• Bohea Lapsang

    30/01/2011, postat in ceai,hong cha

    Mânat de blogul lui Mihaela, scriu azi despre Lapsang Souchong, un ceai puţin controversat.  Se zice ca ori îl iubeşti ori îl urăşti, dar eu zic că acest lucru e determinat de numărul mare de ceaiuri false şi de proastă calitate  prezente pe piaţă. Un Souchong fals  de cea mai proastă calitate iţi va amorţii gura.

    Lapsang Souchong înseamnă   sub-varietate de pe muntele Lap. De asemenea, ceaiul mai este cunoscut şi cu numele  Zeng Shan Xiao Zhong. Xiao Zhong ar fi o varietate de ceai roşu cu frunză mică (literar din felul mic), iar Zeng Shan se foloseşte pentru ceaiurile Wuyi, şi ar însemna ceva de genul cu adevărat de pe munteWuyi face parte din provincia Fujian, patria  multor ceaiuri faimoase.  Ceaiul meu este vândut sub numele Bohea Lapsang, Bohea fiind un alt nume pentru Wuyi, dar în acelaşi timp denotă şi familia de ceaiuri din munţii WuYi.  Bohea a fost adăugat la nume pentru a evidenţia că majoritatea  Lapsang Souchong-urilor de pe piaţa sunt de fapt din alte regiuni.

    Bohea Lapsang
    Ca şi în cazul multor alte ceaiuri, numele nu mai are nici o importanţă la noi (şi e normal deoarece nu ştim chineză prea bine).  E important de reţinut că de obicei numele denotă regiunea şi tipul de ceai, dar din cauza noastră, a apărut o industrie a falsurilor. Cu alte cuvinte,  nici măcar importatorii de ceai nu au habar ce importă deoarece pe ei ii interesează doar să vânda. Aşa se explică ceaiurile de foarte proasta calitate sub nume celebre de la magazinele de ceai  mari. Totuşi, acest lucru nu o să mai reziste mult cred, deoarece consumatorii se educă. Cu toate astea, există ceaiuri nu chiar autentice, foarte bune, dar vândute cu acelaşi nume.

    Trecând la gust,  mie mi se pare in continuare dulceag, ca toate ceaiurile roşii, doar ca nota de afumat face gustul puţin mai pronunţat, si nu acoperă nicidecum ceaiul.  În general il fac in gaiwan, deoarece în ceainic îşi va lăsa prea tare amprenta.

    Din punct de vedere al efectului, acest ceai te încălzeşte foarte tare. Nu îl beau seara deoarece e foarte probabil să mă trezesc din cauză că îmi este prea cald.

  • Perle D’Ambre

    11/01/2011, postat in ceai,hong cha

    La multi ani tuturor  şi vă mulţumesc ca aţi fost alături de mine. Sper ca anul acesta să putem bea ceai împreuna, mai ales cu cei care comunic mai des  şi pe mail.

    Am să încep anul cu un ceai care mie îmi place foarte mult, în engleză Red Pearls, un ceai negru din Taiwan. Ceaiul nu se găseşte aproape nicăieri deoarece e destul de nou şi are producţie destul de mică.  Acest ceai nici nu avea nume  până în 2007, când numele i-a fost ales tot prin intermediul unui blog de ceai.

    Red Pearls from Nantou, Taiwan

    Din informaţia care a ajuns la mine, ceaiul este făcut din cultivarul Luanze. Pe lângă că este făcut dintr-un soi de ceai destinat oolong-ului, este şi rulat ca un oolong apoi prăjit de  4 ori.

    Gustul, ca să repet, îmi place foarte mult.  E dulce (dar altfel de dulce decât în cazul unui Yunnan) şi are note de scortişoară (care chiar se simte).

    Sper să mai pot face rost dupa ce mi se termină stocul.

  • Yunnan Gold

    06/04/2010, postat in ceai,hong cha

    Un iubitor de ceai trebuie sa incerce ceaiurile rosii de Yunnan macar odata.  Principalul cuvant cand ma gandesc la ele : dulce . Sunt cu adevarat dulci, si pentru cei care cred ca ceaiurile rosii sunt amare, acest ceai o sa va schimbe impresia.

    Acum , va amintesc pe scurt cateva lucruri legate de ceaiurile rosii chinezesti.

    • Sunt usor de preparat, dar cu toate acestea nu lasati prea mult la infuzat .
    • eu personal prefer sa le prepar in stil gong fu ( vezi aici cum )
    • Multa lume le prepara in stil englezesc ( vezi aici )
    • Daca e amar, ati pus prea mult ceai sau ati lasat prea mult
    • Temperatura apei trebuie sa fie aproape de fierbere
    • Incercati sa nu indulciti
    • Si cele de proaste calitate sunt relativ ok ( fata de ceaiurile verzi de proasta calitate)
    • Ceaiurile rosii sunt numite in afara Chinei  negre

    Un ceai din aceasta familie a mai  fost  prezentat aici (cu prea multe detalii zic eu)

  • Bai Ling Gong Fu – varietatea Fu Ding Da Bai Cha

    27/01/2010, postat in ceai,hong cha

    Un ceai kung fu , de la Canton Tea Co . Acest tip de ceai neaparat trebuie facut folosind metoda gong fu cha , sau altfel nu veti obtine tot ce-i bun din el. E putin probabil sa cunoasteti acest ceai doar dintr-o infuzie.  Daca vreodata reusiti sa faceti rost de un ceai negru  (adica rosu ) chinezesc de calitate, neaparat sa faceti rost si de un serviciu de ceai, nu veti regreta.

    Origine: Bai Lin, Muntele Tai Mu , Regiunea Fu Ding , Provincia Fujian
    Recolta:  Primavara 2009
    Grad : Top
    Atitudine : 500 – 800 m
    Varietate : Fu Ding Da Bai Cha
    Certificare : Productie mica , direct de la fermier

    Am facut o multime de infuzii din acest ceai, iar gustul lui s-a schimbat treptat. Nu am postat toate pozele, iar cele din galerie sunt din infuzii diferite (la care le-am uitat numarul) .

    Reamintesc ca pentru ceai negru chinezesc , temperatura  apei trebuie sa fie foarte ridicata , aproape de punctul de fierbere (desi se poate cobori pana pe la 90 la unele, in functie de gust).  In nici un caz ceaiul negru nu trebuie sa fie amar, ci mai degraba dulce. Unele au note de afumat , si lemn , dar nici acelea nu sunt amare. Daca ceaiul negru pe care il preparati e amar , a fost lasat prea mult la infuzat , sau ati folosit prea mult ceai. De obicei timpul de infuzare e invers proportional cu cantitatea de ceai , pana la o limita.   De exemplu, pentru majoritatea ceaiurilor negre , eu infuzez maxim 10-15 secunde , si doar catre ultimele infuzii las mai mult. Acest lucru e valabil in stilul kung fu de preparare a ceaiului, unde ai o mai mare libertate.  Pentru stilul englezesc, se foloseste in general mai putin ceai , si timp mai mare de infuzare, dar si acela sa nu depaseasca un anumit timp ( e prea mare daca ceaiul e amar).

    Daca vreti sa stiti mai multe despre ceaiurile negre chinezesti , gasiti un articol foarte bun aici .  Daca vreti sa cititi mai multe despre metoda de preparare kung fu, gasiti instructiuni aici.

  • Jin Jun Mei

    01/01/2010, postat in ceai,hong cha

    Unele din cele mai bune ceaiuri negre pe care le-am baut. Este ceaiul pe care l-am ales sa inchei 2009. Se pare ca in acest an am preferat cel mai mult ceaiurile negre, iar acesta , a fost printre cele mai bune din ele.

    Ceaiul provine din Fujian ,din muntii Wuyi , si de data asta stiu si numele gradinii : Zengshan.   Nu mi-am permis sa imi cumpar mult ceai de acest fel, dar  putinul care  l-am avut si-a meritat fiecare banut.

    Este cu adevarat un ceai kung fu, gustul sau a inceput sa scada (usor) doar dupa 5-6 infuzii.  In poze acest lucru se poate observa prin culoarea ceaiului. In total am facut unsprezece infuzii , si as mai fi facut , dar deja insistam prea mult .

  • Zambetul Concubinei

    17/12/2009, postat in ceai,hong cha

    Promit ca voi scrie mai mult despre acest ceai rosu. Ce pot sa va spun e ca e mai mult decat excelent , si se produce in cantitati destul de mici. Pretul pe 10 grame a fost foarte mare , dar s-a meritat .

  • Keemun Mao Feng Hong Cha

    09/09/2009, postat in ceai,hong cha

    Un ceai rosu  de exceptie, care , la inceput , a stat la baza prea cunoscutului  English Breakfast. In prezent , foarte putini producatori mai folosesc Keemun pentru English Breakfast, deoarece prefera ceaiuri mai ieftine sau assam-uri.

    Ceaiul provine din regiune Qimen (Qi Men) , din provincia Anhui , China.  De altfel, numele ceaiului , Keemun , provine de la adaptarea in engleza a cuvantului Qimen. Ceaiul este extraordinar, si face parte din cele zece ceaiuri faimoase ale Chinei.  Ceaiul a fost produs pentru prima data in jurul anului 1875, pana atunci provincia Anhui producand doar ceaiuri verzi.  Dupa cum am mentionat mai sus , a avut un foarte mare success in Anglia ( plus colonii), fiind folosit la baza ceaiului English Breakfast.

    Exista patru varietati principale :

    • Keemun Gongfu sau Congou – Facut cu deosebita grija (“gongfu”) , astfel incat ceaiul sa aiba frunze subtiri si intreci  to produce thin, tight strips without breaking the leaves.
    • Keemun Mao Feng – Alta variatate de Keemun.  Mao Feng este una din cele mai pretentioase tehnici de cules ceaiul,  o tehnica  de cules frunzele ceaiului astfel incat doar un mugure si doua frunze de dimensiuni egalse sunt culese.
    • Keemun Xin Ya – Este facut din primii muguri
    • Keemun Hao Ya –  Este considerata cea mai buna varietate , fiind recunoscuta dupa mugurii arginitii. De obicei , se separa in gradele A si B , gradul A fiind cea mai buna varietate.

    Orice alt ceai ce poarta numele Keemun, dar nu este din Qimen , Anhui nu este Keemun.  Ceaiul poate avea calitati similare, dar nu este Keemun. Un bun exemplu este Hubei Keemun, produs in provincia Hubei.

    Ceaiul pe care il am eu e considerat unul din cele mai bune Keemun-uri produse in utlimii trei ani. Este pur si simplu extraordinar , de la cum arata uscat pana la frunzele ude. Si gust , bineinteles. Eu personal nu inteleg de ce acest ceai a trebuit amestecat cu ulei de bergamota, deoarece are un gust excelent, fiind (dupa gusturile mele) un ceai dulce.  In caz ca va intrebati , pentru English Breakfast, frunzele ceaiul se amesteca cu ulei de bergamota.  Bineinteles, in metoda englezeasca (british) , ceaiul este lasat la infuzat multe minute, rezultand un ceai amar. De aici folosirea a tot felul de amestecuri si blenduri. Exista o foarte mare diferenta intre metoda englezeasca si gongfu cha, dar o voi elabora in alt post. Deocamdata, presupun ca din cauza ca ceaiul le iesea amar l-au amestecat cu ulei de bergamota.

    Sa revenim in apele noastre. Ceaiul este dulce , intr-un mod neagresiv,   si te uluieste. Ceaiurile rosii, preparate corespunzator, sunt foarte bune , toate avand un gust dulceag. Exista la noi un mit, cum ca ceaiurile rosii ( negre pentru restul lumii) sunt amare. Sper sa il pot spulbera intr-o zi. Eu le consider cele mai dulci ceaiuri , multe avand un usor gust de miere.  Ele pot incepe amarui, dar cu fiecare inghititura devin tot mai dulci. Altfel spus , isi schimba gustul pe masura ce sorbiti din ceasca.

    Cheia prepararii ceaiurilor rosii in stil kung fu sta in apa cat mai fierbinte,  un ceaininc yixing fiind foarte potrivit pentru acest tip de ceaiuri. Cu cat apa este mai rece, cu atat gustul e mai slabut.   Eu am folosit infuzii scurte ( ca de obicei) , si cam 6 grame pentru un ceainic de 120 ml.   Daca preparati in stil kung fu, o sa vedeti ca aceste valori nu prea conteaza.  Mai mult conteaza proportia , in timp nu veti mai numara sau masura. Aceste valori, de obicei le aproximez , doar pentru posturi le mai masor. Acesta este din nou subiectul altui post ,probabil numit “cum sa nu iti folosesti intelectul” sau “invatarea zen”.   De altfel , la ceaiuri rosii mai ales,  cantitatea o schimb in functie de cum ma simt, cateodata fac ceaiul mai puternic, cateodata mai slab.

    Nota: Ceaiurile rosii sunt cunoscute in occident drept ceaiuri negre. Ceaiurile negre sunt o alta categorie la chinezi.  O sa incep sa fac distinctia la mine pe site. Deci , pe masura ce acest lucru evolueaza ,  puteti sa va ganditi la ceai rosu ca si la ceai negru.