• Zhu Ye Qing

    19/10/2011, postat in ceai,verde

    Un ceai verde din provincia Sichuan,  deosebit de bun. Este şi primul ceai verde din această provincie pe care eu îl incerc, lasând la o parte ceaiurile de o calitate nu chiar corespunzătoare.Visual Cage

    Ceaiul este extraordinar. Nu am mai întâlnit de mult un ceai verde care să mă surprindă. Pe lângă gustul clasic de ceai verde, are o notă care nu am mai întâlnit-o la nici un alt ceai verde. Mai degrabă am întâlnit acea notă la ceaiuri oolong mai oxidate. Cu toate astea, ceaiul e pur şi gustul e cât se poate de verde. Aspectul e de asemenea foarte plăcut, atât atunci cand e uscat, cât şi după infuzare.

    Pentru a-l prepara, am folosit un gaiwan destul de încăpător.  Deoarece e un ceai de calitate şi deoarece am folosit un gaiwan, mi-am permis să nu stau după apă să se răcească. Am avut grijă totuşi să nu torn direct pe frunze ci să torn pe pereţii gaiwan-ului întâi.

    Numele, tradus în Engleză e Bamboo Leaf Green şi e şi numele unui cultivar de ceai. Acest ceai e unul din ceaiurile pe care le-am adus cu mine din Barcelona, de data asta de la Tetereria.

  • Long Jing din 2009 , Canton Tea Co

    28/06/2010, postat in ceai,verde

    Acest Long Jing e ultimul din ceaiurile pe care le-am primit anul trecut de la Canton Tea Co. A ramas ultimul deoarece nu m-am sincronizat nici cum sa ii fac poze. Cum a venit cel din 2010, era timpul sa il termin.

    Se pare ca  acestui tip de ceai ceai nu prea ii fac poze. Am mai avut unul de calitate  superioara, si nici despre el nu am scris. Oricum,  si acesta e un ceai  bun, premiat chiar. A obtinut doua stele de aur la concursul Great Taste Awards .  Candva, o sa fac un post mai detaliat despre Long Jing, dar deocamdata ‘strang date’ (adica beau Long Jing-uri de la diferiti comercianti, de diferite date, din 2009 si 2010. Trei in coada de asteptare.)

    Tin sa mentionez ca ceaiul din poze a fost preparat cu apa apropiata de punctul de fierbere.  Cei care mai stiu una alta despre ceaiuri verzi s-ar putea sa zica: “Stai, cum?“.   Si eu as zice: “Da,  aproape de fierbere” .

    Sa  incerc sa explic in putine randuri. Pe scurt, am mai invatat si am mai exersat.  Ceaiurile verzi chinezesti  de calitate suporta foarte bine caldura, dar si acolo, exista anumite metode de a turna apa sau de a pune frunzele ( despre care o sa scriu mai detaliat in alt post).  Pentru prima infuzie, am umplut o treime de gaiwan cu apa, am pus incet frunzele, apoi am turnat incet apa, dar nu direct pe frunze, ci pe peretele gaiwan-ului. A doua infuzie, si urmatoarele a fost preparata dupa cum se vede in video.

    De fapt, desi postul poate parea ca oricare altul, in el  (sau mai bine zis in sesiunea de ceai) se reflecta experienta mea din ultima vreme si marcheaza o noua perioada pentru mine. Dupa cum ziceam intr-un post anterior, am inceput sa nu mai folosec tava, cel putin nu tot timpul.  Acest lucru  ma ajuta sa fiu mai creativ si sper ca asta sa se reflecte in perioada urmatoare. Pe langa asta, am invatat mai multe despre ceai, despre apa, despre ceainice de fiert apa ( kettle ), despre aprecierea temperaturii, despre turnat, despre armonizare. Acest lucru nu pot sa il reflect exact in post,  dar pentru mine inseamna mult.  Ah , si sa mentionez, nici unu din lucrurile despre care am zis ca am invatat nu le stapanesc. Sunt de abia la inceput si studiez in continuare.  Chiar si maestrii de ceai, dupa zeci de ani tot invata, ce sa mai zic de mine. Ma bucur macar ca imi dau seama ca gresesc unele lucruri sau ca imi lipseste ceva.

    Mai trebuie sa mentionez ca am obtinut un numer de 11 infuzii in total (!). E drept ca dupa infuzia 6 am mai bagat putine frunze, ca sa reimprospatez ceaiul, dar pentru un verde e destul de mult.

  • Acasa, Episodul 2, Ceai verde cu menta

    21/06/2010, postat in ceai

    Al 2-lea ceai care l-am facut acasa. Ceai verde cu menta . Menta proaspata din gradina chiar.

    Eu foarte rar amestec ceai cu altceva, si niciodata in yixing sau in gaiwan . Totusi , din an in an se intampla exceptii. Aceasta e una din ele. Nu am putut rezistat tentatiei de a folosii menta proaspata. Caldura foarte mare a avut si ea cuvantul ei. Menta e  yin, deci rece, ceaiul verde la fel, impreuna, ar trebui sa fie o combinatie foarte racoritoare ( bine , logica o fost ca daca in Maroc se bea ceai verde cu menta, o fi bun el la ceva).  In informatia care o ajuns la noi, ceaiul verde marocan se face cu gunpowder (desi eu cred ca se foloseste de mai multe feluri). Eu nu am folosit asa ceva, ci  am folosit ultima cantitate de Monkey King pe care o aveam de anul trecut.

    Aproape am umplut ceainicul,  a fost un pic prea mult, infuziile fiind “cum trebuie” doar de la tura a 4-a sau a 5-a . In schimb, a avut efectul racoritor pe care l-am urmarit. Cu toata caldura care era.  O ajutat si terasa si florile din jur.
    Tea at my parents home
    De data asta  m-am folosit mai bine de farfurie, dupa cum se vede in poza. Cred ca  intelegerea mea asupra stilului gongfu a progresat putin.  In saptamana ce a urmat, am inceput sa experimentez fara tava, dupa cum veti vedea in posturile urmatoare.  Acest lucru  m-a ajutat foarte mult  in intelegerea unor anumite aspecte a ceaiurilor. In principal, folosirea unui vas in loc de o tava iti ofera o anumita libertate in creerea unei experiente  si  cere o atentie mai mare asupra ceaiului   ( o sa mai scriu despre asta) .

    Categorii:ceai, Taguri:, , , , , un comentariu  
  • Yunnan Mao Feng

    14/04/2010, postat in ceai,verde

    Încă un ceai verde din Yunnan. Cum am zis aceste ceaiuri sunt aparte și au un gust specific. Cred că am vorbit despre mao feng într-un post anterior, dar acum va dau mai multe detalii despre acest ceai.

    Acest ceai este din varietatea de Camellia Sinensis “frunză mare” (large leaf) . Spre deosebire de celelalte ceaiuri ( dar nu și din Yunnan), frunzele nu sunt rulate, iar frunzele și mugurii rămân întregi. De unde cumpăr eu, se găsește în două grade “Fancy Mao Feng” și “Premium Mao Feng“.

    Origine: Muntele Yin Pan, Simao, Yunnan
    Recolta: Februarie 2009.

    Pozele sunt din vară sau toamnă, acum mă pregătesc să comand o tură din 2010. În caz că nu știți, acum apar ceaiurile verzi (cele mai bune) de anul acesta pe piață, vă sfătuiesc să vă cumpărați .


    Yunnan Mao Feng

    Câteva note despre ceaiurile verzi chinezesti

    Ceaiul verde chinezesc se face cu apă fiartă care a stat să se răcească câteva minute (5-10), sau chiar mai mult, după preferințe. Deși ceaiurile verzi de Yunnan sunt destul de iertătoare, încercați totuși să păstrați o temperatură joasă. Va recoman un gaiwan, sau un ceainic de portelen pentru ceaiurile verzi în general. Dacă nu sunteți sigur cum se prepară, aici puteți vedea cum se prepară folosind un ceainic normal, iar aici prin metodă kung fu.

    Dacă folosiți un ceainic normal, puteți lăsa la infuzat ceaiul până la un minut – două , dar atunci aveți grijă să fie temperatură mai joasă, deoarece nu o să vă ierte (ceaiul). În metoda kung fu se poate merge cu temperaturi mai mari, deși eu prefer câteodată (pentru gust) temperaturi mai joase și acolo.

    In altă ordine de idei

    Bogdan și Misaki , vă mulțumesc pentru subscribe ^_^ .

    Categorii:ceai, verde, Taguri:, , , , Adauga comentariu  
  • Terminologie: Mao Feng si Mao Jian

    02/01/2010, postat in sfaturi

    Tea Evening, originally uploaded by chadao. Ceainicul contine  un ceia verde numit Yunnan Mao Feng

    Deoarece sunt in proces de updatere de site , aduc aminte si pe blog de aceste 2 tehnici de culegere, care desemneaza niste ceaiuri caracteristice.

    Mao Feng

    Mao Feng nu este un ceai propriu zis, ci una din cele mai pretentioase tehnici de culegere a frunzelor. Astfel, se alege un mugure si doua frunze de dimensiuni egale. Orice ceai care nu are frunzele asa, nu poate fi numit mao feng. Titlul de mao feng nu este rezervat ceaiurilor verzi, de exemplu exista si Keemun Mao Feng, care este un ceai negru.

    Astfel , fiecare regiune poate produce un ceai Mao Feng,care ca gust si aspect poate fi diferit fata de alta regiune. Cel mai celebru ceai verde Mao Feng este Huang Shan Mao Feng , unul dintre ceaiurile faimoase ale Chinei.

    Mao Jian

    Mao Jian reprezinta o alte tehnica de culegere a ceaiului, in care se aleg doua frunze si un mugure, dar una din frunze este un pic mai mare decat cealalta. In general frunzele folosite la aceste ceaiuri sunt mai mici decat pentru ceaiurile Mao Feng.

    Cel mai celebru dintre ceaiurile verzi Mao Jian este Xin Yang Mao Jian, alt ceai faimos din China.

    Cele 2 ceaiuri mentionate se traduc ca si Mao Feng-ul din Hung Shan si Mao Jian-ul din Xin Yang.  Un ceai Mao Feng sau Jian care se vinde fara a specifica locul de provenienta este cel mai probabil un fals. De tinut mine, forma frunzelor se verifica dupa ce ceaiul a fost infuzat.

  • Pouchong, un ceai verde care nu e chiar ceai verde

    14/09/2009, postat in ceai,oolong,verde

    Am primit o mostra de ceaiuri premiate de la Canton Tea Co .  Am fost foarte bucuros ca mi s-a oferit ocazia, mai ales ca aveam pe lista cateva ceaiuri de la ei :). Oricum , dintre toate ceaiurile , am inceput cu un pouchong (sau baozhong) (2009), un ceai verde taiwanez.

    Nu am citit nimic despre el inainte sa il prepar, deoarece nu imi place sa fiu influentat din start. Din momentul in care am vazut frunzele, mi-am zis ca seamana cu un oolong.   La prima tura din acest ceai am folosit apa  la o temperatura de aprox 90 de grade , cum folosesc pentru majoritatea ceaiurilor verzi. Gustul a fost un mix interesant intre tie gua yin si un ceai verde . Desi am fost putin confuz, a fost delicios. Frunzele sunt foarte frumoase , atat uscate cat si ude.

    Intrigat de gustul si aspectul acestui ceai. ,m-am apucat sa citesc mai multe.  Acest ceai verde taiwanez este de fapt un oolong foarte usor oxidat ( ha!)  , drept urmare , in tura urmatoare l-am preparat ca un oolong. Gustul a fost mult mai asemanator cu un oolong , si din cauza ca am folosit mai mult ceai, au iesit si mult mai multe infuzii. Mi-a placut mai mult la o temperatura mai joasa, dar ambele ture au fost foarte bune.

    Cateva lucruri de pe site-ul companiei care vinde acest ceai:

    This is one of favourite teas and completely exclusive to Canton Tea Co. Grown high on the slopes of WenShan, Taipei county, by farmer Xu and his family, our award-winning Pouchong, which the locals call a green tea, is a actually very lightly fermented oolong. The big twisted leaves produce a bright yellow/green liquor that is truly outstanding: smooth, soft and delicious.

    Si:

    Pouchong is one of the most famous of all Taiwan teas and ours is from one of the best producers. This deliciously smooth, very lightly oxidised green tea is almost an oolong. It has delicate floral notes with smooth, sweet undertones and a soft apricot finish.

    All the Pouchong produced at the Xu Family farm is bought up very quickly by local buyers. We are the only company outside Taiwan to have access to this exceptional tea.

    As vrea sa mentionez ca gustul de caisa se chiar simte de unele persoane, spre deosebire de multe alte ceaiuri care insira cai verzi pe pereti.

    V-am mai zis ca acest ceai a castigat un premiu. Ei bine , a castigat 2 stele in 2009’s Guild of Fine Food Great Taste awards.

  • Cui Ming , ceaiul meu verde de zi cu zi

    20/07/2009, postat in ceai,preparare,verde

    In traducere , Cui Ming inseamna Ceai de Jad , dar e posibil sa ma insel.  Acest ceai este ceaiul meu de zi cu zi si il gasesc o alegere excelenta . Inca studiez originile lui , dar stiu totusi ca Este din Yunnan, primavara 2009, cules in 2 zile consecutive la sfarsitul lui Februarie.

    Deoarece beau des (si mult) , am cumparat un stoc mai mare (250 grame),  pe care il tin intr-o cutie destul de mare, ferit de aer. Pentru a putea bea ceai fara a tot deschide cutia mare , am si o cutie mai mica, pe care o umplu   odata la 2-3 saptamani.

    Ceaiul este excelent si este foarte prietenos, in sensul ca poti incerca temperaturi mai ridicate , desi merge bine si la temperaturi mai joase. Temperaturile mai joase dau culori verde-galben , pe cand cele ridicate galben-verde.  Totusi , folosind cantitatea potrivita de ceai  (adica mai mult) si infuzii scurte , se obtine aproximativ acelasi gust , doar ca difera culoarea. E o chestiune de gust. Oricum procesul se numeste a invata ceaiul. Si nu stiu daca am mai mentionat pana acuma , dar (cel putin la ceaiurile chinezesti) nu exista o regula fixa , te poti juca cu anumiti parametrii. Asta e farmecul primei infuzii , mai ales cand te joci cu un ceainic. Prima infuzie fiind foarte scurta iti permite sa apreciezi cat o lasi a doua.  A doua infuzie este mai lunga , dar nu cu mult , la majoritatea ceaiurilor chinezesti infuziile sunt scurte. Este o intreaga teorie aici , si bineinteles ca sunt exceptii, dar ati inteles ideea de baza. O sa incep imediat o serie de posturi in care descriu (cat pot de bine ) diferite feluri in care am preparat.

    Primele poze sunt facute la o temperatura de 80 de grade/120 ml/2-3 grame , iar  urmatoarele la 90 de grade/120 ml/ 4-5 grame.

    Inainte sa postez acest post ,  am preparat ceaiul la 75 de grade. La aceasta temperatura se pare ca se pot prepara mai multe infuzii , 4-5 cred ca si 6 pentru canitati mai mari, dar doar a doua a avut gustul care imi place mie la acest ceai,

    P.S.: Daca doriti , scrieti-mi si va trimit cate un sample pe gratis. Chiar ma intereseaza ce parere aveti deoarece vreau in viitor (cand o sa am magazin) sa vand din acest ceai ca si ceai de zi cu zi. Mersi.