• 1999 vietnamese shu puerh

    29/01/2011, postat in ceai,puerh

    Rareori ies din sfera chinezească când vine vorba de ceaiuri, iar atunci când o fac o fac prin mostre (mai mult sau mai puţin generoase). Sunt atât de multe lucruri de învăţat încât pur şi simplu nu ai când să le faci pe toate.
    Şi eu sunt începător, dar capcana altor începători stă in faptul că îşi cumpără un ceai celebru, apoi caută ceva pe net despre el, de cele mai multe ori din surse greşite. Partea cu căutatul nu e aşa rea , şi eu caut, dar ce anume caută e un pic nepotrivit. Dacă se caută o poveste, nişte cuvinte de spus la prieteni, e un pic greşit din punctul meu de vedere. Aici ar fi foarte multe de zis, dar mi se pare un mod foarte superficial de a trata ceaiul.

    De fapt, ar putea fi orice alte plante în loc, atâta  timp cât descrierea place intelectului. Cea mai mare atenţie ar trebui dată pe temperaturi , cantităţi si instrumentele cu care se fac ceaiul. Partea cu instrumentele naşte o altă capcană dar trebuie să ajungi întâi acolo.  Ignorarea acestora înseamnă superficialitate, iar marile branduri de ceaiuri profită din plin de asta.  Cum am zis, nu se cumpăra ceai, se cumpăra idea de a bea ceai, care oferă un anumit statut individului.  Când vedeţi cuvântul  conoisseur pe undeva puteţi fi sigur că  daţi de o afacere foarte bine pusă la punct în care nu ceaiul e marfa.  Poate această discuţie merită  un post separat, acum revin la puerh.

    Preparat cu gaiwan, acest shu puerh pare a avea mai degraba o natură rece, aducând aminte a senzaţia de claritate despre care v-am mai vorbit. Cu toate astea, senzaţia e un pic mai superficială decât la alte ceaiuri chinezeşti. Sentimentul de rece si claritate a fost puţin amplificat de culorile pe care le-am ales pentru acest Cha Xi.

    Preparat într-un mod mai pe fugă, într-un Piao I,  nu am mai simţit această senzaţie,  semănând mai degrabă cu un shu chinezesc obişnuit.

    Categorii:ceai, puerh, Taguri:, , , , , 6 comentarii