• Prepararea ceaiului verde folosind un ceainic de sticla

    02/07/2011, postat in ceai,preparare,verde,video

    Deoarece foarte mulţi oameni nu folosesc metoda gong fu sunt oarecum dator să fac instrucţiuni şi pentru metoda clasica.   În metoda clasica temperatura şi cantitatea sunt foarte importante. Nu e atâta loc de personalizare ca în cazul metodei gong fu ( pe care o recomand în continuare).

    Ce e important de reţinut: Nu toate ceaiurile verzi se fac la fel. Unele suporta temperaturi mai înalte, iar altele mai joase. În cazul Long Jing (ca şi în video), se foloseşte o cantitate mai mare decât la alte ceaiuri verzi. Pentru aceaşi cantitate,  alt ceai verde va ieşi amar.

    Nu trebuie să judecaţi cantitatea  de ceai verde dupa volum.   Ceaiul verde Long Jing este plat şi mult mai dens decât alte ceaiuri. Aceaşi cantitate, dar de Monkey King, ar fi umplut tot recipientul de infuzare.

    În video se prepară un  Long Jing din 2010. S-a folosit o lingură (ca măsură de bucătarie, tablespoon, nu lingură de supă) la fiecare 200 de ml. Ceainicul are 600 ml deci s-au folosit 3 linguri de ceai.  Pentru acest ceai asta înseamnă 9 grame. Apa e la 65 de grade. Nu am turnat direct pe frunze apa pentru că ceaiurile verzi muşcă dacă faci asta.

    Pentru orice ceai verde sunt câteva lucruri după care vă puteţi ghida

    • Nu trebuie să fie amar
    • Se poate bea pe stomacul gol
    • Are o notă vegetală

    Nu există prea multe motive pentru care să amestecaţi un ceai verde cu altceva.  Lucrurile pe care le-am enumerat sunt valabile pentru ceaiuri pure. Din punctul meu de vedere, ceaiurile verzi amestecate cu multe multe alte lucruri (care pot fi bune la gust) nu sunt ceaiuri verzi.   Când beţi un ceai oriunde şi simţiţi că vi se strânge stomacul, acela e în primul rând preparat greşit.  Nu încercaţi să mai beţi pentru că nu are nici un sens.

    Am observat că majoritatea oamenilor se învinuiesc pe ei când întâlnesc un ceai de proastă calitate. De cele mai multe ori e ceaiul de vină sau momentul când beau ceai.  Un ceai slab, gustat la scurt timp după ce s-a mâncat dulce, picant, uleios sau s-a băut suc , cafea, nu se va simţi  ceaiul deloc chiar daca e preparat corect. Prin ceai slab mă refer la ceaiurile din categoria alb , verde, galben şi oolong-uri uşor oxidate. Le zic slabe pentru că sunt mai delicate, nu din cauza efectului.

    În cazul unui ceai prost făcut sau de proastă calitate, lumea zice că trebuie să îşi educe simţurile.  Simţurile educate prin anumite nuanţe şi senzaţii, dar gustul de bază îl prinde oricine.   E un pic dificil la început să faci diferenţa între un ceai prost şi unul prost făcut.  Există ceai prost făcut bine şi ceai relativ ok făcut prost.

    Gustul e asemănător ca şi în cazul metodei gong fu, dar intensitatea nu. Ar fi important de menţionat că în cazul metodei Gong Fu pot folosi apă  între 80 – 95 grade Celsius, lucru care ar fi fatal în cazul metodei clasice.

  • Trei Long Jing

    06/03/2011, postat in ceai,jurnal,sfaturi

    Long Jing este unul din ceaiurile  cele mai cunoscute, dar în acelaşi timp, printre cele mai puţin cunoscute.  Este printre cele mai puţin cunoscute deoarece majoritatea ceaiurilor Long Jing de pe piaţă sunt false,  majoritatea fiind făcute în provincia Sichuan.

    Ceaiul e făcut în provincia Zhejiang din China.  În funcţie de subregiune,  era tradiţional împarţit în Shi Feng  (Leu),  Long Jing (Dragon) Yun Qi  (Nor), Hi Pao  (Tigru) şi Mei Jia Wu (Prună).

    În prezent,  se foloseşte un sistem mai complex, categoriile principale fiind Shi Feng, Mei Jia Wu şi Xi Hu ( Lacul de vest), fiecare din ele fiind divizate în mai multe grade bazate pe dimensiunea frunzei  .  Pentru a le diferenţia se folesc nume gen qi gang (Suliţă)  şi que she (Limbă de rândunica) , care reflectă ce anume a fost cules (numele e ales după formă).

    Pe lânga asta mai contează şi data cand au fost culese. Ceaiurile culese înainte de festivalul Qing Ming, în prima săptămâna din Aprilie sunt considerate ideale.

    3 teas sold as long jing

    Eu am încercat diferite Long Jing, unele făra noţiuni de provenienţă ,  altele categoric false.Am ales trei ceaiuri. Unul cumpărat de la Jing tea (primul din poză),  din Zhejiang , care are specificat satul şi data culesului  ( pre – ming), unul de la Drumul Ceaiului (al doilea), care nu are specificată provenienţa şi unul de la Cărtureşti (ultimul), care este categoric un fals după judecata mea si nu seamănă de nici o culoare cu ce ar trebui sa fie un Long Jing sau un ceai verde.  Pe lânga acestea, mai am un Shi Feng şi Xi Hu , care vor fi prezentate separat.

    Bineînţeles că nu am testat toate categoriile şi personal cred ca sunt puţine persoane care stăpânesc diferenţele, dar cred că în majoritatea cazurilor pot să imi dau seama care este un Long Jing şi care nu, deşi sunt şi cazuri când nu sunt sigur. Ca o ultimă notă, în cazul acestor trei, gustul diferă cam cum diferă şi frunzele.

    .gallery {
    margin: auto;
    background:#f5f5f5;
    }

    .gallery-item {
    float: left;
    margin-top: 10px;
    text-align: center;
    width: 33%; }

    .gallery img {
    /** border: 2px solid #cfcfcf; */
    background:#fff; border:2px solid #e8e8e8
    }
    .gallery-caption {
    margin-left: 0;
    color:#666
    }

  • Long Jing din 2009 , Canton Tea Co

    28/06/2010, postat in ceai,verde

    Acest Long Jing e ultimul din ceaiurile pe care le-am primit anul trecut de la Canton Tea Co. A ramas ultimul deoarece nu m-am sincronizat nici cum sa ii fac poze. Cum a venit cel din 2010, era timpul sa il termin.

    Se pare ca  acestui tip de ceai ceai nu prea ii fac poze. Am mai avut unul de calitate  superioara, si nici despre el nu am scris. Oricum,  si acesta e un ceai  bun, premiat chiar. A obtinut doua stele de aur la concursul Great Taste Awards .  Candva, o sa fac un post mai detaliat despre Long Jing, dar deocamdata ‘strang date’ (adica beau Long Jing-uri de la diferiti comercianti, de diferite date, din 2009 si 2010. Trei in coada de asteptare.)

    Tin sa mentionez ca ceaiul din poze a fost preparat cu apa apropiata de punctul de fierbere.  Cei care mai stiu una alta despre ceaiuri verzi s-ar putea sa zica: “Stai, cum?“.   Si eu as zice: “Da,  aproape de fierbere” .

    Sa  incerc sa explic in putine randuri. Pe scurt, am mai invatat si am mai exersat.  Ceaiurile verzi chinezesti  de calitate suporta foarte bine caldura, dar si acolo, exista anumite metode de a turna apa sau de a pune frunzele ( despre care o sa scriu mai detaliat in alt post).  Pentru prima infuzie, am umplut o treime de gaiwan cu apa, am pus incet frunzele, apoi am turnat incet apa, dar nu direct pe frunze, ci pe peretele gaiwan-ului. A doua infuzie, si urmatoarele a fost preparata dupa cum se vede in video.

    De fapt, desi postul poate parea ca oricare altul, in el  (sau mai bine zis in sesiunea de ceai) se reflecta experienta mea din ultima vreme si marcheaza o noua perioada pentru mine. Dupa cum ziceam intr-un post anterior, am inceput sa nu mai folosec tava, cel putin nu tot timpul.  Acest lucru  ma ajuta sa fiu mai creativ si sper ca asta sa se reflecte in perioada urmatoare. Pe langa asta, am invatat mai multe despre ceai, despre apa, despre ceainice de fiert apa ( kettle ), despre aprecierea temperaturii, despre turnat, despre armonizare. Acest lucru nu pot sa il reflect exact in post,  dar pentru mine inseamna mult.  Ah , si sa mentionez, nici unu din lucrurile despre care am zis ca am invatat nu le stapanesc. Sunt de abia la inceput si studiez in continuare.  Chiar si maestrii de ceai, dupa zeci de ani tot invata, ce sa mai zic de mine. Ma bucur macar ca imi dau seama ca gresesc unele lucruri sau ca imi lipseste ceva.

    Mai trebuie sa mentionez ca am obtinut un numer de 11 infuzii in total (!). E drept ca dupa infuzia 6 am mai bagat putine frunze, ca sa reimprospatez ceaiul, dar pentru un verde e destul de mult.

  • Ceaiuri noi

    18/06/2010, postat in ceai,jurnal

    In curand, o noua selectie de ceaiuri la Drumul Ceaiului ( pe Baba Novac nr. 16 ) din Cluj Napoca.  Eu nu am avut rabdare si am mers sa imi iau mai repede cateva.  Cred ca dintre toate, cel mai mult mi-am dorit niste Yunnan Gold, eu fiind mare amator de ceai rosu.

    Din ele, primul pe care l-am incercat, cu oarecare frica, a fost Lapsang Souchong-ul (un ceai rosu afumat).  Zic cu oarecare frica, deoarece prima data cand am incercat acest ceai  l-am cumparat de la ********** , si era de foarte foarte foarte foarte proasta calitate. Imi amortea gura pur si simplu . De atunci, am fost foarte reticient sa imi mai cumpar ceai de genul. Totusi, intre timp m-am mai educat, am aflat ca acestea sunt de fapt foarte bune, doar cele de proasta calitate le strica reputatia. Eu credeam ca nu prea ai cum sa dai gres cu ceai rosu, oricat de proasta calitate e ceaiul pe care il vinzi. In cazul ceaiului afumat nu e chiar asa.  Oricum, dupa ce aseara am baut din nou, m-am vindecat de orice fobie. Ceaiul e foarte bun.   Acuma inteleg de ce Jin Jun Mei are la baza acelasi proces de fabricatie (doar ca nu se afuma). O sa scriu despre el cat de curand.  Si o sa scriu si despre cel de calitate foarte proasta, care e tinut in multe multe pungi in coltul ceaiurilor false (Pentru ca miroase foarte foarte tare, si poate afecta ceaiurile din jur).

    Si ca sa revin pe fir, ceaiul l-am facut in gaiwan. In general , orice ceai nou il fac in gaiwan prima data. Candva, o sa scriu un post si despre asta.  Am avut grija sa pre-incalzesc gaiwanul si cescutele , iar apoi,vedeti in poze ce a urmat . Vara eu recomand acest ceai dimineata sau pe timp de ploaia, insa eu (de pofta) l-am facut seara. Nu din cauze de somn e aceasta recomandare, ci din cauza ca este un ceai puternic yang, adica te incalzeste.  Dupa caldura de peste zi, e mai potrivit un ceai cu proprietati mai racoritoare ( yin ) .