Un ceainic

17/03/2011, postat in jurnal

Am observat că multă lume are probleme în  achiziţionarea unui ceainic aşa că m-am hotărât să donez ceainicul cuiva care are nevoie de el. Am mai donat odată … şi nu mi-a plăcut unde a ajuns. De data asta aş vrea cumva să văd ce înseamnă asta pentru cine îl vrea.

Pentru a intra în posesia lui , va trebui să scrieţi un  post despre ceai  (nu  despre un sortiment) în care să scrieţi despre ceaiul pur contra ceaiului amestecat cu alte lucruri.  Ce părere aveţi  despre unul şi ce părere aveţi despre celălalt.   Dacă nu aveţi blog, e suficient un mail (foloseşte forma de contact) pe care îl voi public ulterior . Dacă nu vrei mail, scrie un comment. Dacă nu vrei să scrii , sună-mă. Trebuie doar să ai nevoie de el.

Bineînţeles că o să aleg subiectiv, deoarece nu e un sistem pe puncte.

Oriental Beauty

Ceainicul este folosit pentru oolong-uri mai oxidate. Voi puteţi să îl folosiţi pentru oolong-uri sau ceaiuri dintr-o categorie mai puternica (negru , puerh), caz în care veţi dedica ceainicul acelei categorii.

Categorii:jurnal, Taguri:, , 12 comentarii  
Acest post are 12 comentarii :
17/03/2011, 21:43Cealaltă Ancuţă

Vai ce gest frumos. Acum mă apuc de treabă! 😀

17/03/2011, 22:44Cealaltă Ancuţă

L-am dat gata, de maine dimineaţă, ora 8:00, linkul: http://ancahotineanu.wordpress.com/2011/03/18/calea-ceaiului/ va fi funcţional. Merci încă o dată pentru provocare. Noapte bună!

17/03/2011, 22:46Cha

Wow ce rapid te mobilizezi. Mi-ar place sa ma mobilizez asa repede ca tine.

17/03/2011, 23:19Cealaltă Ancuţă

Depinde de subiect. 🙂 De obicei însă dacă am temă şi mai ales îmi place, într-adevăr mă mobilizez repede.

18/03/2011, 08:25alfa

Foarte rar beau ceaiul simplu, doar cand am nevoie de arome “pure”. Ceaiul meu preferat e verde cu iasomie ( cam doua cesti pe zi ), uneori ma abat de la aceasta traiectorie pentru un ceai verde cu fructe de padure. Dimineata asta pentru ca am ramas fara cafea la serviciu ( dupa o tura de noapte ) mi-am facut un ceai negru. Simplu.

19/03/2011, 11:40assiris

Până să descopăr CEAIUL – în adevăratul sens al cuvântului, pentru mine “ceai” era: de tei, de mentă, de pojarniță, de mușețel, de fructe de pădure….
Făcând o analogie cu arta, înainte de a face cunoștință cu pictura, orice Kitsch, pentru mine era operă de artă.
Într-o zi mi-am zis: ia să văd și eu ce este ceaiul de care toată lumea vorbește (dar puțini sunt cei ce-l beau!) și am luat câteva cutii cu ceai verde la pliculeț. Nu mi s-a parut ceva grozav. Poate doar îndulcind cumva licoarea se schimba ceva în bine.
Unde e greșeala – mi-am zis, așa că m-am pus pe citit și prima descoperire a fost că acel ceai la pliculeț, este departe de ceaiul – ceai.
Am luat atunci o pungă cu frunze. Am făcut o infuzie, pe care am uitat-o ceva mai mult timp și a ieșit o licoare dură, plină de tanin de parcă mi-am implut gura cu pilitură de fier. Oricât zahăr am pus în cană, acel gust dur nu a dispărut.
Iar am greșit undeva așa că – la studiu.
Am descoperit astfel că ceaiul nu se face oricum, că frunzele trebuie să fie de calitate, că apa trebuie să fie de calitate, că temperatura de infuzare este o condiție obligatorie, că vasul în care se face ceaiul nu poate fi un oarecare vas, că se bea neîndulcit pentru a savura cu adevărat calitățile, că timpul de infuzare este și el o condiție de mare importanță pentru a extrage din frunzele de ceai tocmai acele calităti care bucură simțurile. Ce mai. O întreagă artă, la fel cum după ce m-am cultivat în domeniul artelor, am început să apreciez caltatea a ceea ce vedeam.
Muzică, la început este ceva care place, pe moment căci nu orice este artă. Unui manelist nu-i place să asculte Maurice Ravel, sau Enescu. Dacă însă perseverează în a se cultiva, va descoperi calitatea acestora și va strâmba din nas când va asculta ceva de calitate proastă.
În timp, printr-o prietenă din Japonia, am avut privilegiul să gust din ceaiurile de calitate de acolo. Am primit și ustensilele necesare pentru prepararea lui. Ceaiul Macha mi s-a părut ceva extraordinar. Ca de altfel și ceaiul verde japonez care mi-a gâdilat simțurile cum nu a mai reușit să facă alte soiuri. Mai am încă rezerve din acele ceaiuri pe care le drămuiesc cu grijă pentru că nu știu când voi mai face rostul de altele, după catastrofa ce s-a abătut asupra Japoniei. Și pentru că din ceaiurile chinezești, trebuie să recunosc, nu prea am avut ocazia să le cunosc, va trebui să-mi îndrept atenția.
Grație acestui blog, deosebit de bine documentat, m-am pus la punct cu partea teoretică. Aici am descoperit cum se bea ceaiul de calitate, cum se alege ceaiul bun de celelalte. Pot spune că prin modul de prezentare chiar mi-a deschis pofta de a încerca.
Mi-a plăcut cele scrise la “cum să spargi o turtă de puerh”, o adevărată ceremonie. Am trecut astfel într-o lume în care ceaiul nu mai este “frunze fierte în apă” ci ceva mai aproape de o altă dimensiune mai spirituală.
Am urcat astfel o treaptă mai sus față de ceilalți consumatori și privesc la ei nedumerit, cum de nu simt ceea ce simt eu savurând un ceai? Încep să simt calitatea, sublimul, aromele ascunse și nu cele puse în față de anumite fructe. Multitudinea de variante de ceaiuri din întreaga lume, deschide un câmp de experimentare pe care cafeaua nu-l poate atinge niciodată. Și trecând dintr-o cupă în alta, simțurile se ascut la fel cu ale degustătorilor de vinuri. Ce mai… e ceva ce uneori nu se poate descrie în cuvinte.
Dar cea mai importantă calitate a unui ceai bun, preparat după metode tradiționale, este că te deconectează pentru un timp de la nebunia vieții de zi cu zi, te ridică într-un alt spațiu-timp de care ai nevoie și pe care nu-l poți atinge simplu și comod decât având în față o cupă cu un ceai cald, bine făcut, de calitate, într-o ambianță adecvată.
Incercați…

19/03/2011, 20:17Cha

Assiris, cu persmisiunea ta , as transforma comment-ul tau intr-un guest post la mine pe blog 🙂

19/03/2011, 22:40assiris

Nu am nimic împotrivă, din contra…

19/03/2011, 23:26Diana

Maine dimineata public si eu povestea mea cu ceai. M-a cam luat valul si am scris cam mult pe langa subiect dar mi-a fost drag sa scriu. Poate si tie iti va fi drag sa citesti. 🙂
Noapte buna! :*
http://tarameainventata.net/retete/2011/03/20/ceai/

19/03/2011, 23:29Cha

Ma bucur ca ne intalnim si cu ceaiul, noi doi tot cu mancarea am avut contact. Astept cu nerabdare sa iti citesc postul 🙂

20/03/2011, 10:48Despre ceaiurile din viata mea – a true story :) | Arome din bucatarie

[…] Cosmin, pentru inspiratie. Mi-a fost drag sa […]

04/04/2011, 22:19Cha

Vreau sa va zic ca am ales la cine va merge ceainicul, dar nefiind un concurs, nu o sa postez public la cine.

Mi-as fi dorit sa am mai multe ceainice de dat, dar , o sa incerc sa trimit niste mostre la restul.

Cele bune si multumesc pentru efortul vostru, sper ca a iesit ceva frumos. Posturile voastre au fost cu siguranta frumoase pentru mine.

Adauga comentariul tau