• Shan Lin Shi Gao Shan Hung Shui Oolong

    07/01/2012, postat in ceai,oolong

    Shan Lin Shi este un alt munte din Taiwan unde se produc printre cele mai bune oolong-uri în prezent.  Ceaiuri similare sunt cele produse pe  muntele Li Shan şi Ali Shan. Shan , după cum am mai spus înseamnă munte. Gao Shan înseamnă ‘high mountain’ iar Hung Shui (apă roşie) e un stil de a face oolong mai vechi, cu un nivel de oxidare mai ridicat şi de roasting mai scăzut ( spre deosebire de Tie Guan Yin care e oxidare scăzută, roasting ridicat).

    În ultima vreme am băut Gao Shan Hung Shui de pe acest munte, cules în diferite perioade. Mai bine zis, de un an încoace sunt focusat pe oolong-uri taiwaneze,  iar în prezent sunt pe această regiune.   Hung Shui-ul din Shan Lin Shi este diferit de cel din Feng Huang, din care am băut din 2008 şi din 2009 , culese primăvara, toamna şi iarna. Gustul acestuia, când e cules primăvara, seamăna cu Li Shan până la un punct, sau mai bine zis, până la un sezon.  Deoarece cel recoltat primăvara e diferit de cel recoltat vara, deşi seamănă. Acesta din urmă seamănă mai bine cu ce m-am obişunit eu, adică cele culese toamna. Cel de primăvară are o notă vegetală care  dispare aproape complet în recolta de toamnă.  Cred ca nivelul de ‘roasting’ devine tot mai puternic pe măsură ce se înaintează în sezoane. Asta se observă şi la culoarea frunzelor şi se simte în gust.   Gustul de bază seamănă foarte mult oricum.

    În acest post am scris despre acelaşi ceai de pe acelaşi munte de pe aceeaşi plantaţie. Diferenţe între ceaiuri la recoltare  a fost de 3 luni.  Am realizat pe parcursul timpului şi cu ajutorul firmei mele, Compania Ceaiului,   că nu se poate expune această informaţie şi nu se poate oferi ca selecţie. Sau nu încă, nu în acelaşi loc cu alte ceaiuri. Compania Ceaiului e destul de specializată şi aşa, dar oferind atâta informaţie, aş bloca oamenii. Pe măsură ce înteleg şi învăţ mai mult, nu mai ştiu cum să expun informaţia.  Dacă aş fi să sumarizez cât de simplu:

    Există regiuni/munţi pe care se produc ceai, iar pe acei munţi mai multe plantaţii la diferite altitudini. Muntele/regiunea dă o caracterstică ceaiului care se regăseşte în toate ceaiurile produse acolo, dar între ele sunt diferite. Un ceai cules într-un sezon e diferit faţa de acelaşi ceai din acelaşi loc cules în alt sezon, iar tehnica prin care e prelucrat afectează şi mai mult asta. Acelaşi tip de ceai se produce în mod similar pe alt munte, dar va avea un gust diferit.  E aproape imposibil să dai un sens acestor lucruri în vest, aşa că în general veţi găsi muntele şi altitudinea, iar plantaţia practic nu înseamnă nimic pentru voi deoarece nu vă ajută ca şi informaţie ( nu există destul ceai pentru comparaţie şi nu se dă destulă atenţie preparării).

  • 2008 Feng Huang Hung Shui Oolong

    30/11/2011, postat in ceai,oolong

    Tot pe tema oolong-ului am urcat în timp la un oolong din 2008. Tot un Hung Shui, dar de data asta din Feng Huang, 2008, regiune  pe care am încercat-o şi acum mai bine de un an, de când tot învăţ despre oolong-urile din Taiwan la un mod mai serios.Mountains Photo

    Încep să recunosc acest tip de ceaiuri deja de când văd frunzele. Dintre oolong-urile din Taiwan, acesta îmi e cel mai comod.  Încă nu am băut suficient de mult timp să recunosc zona, dar deosebesc sezoanele, chiar dacă nu îmi dau seama exact care. Acest tip de oolong îmi provoacă o plăcere deosebită şi îl fac atât in gaiwan cât şi in ceainic.

    Îmi pare rău ca nu apuc sa scriu despre fiecare ceai pe care il beau. Din anul 2008 am mai baut doua tipuri despre care nu am scris, dar nu Hung Shui. Încerc să termin cu anul 2008 apoi voi urca în timp , dar înainte de asta, voi lua note şi voi scrie despre un Li Shan,  competition level din anul 2007

    Mi-ar face plăcere să am timp să scriu despre toate, dar nu am atâta timp liber disponibil. Despre Hung Shui găsiţi mai multe articole la mine pe blog (imediat sub poze) .

  • Oolong, întâlnire de gradul III

    13/05/2011, postat in jurnal

    Dupa cum va dati seama, am fost putin plecat, sau cel putin departe de blog.   Ca si prim articol dupa aceasta perioada incep cu un articol scris de un invitat. Assiris, dupa cum scrie el pe blog, e unul din cititorii mei, iar textul de mai jos ii apartine in totalitate. Mi-ar face mare placere daca si altii dintre cititorii mei si-ar scrie experientele legate de ceai chinezesc la mine pe blog. Exista cel putin inca doua persoane care stiu ca ar avea despre ce scrie.

    ****

    Dupa ce am tot încercat fel de fel de ceaiuri expuse pe gondolele supermarketurilor, unele mai ochioase decât altele, mai aromate și mai “naturale” dupa cum stă scris pe cutie, simțurile papilogustative au început să devină din ce în ce mai pretențioase.

    E ca si cum un degustator de vinuri, dupa ce a încercat mai multe soiuri, de fiecare dată a devenit mai pretențios cu ceea ce punea pe limbă. Pentru ca să prindă la public, comercianții au introdus în pachetele cu ceai fel de fel de arome, departe de cele naturale dar care nu prea corespundeau cu ceea ce oferea natura și mai ales tradiția milenară.

    Hung Shui Oolong, Fall 2009

    Prima treaptă pe care am urcat-o a fost după ce am găsit undeva scris că pliculetele cu ceai sunt comode la preparat dar sunt altceva decât ceea ce scrie pe pachet. Gata, am renunțat si am trecut la cele care trebuiau strecurate. De aici a început aventura căci, primele preparate erau rele la gust, foarte concentrate și foarte încărcate cu tain ce le dădea un gust astringent neplăcut. Greșesc undeva mi-am zis si curiozitatea m-a împins să studiez din experiența altora. Primul impact a fost când am primit din Japonia un set de ceaiuri care m-au făcut să descopăr că există și ceaiuri mai bune. Și dacă tot aveam acele ceaiuri am zis că trebuie să văd și secretul preparării lor astfel ca să simt și eu ce simt cei ce le laudă virtuțile. Am descoperit cu această ocazie că apa, temperatura, calitatea ceaiului, recipientele, timpul de infuzare sunt cu adevărat importante pentru a prepara un ceai de calitate.

    Încet încet am început să mă inițiez (la f.f.) în tainele ceaiului. Camelia Sinensis a devenit cu această ocazie, zeița pe care trebuia să o cuceresc dar nu puteam face aceasta ușor deoarece se ascundea sub nenumărate chipuri si când credeam că am prins-o, îmi scăpa printre degete. Pe acest site am găsit nenumărate indicii de a o putea prinde dar era departe de mine. Adevărata Camelia era inaccesibilă fie din cauză că nu o găseam în magazinele din țară, fie din cauză că de fiecare dată ceea ce găseam se dovedea a nu fi cea reală.

    Eram intrigat că aici, Cosmin descria extraordinar experiența sa în legătură cu ceaiurile chinezești iar eu nu găseam nimic mai bun decât cele japoneze, alea de pe piață nu se încadrau descrierii din comentariile de pe site. Toate au durat până ce Cosmin mi-a trimis câteva firicele de ceai Oolong. Le-am privit, le-am mirosit (foarte frumos miroseau) mi s-a părut puțin comparativ cu măsura mea.

    Le-am pus pe fundul ceainicului ce tocmai s-a adăugat micii mele colecții cu ustensile de preparat ceaiul și cu rețeta în față, am parcurs etapele de preparare corectă. Am turnat prima infuzie în micile boluri (la mine niște ceșcuțe din porțelan chinezesc). Culoare galben ușor verzuie. Cu aroma o să am ceva probleme din cauză că am experimentat ceva de care simțurile mele sunt cam străine.

    Descriu în continuare așa cum am simțit eu. O tentă ușoara de afumat (am ceai japonez Kukicha ce are această aromă foarte puternică). Un parfum pe care nu-l pot descrie care efectiv a încântat papilele gustative, parcă ceva floral dar nu pot preciza cărei flori i s-ar datora.Gata, am băut prima doză și am trecut la a doua. Culoarea aceeași doar că părea ceva mai clară. Aroma de fum la fel doarfoarte puțin mai fină, parfumul floral însă mai pregnant, mai limpede dar fără să știu exact floarea. Undeva pe măsură ce se termina se simțea și un alt gust pe care la a treia infuzie mi-am dat seama că e gustul clorofilei, doar că foarte diafan comparativ cu ceaiul japonez Bancha care are un gust specific de clorofilă, cam cum ar fi apa în care s-au opârit frunze de urzică. La cea de a treia infuzie culoarea neschimbată și gusturile la fel, plăcute și care aveam senzația că-si sporesc calitatea. A urmat apoi infuzia 4,5 și 6 în care gustul și aromele se diluau de fiecare dată câte puțin dar încă se păstrau la fel de plăcute.

    Mai departe nu am mers deoarece era seară si nu mai puteam să beau dar…. dimineață am mai încercat încă trei infuzii care deși au diminuat destul de mult comparativ cu primele erau încă plăcute. Acele firicele de oolong au devenit ditamai frunzele de Camelia, întregi și frumoase cum numai în poze se văd, nu mi-am putut imagina că față de cum erau, au devenit atât de frumoase, parcă erau bune de salată. Chiar am gustat din una dar gustul era astringent, nu mai avea acele arome care m-au încqntat, frunza era epuizată aș putea spune, a dat tot ce ara mai bun din ea. Acum am putut trăi pe viu ce înseamnă cu adevărat un ceai bun. Am mai urcat o treaptă, privesc de undeva de mai sus la drumul parcurs în cunoașterea tainelor ceaiurilor.

    Voi fi de acum ceva mai pretențios cu ceea ce voi consuma în acest sens. Experiență unică trăită a făcut ca în situația în care voi găsi Oolong să stiu dacă e autentic sau ceva recomandat de oameni care nu au habar de calitatea ofertei lor dar sunt încântați să facă bani nemeritați. Sunt sigur că acel gust minunat a rămas întipărit în celulele ce au luat parte la experiența trăită.

  • 2009 Hung Shui Oolong

    15/07/2010, postat in ceai,oolong

    Anul acesta am inceput  sa invat mai multe  despre  oolong-urile din Taiwan. Acesta de fata e unul putin prajit,  si a intrat in categoria wow .  Nu stiu sigur daca a fost doar ceaiul sau si faptul ca am folosit un carbune din aceeasi regiune cu ceaiul.  Oricum, apa, felul in care a fiert, felul in care am turnat, toate au fost niste lucruri studiate.  Rezultatul?  Un ceai care il simti atat de delicat incat te intrebi ce ai baut pana acum.
    Hung Shui Oolong, Fall 2009
    Lasand gustul la o parte,  felul in care se simte acest ceai e extraordinar. As putea zice ca foarte foarte moale.  Cu turnarea corecta, frunzele se desfac din prima, si se pot obtine pana la 10 infuzii cred. Eu in poze am pus doar sase, dar am baut acest ceai in doua sesiuni.  Si acum legat de gust … e dulce. Are o nota de oolong-uri mai oxidate, gen red robe sau oriental beauty, dar in acelasi timp aduce aminte oolonguri proaspete. Gustul e delicat, dulce, si aduce aminte a toamna.  Este peste putinta mea sa va pot explica in cuvinte.

    Acest ceai a fost cules manual, oxidat (medium), apoi prajit incet , cateva zile (nu direct) peste carbuni .  La gust, e o combiatie foarte reusita de mai multe lucruri .Satul in care a fost produs se numeste Feng Huang, si este situat langa celebra regiune  Ding Dong, in Taiwan.   Hung Shui se traduce literal ‘apa rosie’ si este un termen care denota ceaiurile putin prajite, oxidate mediu . Deci acest ceai s-ar traduce : Ceai Oolong Medium oxidat si putin prajit din satul Feng Huang. Cand cumparati ceai chinezesc sau taiwanez,  sa tineti minte ca numele inseamna ceva. Daca cumparati de exemplu “Ceai Verde Hong Cha” , cineva profita de naivitatea voastra. Sunt multe exemple de falsuri la noi pe piata, dar prefer sa nu vorbesc online de asa ceva.  ( totusi, voi posta candva cateva exemple)

    In poze puteti vedea carbunele pe care l-am folosit. Acesta filtreaza si imbogateste apa.  Se poate fierbe odata cu apa , sau se poate lasa in apa, la temperatura camerei, timp de minim 8 ore. La noi in tara nu se gaseste asa ceva, dar de cautati unul , sa imi dati de veste, o sa va zic de unde puteti sa va cumparati si voi.

    Ceaiul are o descriere mai buna aici .

    P.S.: Voi publica in curand un interviu cu autorul blogului din linkul de mai sus.