paranteza.

    Si in ultima ordine de idei, cei care vor sa vina la #teatweetmeet-uri,  daca  cumva va trage cu ochiul un ceai de pe blog, dati de veste . Va multumesc subscriberilor noi, stiu ei care sunt.

    Numai bine.

    Categorii:puerh, Taguri:, , , , , , un comentariu  
  • Gaiwan pictat manual

    31/03/2010, postat in instrumente

    Un nou venit la mine pe rafturi, acest gaiwan a fost achizitionat din Hong Kong, in timpul calatoriei mele despre care nu am scris inca 🙂 .

    Hand Painted Gaiwan , Peony  Theme

    Gaiwan-ul este pictat manual, iar bujorii de pe el sunt un simbol al  avutiei si norocului.  Ma gandesc sa vand acest gaiwan, asa ca daca va intereseaza, contactati-ma pentru oferta. (Ma mai gandesc oricum)

    Hand Painted Gaiwan , Peony  Theme

    In caz ca nu ati mai dat de un  gaiwan, acesta este o inventie minunata care poate fi folosit atat ca ceasca, cat si ca ceainic.  Gaiwan-ul a fost folosit pentru prima data in timpul dinastiei Ming, iar in prezent, este unul din cele mai populare instrumente de ceai in China, folosit in special la prepararea ceaiurilor mai delicate (verde, alb) .  In filmele chinezesti mai  vechi cu arte martiale  (Kung Fu)  le observati la tot pasul. Cel mai evident e momentul cand un maestru accepta un discipol, moment in care acesta ii serveste ceai dintr-un gaiwan.

  • Red robe

    27/03/2010, postat in ceai,fals

    Am cumparat acest ceai din aeroportul din Hong Kong, intr-un last minute shop.

    Numele lui e  Red Robe , si nu se da nici un alt detaliu. Ceaiul e ambalat frumos , intr-o cutie frumoasa si apoi intr-o punga de alumniu sigilata (macar atat) .

    Ma asteptam sa fie la supra pret si de proasta calitate. Chiar e. Voiam sa vad daca ceaiul de proasta calitate de acolo e mai bun decat ceaiul de proasta calitate de aici. Si da, e mai bun decat cel de proasta calitate de aici.

    Red Robe ma gandesc ca face referire la Big Red Robe (Da Hong Pao), sau ceaiurile din familia Red Robe . Da Hong Pao , cel adevarat , e un ceai foarte greu de obtinut, si  foarte foarte scump ( cititi mai multe aici ) . Cele nu chiar adevarate, dar facute din acelasi tip de planta, sunt si ele ceaiuri foarte bune, si ma gandesc ca pe luna viitoare o sa am si eu.  Ce am cumparat eu  ma gandesc ca e ceva ceai ieftin pentru turisti.

    O sa scriu mai multe despre Hong Kong si ceai intr-un alt post , poate.  Am invatat multe acolo, si nu neaparat sorbind ceai .